13,334 matches
-
metode științifice. Burgelman et al. (2004) definesc tehnologia ca fiind cunoștințele practice, competențe și artefacte care pot fi folosite pentru a dezvolta produse și servicii, precum și producerea lor și sistemele de livrare. Tehnologiile pot fi încorporate în oameni, materiale, procese cognitive și fizice, instalații, echipamente și instrumente. J.Paap (1994) a definit tehnologia ca "utilizarea cunoștințelor bazate pe științe pentru a satisface o necesitate". Această definiție descrie conceptul de tehnologie ca o "punte" între științe și noile produse. Definiția capturează faptul
Tehnologie () [Corola-website/Science/296555_a_297884]
-
continuumul activității de cunoaștere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă. În psihologie, imaginația se definește ca proces intelectual (cognitiv) de selectare și combinare în imagini noi, elemente din experiența anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experiență. Produsul activității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte și planuri complexe, care
Imaginație () [Corola-website/Science/298494_a_299823]
-
interne prin care se realizează, imaginația se organizează în adâncime pe câteva niveluri funcționale, și anume: nivelul oniric, nivelul reveriei și nivelul intențional orientat, în cadrul căruia se delimitează imaginația reproductivă, imaginația creatoare și visul de perspectivă. Imaginația este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă și transformatoare a datelor experienței, a cunoștințelor, informațiilor stocate la nivelul memoriei sau a situațiilor și evenimentelor trăite în prezent. Imaginația își extrage conținuturile în cea mai mare parte din stocul memoriei. Imagini, idei, cunoștințe
Imaginație () [Corola-website/Science/298494_a_299823]
-
extrage conținuturile și din zonele profunde ale inconștientului, supunându-le în timpul visului la combinări și transformări dintre cele mai variate. În concluzie, imaginația exploatează datele trecutului și experiența prezentă și realizează o reflectare constructivă și anticipativă. Imaginația are o funcție cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei cunoașterii, explorând zone noi și căutând soluții noi la problemele existente. Dacă gândirea adâncește sfera cunoașterii, imaginația lărgește această sferă și oferă astfel gândirii noi teritorii. Imaginația are o funcție adaptativ reglatorie, care
Imaginație () [Corola-website/Science/298494_a_299823]
-
lărgește această sferă și oferă astfel gândirii noi teritorii. Imaginația are o funcție adaptativ reglatorie, care exprimă locul și rolul imaginației în sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect al creativității. Imaginația conferă conștiinței dimensiunea explorativă și creatoare. În calitate de proces cognitiv, imaginația dispune de o serie de procedee de combinatorică imaginativă. Sunt operații, procedee de lucru mintal, prin intermediul căreia imaginația intervine asupra conținuturilor sale și produce modificări, transformări, aglutinări, tipizări, schematizări, rearanjări, substituții, analogii, adaptări, etc. Finalitatea subiectiv comportamentală a imaginației
Imaginație () [Corola-website/Science/298494_a_299823]
-
se realizează „aici și acum”, în condițiile acțiunii stimulilor și obiectelor asupra organelor de simț. Se deosebesc prin faptul că imaginea perceptivă este bogată în conținut, este relaționată cu contextul și este semnificativă. În cazul imaginii perceptive primează valoarea ei cognitivă și mai puțin aspecte cum ar fi intensitatea sau tonalitatea afectivă. În concluzie, se poate spune că percepția este procesul psihic de integrare a informațiilor senzoriale într-o imagine cu sens. După analizator: După forma existenței materiei: Analizator "Percepția asupra
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
Pe măsura diferențierii și identificării stimulului, reacția emoțională primară, nespecifică, va fi înlocuită cu trăirea emoțională specifică, adecvată naturii și semnificației stimulului. Reacția primară intră în componența reflexului necondiționat de orientare, iar cea de-a doua intră în componența actului cognitiv propriu-zis. De aici decurge dubla condiționare și dublul rol al sferei afective. O primă condiționare rezidă în deficitul de informație despre stimul, iar cea de-a doua în semnificația stimulului, stabilită în urma identificării lui. Corespunzător celor două tipuri de condiționare
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
sunt concomitent stare și acțiune, concentrate intern, dar și șuvoi neîntrerupt de manifestări exterioare. Trăirile afective pot fi: trăiri afective primare, care au un caracter spontan, fiind mai apropiate de instinct, mai slab conștientizate și raționalizate, (tonul afectiv al proceselor cognitive, trăirile afective de proveniență organică și afectele); complexe (emoțiile curente, emoțiile superioare, dispozițiile afective) și superioare, (sentimentele și pasiunile).
Afectivitate () [Corola-website/Science/298493_a_299822]
-
părăsește scena conștiinței, trecând în stare latentă și întipărindu-se în mecanismele memorative. Acolo, informația extrasă și reținută va fi supusă unor operații specifice de analiză, comparare, selecție și combinare, obținându-se în final o imagine mintală nouă, de rang cognitiv superior, pe care o numim reprezentare. Așadar, reprezentarea trebuie înțeleasă sub dublu aspect: ca proces mintal intern de prelucrare a informațiilor furnizate de imaginile primare (senzațiile și percepțiile) și ca imagine mintală secundară a obiectelor și fenomenelor percepute anterior. Pornind
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
limbajului, cuvântul devenind principalul suport și vehicul al conținutului informațional structurat în imaginea mintală secundară. Apărând și dezvoltându-se pe baza percepției, reprezentarea nu este o continuare în linie dreaptă a acesteia, ci un nivel calitativ nou, superior al activității cognitive. Ea marchează primul pas pe traiectoria desprinderii actului de cunoaștere de concretul imediat și îndreptarea lui spre abstract și general. De asemenea, reprezentarea marchează primul stadiu în structurarea activității mintale autonome, care se poate derula nu numai sub impactul unui
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
o cerere specifică de informație formulabilă lingvistic. Întrebarea are un rol fundamental în comportamentul uman, ea indică o stare de curiozitate sau indecizie, o stare problemă, o situație care cere subiectului să ia o anume atitudine sau decizie, utilizând resursele cognitive proprii sau apelând la alte surse. Interogarea are trei mari direcții de orientare și o gamă nesfârșită de conținuturi posibile. 1-Subiectul se poate întreba pe el însuși cum anume să afle sau să facă ceva, și tot el poate încerca
Interogație () [Corola-website/Science/308514_a_309843]
-
capabile să își pună singure întrebări complicate și tot singure să și răspundă la ele. Când se va întampla așa ceva sistemele informaționale probabil vor avea și ele o anume conștiență de sine și de ambient, devenind capabile de acte intențional cognitive. Întrebarea este fundamentul oricărei cunoașteri umane, fără interogare individul nu identifică explicit o nevoie specifică de informații și nu declanșează demersurile dobândirii și utilizării ei.
Interogație () [Corola-website/Science/308514_a_309843]
-
deschizătoare de drum în domeniul psihologiei judecății și luării de decizii, al euristicii, comportamentului economic și psihologiei hedonice. Kahneman este profesor emeritus de psihologie și politică publică la Universitatea Princeton. Împreună cu Amos Tversky și alții, Kahneman a stabilit o bază cognitivă a erorilor umane comune, folosind euristica și prejudecățile (Kahneman si Tversky 1972, Kahneman, Slovic si Tversky 1974) și a dezvoltat o teorie a prospecțiunii (Kahneman si Tversky, 1979). În 2011 a fost menționat de magazinul Foreign Policy pe lista celor
Daniel Kahneman () [Corola-website/Science/308529_a_309858]
-
Beatty, 1966). In anii 1965-1966 a fost cercetător oaspete la Universitatea Michigan , iar in verile anilor 1968 și 1969 la Unitatea de cercetare în psihologie aplicată de la Cambridge. De asemenea in anii 1966-1967 s-a specializat la Centrul de Studii Cognitive și a fost conferențiar în domeniul psihologiei la Universitatea Harvard. După 1969 Kahneman a întreținut o lungă colaborare cu Amos Tversky. Împreună, cei doi cercetători au publicat o serie de articole inovatoare în domeniul general al judecății și al luării
Daniel Kahneman () [Corola-website/Science/308529_a_309858]
-
personalitate, stil de învățare, mod de interacționare cu semenii etc.Ei trebuie considerați persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru că sunt speciali. Elevul supradotat este "acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la nivel psihometric, peste 130),observându-se diferențe cognitive atât la nuvel cantitativ, cât și calitativ, o maturitate mai mare (percepție și memorie vizuală), dezvoltarea capacității metacognitive la o varstă timpurie (aproximativ 6 ani) și intuiție în rezolvarea problemelor, talent creativ și motivație intrinsecă pentru învățare, precocitate și talent
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
sugerează că trebuie să examinăm atitudinile părinților în educația și dezvoltarea copilului în primii ani de viață. Dezvoltarea capacităților științifice depinde în primul rând de determinările individuale, ca și de potențialul intelectual sau de creativitate, de motivația intrinsecă, de curiozitatea cognitivă și preocupările pentru un domeniu specific. Concomitent cu diversificarea activităților în domeniul științei și tehnologiei, se ajunge la cunoașterea declarativă și procedurală, ceea ce poate conduce la diverse niveluri de cunoaștere sau de excelență a randamentului. Este nevoie de o educație
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
inteligenți sau foarte inteligenți. Problema aptitudinilor diferențiale se cunoștea cu mult timp înaintea apariției psihologiei moderne sau a testelor de inteligență. Un diagnostic bun își propune aprecierea nivelului intelectual al subiectului examinat, cu probe fiabile dintre factorii fundamentali de tip cognitiv, adică testele de inteligență fluidă și cristalizată, de aptitudini verbale, numerice și spațiale. Dacă punctajele sunt scăzute, profesorii pot fi avertizați că orele lor sunt prea dificile. Testele de aptitudini au o funcție mult mai importantă decât testele anterior menționate
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
au fost aplicate pe persoane și copii cu dificultăți sau defavorizate socio-cultural și care-și îmbunătățesc, după fina¬lizarea programului, nivelul intelectual. S-a observat creșterea cu până la 15 puncte a QI fără a se urma vreun program de îmbunătățire cognitivă, ci doar prin schimbarea cadrului familial al copilului (Alonso și Benito, 1994-apud Yolanda Benito, 2003). Nu în sensul că inteligența lui „a crescut", ci că pur și simplu fusese inhibat și, într-un cadru socio-afectiv mai adecvat, aceasta a ieșit
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
în anumite activități. <br> Această caracteristică a asimetriei reprezentării persoanelor cu abilități deosebite face ca anumite programe educative să fie țintite către zonele sociale în care copiii supradotați nu ar intra în mod obișnuit și unde există nevoia unor abilități cognitive și de analizare contextuală deosebite de exemplu leadership. Teoria dezintegrării pozitive lansată de către Kazimir Dabrowsky scoate în evidență un alt proces intim de formare a personalității umane, care corelează cu dezvoltarea abilităților personale. Conform acestei teorii, inspirate inițial din studiul
Concepte despre supradotare () [Corola-website/Science/308595_a_309924]
-
caracteristici observaționale, gestual interactive, intelective, emotive, sau mixte, ele reflectând modul în care subiectul în evoluție a creat și dezvoltat anumite raporturi cu realitatea, cu sine și cu semenii. Memele evoluează în timp, sunt perfecționate sistematic prin efortul dinamic și cognitiv individual și colectiv, ele oferind individului și societății metode din ce in ce mai performante de a înțelege realitatea că macro mecanism fenomenal-cauzal și a o utiliza pentru optimizarea calității vieții. Acestea se transmit între generațiile succesive de indivizi, ele putând particulariza informațional și
Meme () [Corola-website/Science/308697_a_310026]
-
unor credințe și luarea deciziilor în concordanță cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la dovezi, raționalitate sau realitate. Este produsul rezolvării conflictelor dintre credință și dorință. Celebre exemple de gândire deziderativă: Dincolo de a fi o distorsiune cognitivă și o modalitate ineficientă de a lua decizii, gândirea deziderativă poate fi și o eroare logică de argumentație când se afirmă de către cineva că datorită dorinței sale ca ceva să fie adevărat sau fals, acel ceva de fapt în realitate
Gândire deziderativă () [Corola-website/Science/308012_a_309341]
-
nu sunt satisfăcute. Dincolo de aceste nevoi, următoarele mai sunt numite de "creștere". Acestea nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul în continuare. În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954, situând în vârful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaște, de a înțelege și de a explora) și pe cele estetice (pentru frumusețe, ordine, simetrie) Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că nevoile cognitive nesatisfacute se transformă în
Abraham Maslow () [Corola-website/Science/306540_a_307869]
-
în vârful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaște, de a înțelege și de a explora) și pe cele estetice (pentru frumusețe, ordine, simetrie) Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că nevoile cognitive nesatisfacute se transformă în nevoi neurotice (non-productive, care perpetuează un stil de viață nesănătos). De exemplu, copiii ale căror nevoi de siguranță nu sunt satisfăcute adecvat pot deveni adulți care pun deoparte bani sau diferite posesiuni. Maslow crede că singurul
Abraham Maslow () [Corola-website/Science/306540_a_307869]
-
(n. 23 noiembrie 1972, Satu-Mare) este profesor "Aaron T. Beck" de psihologie clinică și psihoterapie (științe cognitive clinice) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În prezent predă și la și este director de cercetare al Institutului Albert Ellis, ambele aflate în New York, SUA. Este președintele și directorul executiv al "The International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy
Daniel David () [Corola-website/Science/306547_a_307876]
-
forme de psihoterapie pentru o tulburare mentală specifică . Profesorul David a adus contribuții empirice în acest sens, fiind autorul a mai multor studii clinice controlate a unor analize privind mecanismele schimbării, și meta-analize care au evaluat eficacitatea sau eficiența psihoterapicilor cognitive și comportamentale în diferite forme de psihopatologie. În ceea ce privește mecanismele psihologice implicate în sănătate și boală, activitatea de cercetare a vizat în principal investigarea rolului credințelor raționale și iraționale, fiind autorul sau coautorul a numeroase studii empirice și manuale importante în
Daniel David () [Corola-website/Science/306547_a_307876]