13,536 matches
-
Turkmenistan. Fiică a activistei comuniste evreice Ruth Grigorievna Bonner și a lui Gheorghi Alihanov (născut Gevork Alihanian, armean), care se refugiase de genocidul armean, în 1915, a purtat, inițial, numele de "Lusik Alihanova". Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian era un proeminent comunist armean, secretar al Cominternului. Tatăl Elenei Bonner, Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian, arestat în 1937, a fost împușcat la 13 februarie 1938, în timpul marilor epurări staliniste. Mama sa, Ruth Grigorievna Bonner, a fost arestată la 10 decembrie 1937 și a fost
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]
-
culegere de semnături pentru Aquino l-a făcut pe Laurel să accepte ca Aquino să fie candidata la președinție, iar el să fie candidat pentru postul de vicepreședinte. În cursul campaniei electorale, Marcos a susținut că Aquino este sprijinită de comuniști, afirmație la care Aquino a răspuns cu promisiunea că nu va numi nici un comunist în cabinet dacă va fi aleasă în funcție. Cu toate că rezultatul oficial l-a declarat învingător pe Marcos,au existat dovezi că rezultatul alegerilor fusese falsificat, ceea ce
Corazon Aquino () [Corola-website/Science/316709_a_318038]
-
să fie candidata la președinție, iar el să fie candidat pentru postul de vicepreședinte. În cursul campaniei electorale, Marcos a susținut că Aquino este sprijinită de comuniști, afirmație la care Aquino a răspuns cu promisiunea că nu va numi nici un comunist în cabinet dacă va fi aleasă în funcție. Cu toate că rezultatul oficial l-a declarat învingător pe Marcos,au existat dovezi că rezultatul alegerilor fusese falsificat, ceea ce a dus la demonstrații, greve și boicoturi ale firmelor controlate de susținătorii lui Marcos
Corazon Aquino () [Corola-website/Science/316709_a_318038]
-
demisionează în conformitate cu art. 103 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 din Legea cu privire la guvern. Propunerea a fost votată în unanimitate. La data de 10 iunie 2009, noul guvern primește votul de încredere acordat de Parlament prin voturile a 59 deputați comuniști (din 101 parlamentari). De asemenea a fost aprobat și programul de guvernare, intitulat "Progres și integrare". Membrii guvernului au depus jurământul de credință în prezența președintelui Vladimir Voronin. Noul guvern a anunțat că va asigura o continuitate în realizarea programelor
Guvernul Zinaida Greceanîi (2) () [Corola-website/Science/316725_a_318054]
-
existenței sale în R.S.F.I, Șerbia a fost loială, și în general subordonată guvernului federativ. Acest lucru să schimbat după moartea lui Tito, în 1980 și răscoală naționalismul albanezilor precum și a sârbilor, care a dus la o împărțită în Liga comuniștilor cu privire la modul de a răspunde. O serie de lovituri succesive în conducerea Partidului Comunist din Șerbia, precum și în Muntenegru au avut loc din 1988 până în 1989, condusă de Slobodan Milosevici, care sprijinea naționalismul sârb din Kosovo pentru a elimina autonomia
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
iugoslav să acționeze pentru interesele Șerbiei în Kosovo, prin trimiterea Armatei Populare Iugoslave, pentru a prelua conducerea provinciei. Opoziția la o astfel de decizie precum și cererile Șerbiei pentru un sistem "un singur membru, un singur vot" în Liga Iugoslavă a Comuniștilor care ar fi dat o majoritate de voturi pentru sârbi, vor duce la revolte etnice și la căderea Ligii Comuniste din Iugoslavia, precum și înseși Iugoslaviei în 1991. După 1990, statul a fost cunoscut doar că Republica Șerbia ("Republika Srbija"), o
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
populația din Republică Socialistă Șerbia era de 8.446.591 de locuitori, dintre care: În 1981, populația din Republică Socialistă Șerbia era de 9.313.677 de locuitori, dintre care: În Republică Socialistă, unicul partid politic legal a fost Liga Comuniștilor din Șerbia ("Savez komunista Srbije"), care a făcut parte din Liga Comuniștilor din Iugoslavia. Partidul a rămas relativ stabil și loial partidului federației până spre sfârșitul anilor 1980, când partidul a fost dezbinat ce măsuri să fie aplicate în Kosovo
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
dintre care: În 1981, populația din Republică Socialistă Șerbia era de 9.313.677 de locuitori, dintre care: În Republică Socialistă, unicul partid politic legal a fost Liga Comuniștilor din Șerbia ("Savez komunista Srbije"), care a făcut parte din Liga Comuniștilor din Iugoslavia. Partidul a rămas relativ stabil și loial partidului federației până spre sfârșitul anilor 1980, când partidul a fost dezbinat ce măsuri să fie aplicate în Kosovo, cănd protestele și luptele s-au dezlănțuit între etnicii albanezi și sârbi
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
Iugoslavia. Partidul a rămas relativ stabil și loial partidului federației până spre sfârșitul anilor 1980, când partidul a fost dezbinat ce măsuri să fie aplicate în Kosovo, cănd protestele și luptele s-au dezlănțuit între etnicii albanezi și sârbi. Cei mai multi comuniști l-au susținut pe președintele Ivan Stambolic, care a continuat să caute modalități pentru a rezolva disputele, în timp ce mai mulți membrii radicaliști și naționaliști l-au susținut pe Slobodan Milosevici care susținea protecția sârbilor din Kosovo, argumentate de acești că
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
era presată să plece din provincie din cauza albanezilor separatiști. Milosevici s-a folosit de simțământul și de opoziția publicului la separatismul provinciei Kosovo, pentru a aduna un număr mare de susținători cu scopul de a fi ajutat la eliminarea liderilor comuniști din Voivodina, Kosovo și Republică Socialistă Muntenegru, având ca rezultat așa numita revoluție anti-birocratică. Ca urmare, Liga Comuniștilor Sârbi l-au ales președinte pe Milosevici. Acesta a luat o măsură drastică pentru naționalismul albanez din Kosovo, si a făcut presiuni
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
publicului la separatismul provinciei Kosovo, pentru a aduna un număr mare de susținători cu scopul de a fi ajutat la eliminarea liderilor comuniști din Voivodina, Kosovo și Republică Socialistă Muntenegru, având ca rezultat așa numita revoluție anti-birocratică. Ca urmare, Liga Comuniștilor Sârbi l-au ales președinte pe Milosevici. Acesta a luat o măsură drastică pentru naționalismul albanez din Kosovo, si a făcut presiuni la guvernul iugoslav pentru a i se oferi puteri urgente cu scopul comunicării cu separatiștii kosovari. În plus
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
a i se oferi puteri urgente cu scopul comunicării cu separatiștii kosovari. În plus, a redus autonomia provinciilor autonome Kosovo și Voivodina, si a instalat politicieni care îi sunt loiali, pentru a servi că reprezentanții lor. La Congresul de la Liga Comuniștilor Iugoslavi din 1990, Milosevici și reprezentanții săi subordonați pentru Metohia, Kosovo, si Republică Socialistă Muntenegru, au încercat să nu se opună la opoziția Republicii Socialiste Slovenia, care s-au opus la măsurile luate împotriva provinciei Kosovo, prin blocarea tuturor reformelor
Republica Socialistă Serbia () [Corola-website/Science/315000_a_316329]
-
studii avansate" din Amsterdam, pentru ca apoi să lucreze într-o firmă de arhitectură ca proiectant în 1922. În 1923, în Zurich, a fondat revista "ABC Beitrage zum Bauen" ("Contribuții la construcții") împreună cu arhitectul Hans Schmidt, cu viitorul director al Bauhaus, comunistul elvețian Hannes Meyer, și cu rusul El Lissitzky. În 1927, Stam a devenit unul din membrii fondatori olandezi, alături de Gerrit Rietveld și Hendrik Petrus Berlage, ai Congresului internațional al arhitecturii moderne, organizație profesională a arhitecților cunoscută sub acronimul CIAM.
Mart Stam () [Corola-website/Science/315029_a_316358]
-
în baza sistemului electoral proporțional absolut, întregul teritoriu al țării constituind o singură circumscripție electorală națională în care au fost aleși cei 101 deputați. Spre deosebire de scrutinele anterioare, Parlamentul a introdus o serie de amendamente și restricții în Codul electoral: Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) și Partidul Popular Creștin Democrat au votat modificarea Codului Electoral al Republicii Moldova, între altele majorarea de la 4% la 6% a pragului de accedere în Legislativ a partidelor politice, interzicerea formării de blocuri electorale și incompatibilitatea funcției publice
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
Electorală Centrală a constituit circumscripția electorală nr. 37 pentru raioanele din stânga Nistrului, urmând ca procesul de votare să se desfășoare în secții de votare controlate de autoritățile constituționale. Alegerile au survenit în contextul încheierii a două legislaturi în care Partidul Comuniștilor (PCRM) a deținut majoritatea în Parlamentul moldovean. În sarcina viitorului Parlament se afla, printre altele, și alegerea unui nou președinte, în condițiile în care cel de-al doilea mandat succesiv al președintelui Vladimir Voronin urma să expire la 7 aprilie
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
de votul a 61 de deputați din cei 101 aleși în Legislativ. Republica Moldova era la data alegerilor cea mai săracă țară din Europa și ultimul stat de pe continent în care un partid comunist nereformat se afla singur la guvernare. „Partidul Comuniștilor a instaurat un clan mafiot în republică”, relata săptămânalul german Der Spiegel—„cu toate acestea, popularitatea sa se explică prin continua promovare a «visului socialist», cu efecte reperabile în era sovietică, când cea mai săracă regiune a Europei a cunoscut un
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
liderul celui mai mare partid de opoziție din a XVI-a legislatură, Alianța „Moldova Noastră”, și-a exprimat sprijinul pentru o alianță cu România în vederea apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Partidul cel mai interesat în a menține independența Moldovei era cel comunist, care s-a aflat la putere în ultimii opt ani ce au precedat alegerile parlamentare din 2009. Conform Codului Electoral, în cazul alegerilor parlamentare din aprilie 2009, procesul de desemnare a candidaților a început cu 60 de zile înainte de ziua
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
stabilirii ordinii de înscriere a acestora pe buletinul de vot. În prima zi, au depus actele necesare în vederea înregistrării în calitate de concurenți electorali șapte formațiuni politice: Partidul Social Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Alianța „Moldova Noastră”, Partidul Popular Creștin Democrat, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, Partidul Liberal Democrat din Moldova și Partidul Democrat din Moldova. Ulterior au intrat în cursa electorală Uniunea Centristă din Moldova, Mișcarea social-politică „Acțiunea Europeană", Partidul Dezvoltării Spirituale „Moldova Unită", Partidul Conservator, Partidul Republican din Moldova și independenții Sergiu
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
Partidul Dezvoltării Spirituale „Moldova Unită", Partidul Conservator, Partidul Republican din Moldova și independenții Sergiu Banari, Ștefan Urâtu, Victor Răilean, Tatiana Țîmbalist și Alexandr Lomakin. Partidul Agrar și Partidul Socialiștilor Patria-Rodina și-au anunțat absenteismul din procesul electoral, preferând să susțină comuniștii, pe lista cărora și-au delegat câte un reprezentant. La 26 martie, Partidul Politic „Pentru Neam și Țară”, deși înregistrat de Comisia Electorală Centrală, și-a anunțat retragerea din cursa electorală, declarându-și sprijinul pentru Alianța „Moldova Noastră.” La fel
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
angajați ai organelor de ocrotire a normelor de drept. În ceea ce privește reflectarea campaniei electorale în mass-media din Republica Moldova, rezultatele unei monitorizări întreprinse de „Asociația Presei Electronice” (APEL) au arătat ca posturile de televiziune NIT, N4 și Moldova 1 au susținut Partidul Comuniștilor (PCRM) în campania pentru alegerile parlamentare, în timp ce EuTV a promovat Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD); totodată, postul Prime, cu acoperire națională, s-a implicat în ultima parte a campaniei, prezentând doar activitatea PCRM, iar 2 Plus nu a reflectat în
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
perioadă de 30 de ani, Federației Ruse, în vreme ce liderul Uniunii Centriste (UCM), Vasile Tarlev, fost prim-ministru în guvernarea comunistă, s-a pronunțat pentru rămânerea forțelor ruse de menținere a păcii în această regiune. În ultima parte a campaniei, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, aflat la putere, a decis să-și suspende participarea la toate dezbaterile electorale televizate, motivând prin lipsa unor interlocutori viabili în rândul celorlalte partide, cărora, între altele, le-a reproșat că au pe liste cetățeni străini. Potrivit datelor
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
a decis să-și suspende participarea la toate dezbaterile electorale televizate, motivând prin lipsa unor interlocutori viabili în rândul celorlalte partide, cărora, între altele, le-a reproșat că au pe liste cetățeni străini. Potrivit datelor Comisiei Electorale Centrale (CEC), Partidul Comuniștilor a cheltuit cea mai mare sumă în campania premergătoare alegerilor parlamentare din 2009, urmat de Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Social Democrat, Alianța „Moldova Noastră”, Partidul Democrat din Moldova și Mișcarea „Acțiunea Europeană”. Campania electorală s-a încheiat la
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
marginea acesteia. Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) a lansat cu această ocazie un volum de 765 de pagini numit „Dosarul guvernării comuniste. Volumul I”, în care au fost culese documente și probe în sprijinul acuzațiilor de abuz aduse Partidului Comuniștilor în cei opt ani cât s-a aflat la guvernare. Totodată, în cadrul ultimei emisiuni de dezbateri de la postul public Moldova 1, Dorin Chirtoacă, cap de listă al Partidului Liberal și-a anunțat intenția de a propune partidelor parlamentare democratice formarea
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
emisia unui spot publicitar plasat de PCRM care prelua imagini din mesajele publicitare AMN, substituind mesajul partidului—în condițiile în care CEC ceruse anterior retragerea de către AMN și PL a unor spoturi electorale denigratoare la adresa PCRM. Cu toate acestea, Partidul Comuniștilor a primit cele mai multe avertizări din partea Comisiei Electorale Centrale pe toată durata campaniei. Potrivit sondajelor, numai patru sau cinci formațiuni erau creditate cu șanse reale de a accede în Parlament, în condițiile în care pragul electoral a fost ridicat la 6
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
primit cele mai multe avertizări din partea Comisiei Electorale Centrale pe toată durata campaniei. Potrivit sondajelor, numai patru sau cinci formațiuni erau creditate cu șanse reale de a accede în Parlament, în condițiile în care pragul electoral a fost ridicat la 6%. Partidul Comuniștilor (PCRM) a câștigat scrutinele parlamentare din 2001 și 2005, obținând 71 de mandate în 2001 și 55 în 2005. Un barometru de opinie publică realizat de Institutul de Politici Publice în octombrie 2008 releva faptul că 47% dintre persoanele care
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]