14,936 matches
-
fie pregătiți, dar acestea vor rămâne de fiecare dată nedeschise sub brad și le vom lua de acolo fără un cuvânt și le vom pune în debara, și într-un an fetița noastră va spune „Mami, dar de ce ne urăște bunica Bloomwood?“, iar eu va trebui să-mi înghit lacrimile și să-i spun „Draga mamii, nu ne urăște. Doar că...“ — Becky? Ți-e bine? Revin brusc la realitate și o văd pe Laurel privindu-mă îngrijorată. — Să știi că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oprească. Ți-a furat bijuteriile? zic. Cum adică? — Cred că ți-am mai povestit. Nu? În perioada în care Bill o tot aducea la noi acasă fără știrea mea începuseră să-mi dispară din lucruri. Un pandantiv cu smarald, de la bunica mea. Câteva brățări. Evident, eu habar n-am avut ce se întâmplă, așa că am crezut tot timpul că e vina mea, că sunt împrăștiată. Însă, când a ieșit totul la iveală, mi-am dat seama pe loc. Ea le luase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tine? Cum adică e... — E în cabina mea de probă, chiar acum, în clipa asta! Mă uit în spate, să mă asigur că nu mă aude nimeni. Gina, are la gât pandantivul cu smarald! Sunt sigură că e cel de la bunica lui Laurel! Cel pe care poliția n-a reușit să-l găsească. Urmează o tăcere lungă. — OK, spune Gina în cele din urmă. Mă duc s-o scot pe Laurel din ședință. Probabil că o să vină imediat. Tu doar... n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înțelegem din adresa nr.156 din mai 1942 trimisă de Oficiul județean al Art.2 al decretului din 16 decembrie 1941 prevedea că „sunt obligați să se declare aceia care au amândoi sau unul din părinți sau măcar unul din bunici de sânge evreiesc. Termenul de predare a foilor de recensământ a locuitorilor având „sânge evreiesc” a fost prelungit până la 31 mai prin Legea nr.309 publicată în M.O. p.I, nr.93 din 22 aprilie 1942; Legea nr.419
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
face probleme, că n-o să simți nimica”. Țin o mână pe umărul lui Alfonso și îi povestesc cum pentru mine e fascinant mirosul coloniei pe care o folosește în diverse ritualuri, pentru că aduce un pic cu o colonie folosită de bunica mea. „Gata, dom’le, mușcă pe chestia asta. Vezi că n-a fost mare brânză, ce te-ai speriat degeaba?” Știi, Miguel, mă gândesc să fac o demonstrație de sănătate dentară la copii de la școală din Chiguilpe, mai întâi cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lungul călătoriilor am observat că sunt mult mai rezistentă decât majoritatea gringos și recunosc că trebuie să mulțumesc copilăriei mele în praful din Ruginești, unde mâncam orice mișca sau mișcase cu ceva timp în urmă, indiferent de supravegherea vigilentă a bunicilor. Seara, urc în autobuz, mă instalez comod în scaunul reclinabil și pornesc spre nouă aventură. În majoritatea Americii de Sud autobuzul este principalul mijloc de locomoție și multe călătorii durează zile întregi. Drept urmare, autobuzele sunt complet echipate cu toaletă, scaune reclinabile și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
galbenă) după următoarea rețeta: platan bine copt, fiert și amestecat cu apă. Nu am mai întâlnit sucul respectiv nici înainte, nici după în călătoriile mele și Carola îmi spune că e o rețetă Secoya pe care ea o știe de la bunica ei, care la rândul ei o știa de la bunici. Nu numai că este foarte gustos dar mi se pare și o idee excelentă atât timp cât platanul este fructul cel mai popular de-a lungul și de-a latul Amazonului. Întreb dacă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
amestecat cu apă. Nu am mai întâlnit sucul respectiv nici înainte, nici după în călătoriile mele și Carola îmi spune că e o rețetă Secoya pe care ea o știe de la bunica ei, care la rândul ei o știa de la bunici. Nu numai că este foarte gustos dar mi se pare și o idee excelentă atât timp cât platanul este fructul cel mai popular de-a lungul și de-a latul Amazonului. Întreb dacă nu are ceva condimentat și îmi întinde imediat un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
zgîrceau cu focurile de armă și croșeele în figură ? Probabil că nu era doar ceva din aerul lor ; era ceva și-n aerul din casă atunci cînd se dădeau aceste filme. Pe cele mai multe le-am văzut cu sora și cu bunica mea. Părinții mei locuiau în alt oraș, intrau și ieșeau din viața noastră ; dar am o amintire cu noi toți uitîndu-ne la Jezebel, și e ceva solemn în întreaga scenă în nemișcarea acestui grup reunit în fața televizorului (deși nu îmi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se formeze treptat, ca efect al unui întreg proces de cunoaștere și înțelegere, pare să fi intrat de la început în mine da, ca o boală , favorizată de rigorile ceaușismului tîrziu (televizorul alb-negru, filmele puține și vechi) și de spaimele unei bunici care, cît timp m-a crescut, nu m-a lăsat să merg la cinema nici măcar la Războiul stelelor, la care au mers toți colegii mei de clasă. Dacă aș fi mers cu ei, aș fi făcut cunoștință cu Harrison Ford
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
meditație. Din momentul acela, toți par niște nebuni : Tavi cu amocul lui pur masculin (a cărui obscenitate e perfect redată de Pavlu), Iulia cu plăcerea ei de a-l întărîta, noul ei partener cu pretențiile lui de raisonneur, pînă și bunica pentru că trăiește printre ei. Imaginea lor strînși în jurul fetiței, punînd-o să arate care-i tata și care-i mama ca să stingă conflictul, e un tablou de familie horror cu atît mai înfiorător cu cît răul care se comite acolo e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
acțiuni precum munci agricole, repararea locuințelor după război, întrajutorarea celor bolnavi, etc. Aceste acțiuni au început între anii 1945 - 1946. Printre primii care au primit credința adventistă au fost bunicii din partea mamei, inclusiv mama. La început, se strângeau în casa bunicilor mei. De asemenea, sora tatălui meu, Maria Costache, apoi și alții: Voica Ene, Ion Dobre, Cristea Radu, Turturică Petre - tatăl meu - și mai apoi Vasile Costache - cumnatul tatălui meu au devenit adventiști. După ei, au îmbrățișat credința adventă și Viorica
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
un om extraordinar care în 2005 ne-a vizitat țara. Am vizitat Biserica din Ierusalim. Am vizitat comunitățile din Tel Aviv, Ramag-Dan și Biserica lui Abel din Petak-tida. E bine să mergi în Israel, e bine să călătorești pe urmele bunicilor și străbunicilor noștri creștini și ai ce vedea și ce descoperi. Dar dacă nu reușești să ajungi acolo, vei putea găsi destule comori importante dacă vei răscoli Cartea Cărților, vei descoperi Mărgăritarul de mare preț care-ți va aduce adevărata
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Conferința Muntenia CAPITOLUL 56 EMANUEL - Dumnezeu este cu noi A fost o zi deosebită și foarte frumoasă în cadrul familiei noastre. Dumnezeu mi-a dat sănătate și viață, atât mie cât și soției mele să putem deveni pentru a patra oară bunici. Și astfel în familia ficei și ginerelui nostru, Gabriele și Liviu, Dumnezeu, pe lângă Lucas le-a mai dăruit un copilaș, Emanuel. Mare ne-a fost bucuria când am auzit că i-au pus numele EMANUEL care înseamnă ,,Dumnezeu este cu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a căzut prizonier pe front, tata s-a înscris voluntar în armată. Drept recompensă, după terminarea războiului, noi am primit un loc de casă, pe care l-am transformat în grădină. ESTE SINGURA AMINTIRE PE CARE O MAI AM DE LA BUNICI." Este de remarcat că, deși prin reforma agrara, inițiată după primul război mondial de Regele Ferdinand, familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat în grădina, și că "aceasta este singura amintire pe care o am de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Este de remarcat că, deși prin reforma agrara, inițiată după primul război mondial de Regele Ferdinand, familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat în grădina, și că "aceasta este singura amintire pe care o am de la bunici", fostul președinte al Romamei își reamintește, destul de precis, cum că bunicul ar fi căzut prizonier pe front, iar tatăl s-ar fi înscris voluntar în armată. Conform însă registrului stării civile din Oltenița (locul de baștină al lui Ion Iliescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
a divorțat de acesta, iar instanța a hotărât că fiecăruia dintre ei să le fie încredințat câte un copil. Ion Iliescu a fost dat mămicii lui care, din pricina sărăciei, s-a mutat la București, lasindu-l pe Ionel în grija unei bunici, să crească în (Țigănie). Maria s-a recăsătorit imediat cu un alt bărbat, Serediuc Dumitru, care avea două fețe dintr-o căsătorie anterioară." Se pare că lucrurile sunt însă ceva mai complicate, la acest capitol căci, iată ce citim în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Mama pregătește ceva de mâncare în timp ce Mihăiță își verifică cărțile și caietele cu care merge la școală, se întoarce și Emilia de la cireadă, mănâncă în fugă prânzul mic și apoi pleacă fiecare după treburile obișnuite în fiecare zi. Capitolul III Bunici și nepoți Anii treceau ca porumbeii în zbor pe care ți-e mai mare dragul să-i privești cum își rotesc aripile, unii albi, alții cu pene vineții sau cenușii tărcate cu alb. Pentru Maria trecerea timpului se suprapune cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sau cartea? Mia spus mie domnul Obreja învățătorul tău că nu vrea să te mai învețe la anul. Spune, așa-i sau ba? − Ei, bunicule, cum le mai sucești și matale! Iaca, am să-ți spun matale să audă și bunica cum stau cu învățătura. Mai întâi și mai întâi cartea nu avea cum să rămână repetentă, ea m-a învățat ca să știu să răspund la lecții. Apoi de unde știi matale că am rămas repetent, când domnul învățător mi-a dat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
deschise și intrară în ogradă. El aruncă o privire spre cireș să vadă dacă nu au mai rămas ceva fructe neculese dar nu zări decât frunze și ramuri rupte, simținduse și el oarecum vinovat de acest lucru. Mergând spre ușa bunicilor privi spre zarzăr ale cărui fructe dăduseră în pârgă, dar Mihăiță cunoștea din proprie experiență că sunt încă destul de acre. Urcă treptele spre ușa casei apoi întrebă cu glas tare dacă sunt acasă și la răspunsul afirmativ, deschise cu atenție
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
afirmativ, deschise cu atenție ușa să intre Emilia care ținea cu amândouă mâinile oala cu lapte, oală tot din pământ ars dar mai încăpătoare decât suratele lor de un litru și jumătate și în care gospodinele pun laptele la prins. Bunica Ruxanda era în fața sobei și trăgea jarul cu cleștele de foc, acesta având două urechi răsucite de ciocanul fierarului care îl meșterise, iar bunicul pregătea lampa pentru a o aprinde, adică potrivindu-i fitilul să stea drept, ca flacăra să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
iar bunicul pregătea lampa pentru a o aprinde, adică potrivindu-i fitilul să stea drept, ca flacăra să fie rotundă, fără colțuri, că se afumă sticla de lampă. Turnase gaz în lampă, la picioarele sale se vedea bidonul. − Bună seara, bunicilor, spuseră cei doi întrun glas, privind cum bunicul Ion pregătea lampa iar bunica Ruxanda strânse de pe masă străchinile ca să facă loc pentru oala cu lapte adusă de nepoți. − V-a trimis mamă-ta la noi cu lapte, ai? Să-i
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
stea drept, ca flacăra să fie rotundă, fără colțuri, că se afumă sticla de lampă. Turnase gaz în lampă, la picioarele sale se vedea bidonul. − Bună seara, bunicilor, spuseră cei doi întrun glas, privind cum bunicul Ion pregătea lampa iar bunica Ruxanda strânse de pe masă străchinile ca să facă loc pentru oala cu lapte adusă de nepoți. − V-a trimis mamă-ta la noi cu lapte, ai? Să-i spuneți Mariei că-i mulțămim de grija ce ne-o poartă, să aibă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pentru oala cu lapte adusă de nepoți. − V-a trimis mamă-ta la noi cu lapte, ai? Să-i spuneți Mariei că-i mulțămim de grija ce ne-o poartă, să aibă parte de sănătate și voi tot așa! încheie bunica, în timp ce bunicul aprinsese lampa și o agățase în cuiul de pe perete. − Noi și așa aveam de gând să venim, să vedem ce mai faceți și cum o duceți cu sănătatea, spuse Emilia. − Bine, măi copii că vă gândiți la noi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
perete. − Noi și așa aveam de gând să venim, să vedem ce mai faceți și cum o duceți cu sănătatea, spuse Emilia. − Bine, măi copii că vă gândiți la noi acum, când am îmbătrânit și ne încearcă beteșugurile bătrâneții, spuse bunica. Ieri a fost la noi și mama voastră, de ne -a adus brânză și smântână. Ia stați voi pe scăunelele aestea că eu am să mă sui în pod să văd ce pot găsi bun pentru voi, dragii bunicului, și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]