13,806 matches
-
și modul în care aceste relații sunt organizate în timp. Analiza armoniei studiază acordurile și succesiunea lor. Aceste analize (care pot fi diferite pentru aceeași compoziție) încearcă să explice de ce anumite combinații de note sunt utilizate într-o compoziție. Analiza armoniei unei compoziții ajută la înțelegerea, memorizarea și, în ultima instanță, la interpretarea acesteia. În Grecia Antică notele erau organizate în moduri, iar acordajul instrumentelor avea la bază noțiunea de tetracord. Deși există numeroase testimonii (scrieri, picturi pe vase) despre importanța
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
muzicii în educația Greciei Antice, s-au păstrat foarte puține exemple de compoziții (aproximativ 50 de fragmente). O compoziție polifonică (de exemplu, un motet în stilul contrapunctului renascentist) este alcătuită din mai multe linii melodice de aceeași importanță. În polifonie, armonia a utilizat intervale, nu acorduri. De exemplu, un interval favorit în Evul Mediu a fost cvinta perfectă, care este intervalul dintre prima și a cincea notă dintr-o gamă. Armonia compozițiilor polifonice determină și este rezultatul evoluției acestor linii melodice
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
din mai multe linii melodice de aceeași importanță. În polifonie, armonia a utilizat intervale, nu acorduri. De exemplu, un interval favorit în Evul Mediu a fost cvinta perfectă, care este intervalul dintre prima și a cincea notă dintr-o gamă. Armonia compozițiilor polifonice determină și este rezultatul evoluției acestor linii melodice unele față de altele, de exemplu dacă variații în cvinte paralele sunt permise (discant) sau nu (contrapunct). Polifonia a fost înlocuită de omofonie în perioada barocului. Basul cifrat a fost principalul
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
este rezultatul evoluției acestor linii melodice unele față de altele, de exemplu dacă variații în cvinte paralele sunt permise (discant) sau nu (contrapunct). Polifonia a fost înlocuită de omofonie în perioada barocului. Basul cifrat a fost principalul mod de analiză a armoniei unei compoziții în perioada barocului. În contrapunctul baroc, armonia este generată prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale. Ca și în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada barocului rezultă într-o armonie uneori greu de exprimat în
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
de exemplu dacă variații în cvinte paralele sunt permise (discant) sau nu (contrapunct). Polifonia a fost înlocuită de omofonie în perioada barocului. Basul cifrat a fost principalul mod de analiză a armoniei unei compoziții în perioada barocului. În contrapunctul baroc, armonia este generată prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale. Ca și în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada barocului rezultă într-o armonie uneori greu de exprimat în limbaj tonal, legat de game și acorduri. Primul sistem
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
principalul mod de analiză a armoniei unei compoziții în perioada barocului. În contrapunctul baroc, armonia este generată prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale. Ca și în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada barocului rezultă într-o armonie uneori greu de exprimat în limbaj tonal, legat de game și acorduri. Primul sistem al armoniei tonale a fost dezvoltat de Jean-Philippe Rameau în lucrarea "Tratat de armonie" (fr. "Traité de l'harmonie réduite à ses principes naturels", 1722). În
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
generată prin succesiunea bine controlată de intervale esențiale și neesențiale. Ca și în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada barocului rezultă într-o armonie uneori greu de exprimat în limbaj tonal, legat de game și acorduri. Primul sistem al armoniei tonale a fost dezvoltat de Jean-Philippe Rameau în lucrarea "Tratat de armonie" (fr. "Traité de l'harmonie réduite à ses principes naturels", 1722). În sistemul lui Rameau, basul fundamental variază numai cu intervale consonante (M3, P4, P5 si M6) și
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
în polifonie, relațiile dintre liniile melodice în perioada barocului rezultă într-o armonie uneori greu de exprimat în limbaj tonal, legat de game și acorduri. Primul sistem al armoniei tonale a fost dezvoltat de Jean-Philippe Rameau în lucrarea "Tratat de armonie" (fr. "Traité de l'harmonie réduite à ses principes naturels", 1722). În sistemul lui Rameau, basul fundamental variază numai cu intervale consonante (M3, P4, P5 si M6) și reprezintă fundația armoniei unei compoziții. Rameau a stabilit că diferite "sonorități" (de
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
fost dezvoltat de Jean-Philippe Rameau în lucrarea "Tratat de armonie" (fr. "Traité de l'harmonie réduite à ses principes naturels", 1722). În sistemul lui Rameau, basul fundamental variază numai cu intervale consonante (M3, P4, P5 si M6) și reprezintă fundația armoniei unei compoziții. Rameau a stabilit că diferite "sonorități" (de exemplu, în notație modernă, formula 1, formula 2 și formula 3) sunt de fapt variante ale aceluiași "acord" și a introdus noțiunea de acord perfect (fr. "accord parfait", triada pe tonică), subdominantă (fr. "sousdominante
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
lui Rameau nu implică o tonalitate. Teoria progresiilor fundamentale va explica cum aceasta este realizată într-o compoziție. Teoria progresiilor fundamentale (ger. "Stufentheorie"; în germană „Stufe” înseamnă literal "treaptă", în sens larg "stagiu") a fost un sistem de analiză a armoniei elaborat de Simon Sechter (1788-1867). În acest sistem, treptele gamei au primit notația I, II, III, etc. Sinteza notației acestui sistem cu cea a basului cifrat a evoluat în notația acordurilor folosită în prezent (de exemplu, formula 3). În acest sistem
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
basului cifrat a evoluat în notația acordurilor folosită în prezent (de exemplu, formula 3). În acest sistem, se renunță la ideea conform căreia progresiile de acorduri (sonorități) sunt datorate disonanțelor. O progresie tipică este I-IV-vii-iii-vi-ii-V-I (cercul cvintelor perfecte), păstrată în studiul armoniei și astăzi într-o versiune prescurtată (de la iii la I). Analiza funcțională a fost propusă de Hugo Riemann (1849-1919). O triadă majoră este formată dintr-o terță mare urmată de o terță mică (de exemplu, Do, Mi, Sol). Într-o
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
mare urmată de o terță mică (de exemplu, Do, Mi, Sol). Într-o triada minoră, o terță mică este urmată de o terță mare (de exemplu, Do, Mi Bemol, Sol). În analiza funcțională, un accent deosebit este pus pe înțelegerea armoniei în game majore și minore într-un sistem simetric (prin simetric se înțelege inversarea relațiilor dintre note; pentru detalii vedeți mai jos). Treptele ii, iii și vi sunt considerate "secundare", variante disonante ale treptelor "primare". Armonia unei compoziții este analizată
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
este pus pe înțelegerea armoniei în game majore și minore într-un sistem simetric (prin simetric se înțelege inversarea relațiilor dintre note; pentru detalii vedeți mai jos). Treptele ii, iii și vi sunt considerate "secundare", variante disonante ale treptelor "primare". Armonia unei compoziții este analizată cu o progresie de tipul I-IV-V-I cu mai multe variante (de exemplu, T-S-D-T, T-sP-dP-T, etc.). Este un sistem util în analiza armoniei compozițiilor cu tendințe cromatice de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Îndoieli despre universalitatea acestui
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
jos). Treptele ii, iii și vi sunt considerate "secundare", variante disonante ale treptelor "primare". Armonia unei compoziții este analizată cu o progresie de tipul I-IV-V-I cu mai multe variante (de exemplu, T-S-D-T, T-sP-dP-T, etc.). Este un sistem util în analiza armoniei compozițiilor cu tendințe cromatice de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Îndoieli despre universalitatea acestui sistem (și o percepție de artificialitate în impunerea unei simetrii absolute pentru gamele majore și minore) au făcut ca acesta să nu fie utilizat în prezent
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
structură fundamentală ("Ursatz") care este "aceeași" pentru "toate" compozițiile tonale. Structura fundamentală este alcătuită dintr-o linie melodică ("Urlinie") de forma formula 5, formula 6 sau formula 7 și o linie de bas ("Bassbrechung") care formează o progresie de acorduri I-V-I. Armonia post-tonală a fost și rămâne un subiect controversat. Așa cum în perioada tonală compozitorii au fost obsedați de tonalitate, în perioada post-tonală au devenit obsedați de evitarea acesteia. Armonia unei compoziții a trecut astfel pe planul doi. Din punct de vedere
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
de bas ("Bassbrechung") care formează o progresie de acorduri I-V-I. Armonia post-tonală a fost și rămâne un subiect controversat. Așa cum în perioada tonală compozitorii au fost obsedați de tonalitate, în perioada post-tonală au devenit obsedați de evitarea acesteia. Armonia unei compoziții a trecut astfel pe planul doi. Din punct de vedere al analizei de armonii, notele unui set (în general, un "set" de note cu o structură internă logică este numit o "serie" de note.) sunt considerate în 4
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
și rămâne un subiect controversat. Așa cum în perioada tonală compozitorii au fost obsedați de tonalitate, în perioada post-tonală au devenit obsedați de evitarea acesteia. Armonia unei compoziții a trecut astfel pe planul doi. Din punct de vedere al analizei de armonii, notele unui set (în general, un "set" de note cu o structură internă logică este numit o "serie" de note.) sunt considerate în 4 grupuri de 3 (numite "tricorduri") sau 2 grupuri de 6 (hexacorduri), etc. Armonia este relativ restrânsă
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
al analizei de armonii, notele unui set (în general, un "set" de note cu o structură internă logică este numit o "serie" de note.) sunt considerate în 4 grupuri de 3 (numite "tricorduri") sau 2 grupuri de 6 (hexacorduri), etc. Armonia este relativ restrânsă. De exemplu, pentru două voci care urmează variante ale setului P numărul de intervale posibil la orice moment este mic: la o notă într-o voce, o notă poate fi adăugată în a doua voce care repetă
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
îmbarca pe vasul comercial Utajima-maru. Putem considera această călătorie una inițiatică, în care Shinji se va afirma prin curajul și bărbăția dovedită în timpul unui uragan. Această călătorie îl va face Shiji un om adevărat, mintea, trupul și sufletul regăsindu-și armonia la întoarcerea pe insula natală. Cuprinsă de remușcări, Chiyoko, studentă la universitatea din Tokio, refuză să se reîntoarcă în vacanță pe insulă, destăinuindu-se și cerând mamei sale printr-o scrisoare să dezvăluie adevărul despre iubirea celor doi. Soția paznicului
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
și organizau banchete. Cu ocazia unui astfel de banchet, Kazu îl întâlnește pe viitorul ei soț, bătrânul Yuken Noguchi, consilier al partidului radical-reformator. Noguchi, fost ministru și ambasador în Anglia, se remarca prin trupul slab și uscățiv, obrazul lipsit de armonie, numai “ochii îi sticleau vioi și limpezi pe sub coama de păr cărunt”. Era un idealist, încorsetat în obiceiuri vechi aristocratice, ținea cu sfințenie la tradiție, ducând o viață de o simplitate demnă. Relația dintre cei doi începe în acea noapte
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
urmă a culminat cu asasinarea liderului Partidului Socialist în luna octombrie a aceluiași an, arma asasinatului fiind o sabie tradițională japoneză. Prin lucrarea "Patriotism" Mishima spera să indice calea pe care trebuia s-o urmeze Japonia pentru a-și reface armonia, și anume, revenirea la cultul împăratului. Mesajul povestirii subliniază faptul că a-ți da viața pentru împărat și implicit pentru Japonia este minunat, dincolo de orice comparație. Această poveste este romantică, oricât de crudă ar părea. Mishima însuși a jucat rolul
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
este dublată de o supremă asceză a spiritului, într-o unitate care îl distinge de lirismul post-impresionist. Predilecția lui Pallady pentru natura moartă denotă dorința de a reda într-un tablou un fragment din realitatea universală, în toată poezia și armonia sa. Renunțarea la pictarea peisajelor naturale dă impresia unei căutări a semnificației concentrate în corola unei flori, într-un fruct sau în frunzele adăugate obiectelor cotidiene. Aportul picturii lui Cézanne nu este de loc neglijabilă pentru formația lui Pallady, însă
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
este era care a întâmpinat o serioasă competiție din partea modelului propriu a poeziei pastorale. În critică ,poeții se zbuciumau cu o doctrina a "cuviinței", aceea de a adopta cuvintele potrivite cu sensurile potrivite astfel obținând o dicțiune care era în armonie cu seriozitatea subiectului. În același timp, comicul de situație atingea apogeul. Operele "Rape of the Lock" și "The Dunciad"a lui Pope sunt încă cele mai mărețe poeme care tratează comicul de situație scrise vreodată. În proză, cea mai timpurie
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
documentată în corespondența publicată în anii 1828-29. În schimb Goethe se distanța din ce în ce mai mult de Herder și de Wieland. Operele de maturitate ale lui Goethe sunt străbătute de aspirația poetului de a se elibera de frământările lăuntrice, de a dobândi armonia interioară, seninătatea clasică. Pe această linie se înscriu romanele "Wilhelm Meisters Lehrjahre" („Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister”, 1796) în opt volume, "Hermann und Dorothea" (1797), precum și opera autobiografică "Dichtung und Wahrheit" („Poezie și Adevăr”, 1808-1831) unde își prezintă
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
timp cea mai apreciată artă. Caligrafia presupune îmbinarea dintre forma corectă a literei și abilitatea de a o reprezenta într-o manieră armonioasă. Adesea, a fost comparată cu muzica, întrucât ambele țin cont de propriile reguli de compoziție, ritm și armonie. Astfel, sunt create opere de artă care pot bucura nu numai ochiul experimentat, cât și pe cel neinițiat, simplu iubitor de frumos. În limba arabă, termenul ce reunește noțiunile de „scriere” și „caligrafie” este khatt (arabă: خط). În islam, caligrafia
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]