14,490 matches
-
Biserică Sf. Paraschiva din Liov (ucraineană Церква святої Параскеви П'ятниці) - este situată pe str. Hmelnițki 77 (ucr. вул Богдана Хмельницького, înainte de 1945 - strada Żółkiewska), la poalele castelului. Biserică Ortodoxă Sf. Paraschiva (sau Piatnyci), a fost ctitorita de domnitorului moldovean Vasile Lupu în 1645, pe locul unei cladiri mai vechi. Blocurile de construcție au fost cioplite din gresie. Ea servea drept lăcaș de cult negustorilor moldoveni care poposeau
Biserica Sfânta Paraschiva din Liov () [Corola-website/Science/327761_a_329090]
-
icoana a călătorit de la Ierusalim prin Constantinopol și Belz, pentru a ajunge in final la Czestochowa, în august 1382 de către Vladislav din Opole, Duce de Opole. Totuși, surse mai recente ucrainene susțin că fost luată de Vladislav din Opole de la Castelul Belz, când orașul a fost încorporat în regatul polonez, iar și mai devreme în istoria sa a fost adusă la Belz cu multe ceremonii și onoruri de către cneazul Lev I din Galicia. Auritele fleur-de-lis, pictate pe vălul albastru azur al
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
Leipzig și cu nobilimea din Meißen. După un asediu inutil al Leipzigului, în 1217 el a fost de acord să treacă la negocieri, însă imediat după aceea a ocupat orașul prin vicleșug, i-a distrus zidurile și a construit trei castele în numele său în interiorul cetății, înarmate cu trupe ale sale. Markgraful Dietrich I a murit în 18 februarie 1221, posibil otrăvit de către medicul său, instigat în acest sens de către cetățenii Leipzigului și de nobilimea nemulțumită. El a lăsat în urmă o
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
din Altmark, fiind fiul lui Wiprecht de Balsamgau și al Sigenei de Leinungen. După moartea tatălui său în 1060, el a fost crescut la curtea markgrafului Lothar Udo al II-lea, de Nordmark, în Stade. Lothar Udo i-a acordat castelul de Tangermünde din Balsamgau ca fief, iar apoi l-a transferat în castelul de Groitzsch, situat în Osterland, între Pleisse, Mulde și Elster, de unde și-a preluat și numele. Cândva între 1075 și 1080, a fost exilat în mod forțat
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
După moartea tatălui său în 1060, el a fost crescut la curtea markgrafului Lothar Udo al II-lea, de Nordmark, în Stade. Lothar Udo i-a acordat castelul de Tangermünde din Balsamgau ca fief, iar apoi l-a transferat în castelul de Groitzsch, situat în Osterland, între Pleisse, Mulde și Elster, de unde și-a preluat și numele. Cândva între 1075 și 1080, a fost exilat în mod forțat din Groitzsch de către nobilimea locală, care s-a opus mișcărilor de colonizare. Wiprecht
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
reglementarea disputei și i-a acordat 500 de mărci de argint pentru cheltuieli. Împăratul a ajuns la Bamberg și l-a arestat pe Wiprecht. Wiprecht cel Bătrân a fost silit să renunțe la zestrea primei sale soții, ca și la castelele sale de Leisnig și Morungen în favoarea regelui, în schimbul răscumpărării fiului său. După încoronarea imperială a lui Henric al V-lea, Wiprecht s-a raliat răscoalei lui Siegfried de Orlamünde și a landgrafului Ludovic I de Thuringia din 1112. Răsculații au
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
ani de conflict cu markgrafii Ascanieni de Brandenburg, Henric a fost nevoit să cedeze fortărețele de la Köpenick, Teltow și Mittenwalde, situate în nordul Luzaciei Inferioare. Totuși, în 1249, ducele de Silezia Boleslav "cel Chel" i-a conferit regiunea răsăriteană din jurul castelului Schiedlo de pe malurile Oderului, unde Henric a întemeiat orașul Fürstenberg. În cadrul luptelor împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen și Papa Grigore al IX-lea, Henric a luat partea împăratului. Ca semn de recunoștință, Frederic al II-lea i-a
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
nord. Începând din 1273, Henric a devenit un important sprijin pentru nou alesul "Rex Romanorum" Rudolf de Habsburg, în cadrul luptei acestuia cu rivalul Ottokar al II-lea, regele Boemiei. În disputa contra Boemiei, Henric a obținut, printre altele, Sayda și castelul Purschenstein de lângă Neuhausen. În 1265, el a atașat teritoriul imperial Pleissnerland în jurul Altenburg, zestrea nurorii sale Margareta, landgrafiatului de Thuringia, oferindu-le pe amândouă fiului său mai mare Albert al II-lea. Pentru fiul mai mic, Dietrich (Theodoric), Henric crease
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
Castelul Jósika este o construcție tip conac din localitatea Surduc, județul Sălaj. Aceasta este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice ca Monument de importanță locală, categoria B, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în anul 2010. Castelul a fost o lungă
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
Castelul Jósika este o construcție tip conac din localitatea Surduc, județul Sălaj. Aceasta este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice ca Monument de importanță locală, categoria B, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în anul 2010. Castelul a fost o lungă perioadă de timp locuința romancierului maghiar Miklós Jósika de Branyicska. Între pereții castelului a scris romanul istoric "Abafi", stilul său fiind asemănat cu cel al lui Walter Scott. Un inventar păstrat din 1854 consemnează o clădire
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice ca Monument de importanță locală, categoria B, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în anul 2010. Castelul a fost o lungă perioadă de timp locuința romancierului maghiar Miklós Jósika de Branyicska. Între pereții castelului a scris romanul istoric "Abafi", stilul său fiind asemănat cu cel al lui Walter Scott. Un inventar păstrat din 1854 consemnează o clădire fomată din 17 încăperi, printre care biroul scriitorului și o capelă. Membri familiei Jósika au contribuit in
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
Membri familiei Jósika au contribuit in mod decisiv la ridicarea și aspectul final al imobilului, care încă mai păstrează, în salonul principal, urme ale picturii originale. Familia Jósika de Branyicska era originară din zona de nord a actualului județ Hunedoara. Castelul a avut și el un parc, unde ulterior au fost găsite mai multe fântâni și o statuie a Maicii Tereza. Pe aleea principală se găsește o biserică în stil baroc, iar salonul principal din castel era plin de tablouri deosebite
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
nord a actualului județ Hunedoara. Castelul a avut și el un parc, unde ulterior au fost găsite mai multe fântâni și o statuie a Maicii Tereza. Pe aleea principală se găsește o biserică în stil baroc, iar salonul principal din castel era plin de tablouri deosebite. Piesele de mobilier erau sculptate manual, iar candelabrele surprindeau prin eleganță și rafinament. Instaurarea regimului comunist în România a dus la transformarea castelului în stație de reparat tractoare. Multe dintre piesele valoroase de aici au
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
principală se găsește o biserică în stil baroc, iar salonul principal din castel era plin de tablouri deosebite. Piesele de mobilier erau sculptate manual, iar candelabrele surprindeau prin eleganță și rafinament. Instaurarea regimului comunist în România a dus la transformarea castelului în stație de reparat tractoare. Multe dintre piesele valoroase de aici au dispărut, ori au fost distruse. Dupa înlăturarea regimului, au început luptele pentru retrocedări, care nu au însemnat neapărat un lucru bun. În momentul actual, autoritățile din Sălaj încearcă
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
valoroase de aici au dispărut, ori au fost distruse. Dupa înlăturarea regimului, au început luptele pentru retrocedări, care nu au însemnat neapărat un lucru bun. În momentul actual, autoritățile din Sălaj încearcă să facă rost de finanțări pentru a reabilita castelul, care acum sute de ani a fost unul din cele mai frumoase castele din Transilvania. Castelul, împreună cu terenul aferent, aparțin companiei Agromec, înființată în 1991. În secolul XVII, Surducul era în proprietatea familiei Csáky. Aveau un conac frumos, contruit în mijlocul
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
început luptele pentru retrocedări, care nu au însemnat neapărat un lucru bun. În momentul actual, autoritățile din Sălaj încearcă să facă rost de finanțări pentru a reabilita castelul, care acum sute de ani a fost unul din cele mai frumoase castele din Transilvania. Castelul, împreună cu terenul aferent, aparțin companiei Agromec, înființată în 1991. În secolul XVII, Surducul era în proprietatea familiei Csáky. Aveau un conac frumos, contruit în mijlocul unui parc din care n-a mai rămas decât casa servitorilor. Conacul a
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
retrocedări, care nu au însemnat neapărat un lucru bun. În momentul actual, autoritățile din Sălaj încearcă să facă rost de finanțări pentru a reabilita castelul, care acum sute de ani a fost unul din cele mai frumoase castele din Transilvania. Castelul, împreună cu terenul aferent, aparțin companiei Agromec, înființată în 1991. În secolul XVII, Surducul era în proprietatea familiei Csáky. Aveau un conac frumos, contruit în mijlocul unui parc din care n-a mai rămas decât casa servitorilor. Conacul a fost transformat în
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
împreună cu terenul aferent, aparțin companiei Agromec, înființată în 1991. În secolul XVII, Surducul era în proprietatea familiei Csáky. Aveau un conac frumos, contruit în mijlocul unui parc din care n-a mai rămas decât casa servitorilor. Conacul a fost transformat în castel probabil în secolul XVIII, deoarece la începutul secolului al XIX-lea este consemnat deja ca și castel. În anul 1810 ajunge în proprietatea familiei Jósika. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost scriitorul Miklós Jósika. Născut în
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
Csáky. Aveau un conac frumos, contruit în mijlocul unui parc din care n-a mai rămas decât casa servitorilor. Conacul a fost transformat în castel probabil în secolul XVIII, deoarece la începutul secolului al XIX-lea este consemnat deja ca și castel. În anul 1810 ajunge în proprietatea familiei Jósika. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost scriitorul Miklós Jósika. Născut în 1794 la Turda, și-a petrecut o parte din viață pe moșia de la Surduc, a fost prieten
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
al XV-lea. De la naștere a fost cunoscut drept "conte de La Marche". Mama lui a murit la 26 septembrie 1736 dând naștere unui alt copil care nu a supraviețuit. După decesul ei, tatăl lui s-a retras de la Curte la castelul L'Isle-Adam, urmând iubirea lui față de vânătoare, deși mai tarziu el a avut o carieră militară distinsa. La 17 mai 1750, La Marche a fost făcut cavaler al Ordinului Sântului Spirit la Versailles. În timpul Războiul de Șapte Ani (1756-1763), La
Louis François Joseph, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/327776_a_329105]
-
Prințul Eugen de Savoia în Războiul austro-turc (1716-1718). De asemenea, a luptat în Războiul polonez de succesiune (1733-1738) și în Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748). După decesul tatălui său (de care a fost foarte apropiat) la 14 mai 1736, la castelul Sceaux, el a moștenit cea mai mare parte din avere și titlurile tatălui său. A devenit general colonel a "Cent-Suisses et Grisons" (1710), guvernator de Languedoc (1737) și Conte de Eu (1736). În locul curții varului sau Ludovic al XV-lea
Louis Auguste, Prinț de Dombes () [Corola-website/Science/327950_a_329279]
-
mai mare parte din avere și titlurile tatălui său. A devenit general colonel a "Cent-Suisses et Grisons" (1710), guvernator de Languedoc (1737) și Conte de Eu (1736). În locul curții varului sau Ludovic al XV-lea al Franței, el a preferat Castelul d'Anet, pe care a continuat să-l înfrumusețeze. Pentru a furniza apă pentru grădinile sale, el a creat un sistem hidraulic pe care l-a instalat în parcul domeniului în apropierea râului Eure. Îi plăcea să vâneze pe marile
Louis Auguste, Prinț de Dombes () [Corola-website/Science/327950_a_329279]
-
dinastia Ascanienilor) a reprezentat o familie de nobili germani. A mai fost cunoscută sub numele de Casa de Anhalt, după numele localității Anhalt, posesiunea pe care familia a stăpânit-o cea mai mare perioadă de timp. Numele Ascanienilor provine de la castelul Ascania (sau Ascaria), "Schloss Askanien", localizat în apropiere de Aschersleben. Castelul era reședința comitatului de Ascania, un titlu care ulterior a fost inclus în titulatura principilor de Anhalt. Cel mai vechi membru cunoscut al familiei, contele Esiko de Ballenstedt, apare
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
fost cunoscută sub numele de Casa de Anhalt, după numele localității Anhalt, posesiunea pe care familia a stăpânit-o cea mai mare perioadă de timp. Numele Ascanienilor provine de la castelul Ascania (sau Ascaria), "Schloss Askanien", localizat în apropiere de Aschersleben. Castelul era reședința comitatului de Ascania, un titlu care ulterior a fost inclus în titulatura principilor de Anhalt. Cel mai vechi membru cunoscut al familiei, contele Esiko de Ballenstedt, apare pentru prima dată într-un document din 1036, și se presupune
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
a îndrăgostit de ea. Mademoiselle de Nesle a devenit a doua metresă oficială a lui Ludovic al XV-lea, deși sora ei și-a păstrat poziția de "maîtresse en titre". Regele a răsfățat-o cu daruri, cel mai mare fiind castelul Choisy-le-Roi, recent decorat în albastru și argintiu. Pentru a-i oferi un statut corespunzător la curte, regele a aranjat ca ea să se căsătorească cu un nobil care era foarte încântat să lase cuplul în pace. La 28 septembrie 1739
Pauline Félicité de Mailly () [Corola-website/Science/327964_a_329293]