13,065 matches
-
4). Incidența emboliei pulmonare la persoanele cu vârsta peste 90 de ani este similară cu a grupei de vârstă 80-89 de ani, conform unui studiu din 2013 (5). De asemenea, există o tendință crescută la TVP la pacientul vârstnic, care debutează în jurul vârstei de 60 de ani și implică 20% dintre subiecții cu vârsta de 85 de ani (6). 32.2. Fiziopatologia Multiple mecanisme fiziopatologice contribuie la creșterea incidenței emboliei pulmonare la vârstnici. Mecanismele pot fi explicate prin modificările legate de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91949_a_92444]
-
invocate de oficialități referindu-se la „superficialitate, lipsă de fermitate față de conținutul politic al cărților editate”. A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor, în Comitetul Asociației Scriitorilor din București și președinte de onoare al Târgului Internațional de Carte Gaudeamus (1994-1998). Debutează editorial în 1956, cu volumul de proză Cu și fără ghiozdan, tradus prompt în limbile maghiară, sârbă și germană. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Recreația mare (la ediția a doua, 1973), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
1987, București), poet și traducător. Este fiul Antoniei (n. Sârbu) și al lui Nicolae Gh. Gafton, învățători. A absolvit Liceul „N. Bălcescu” din Brăila (1945), după care a făcut studii de drept, nefinalizate însă, la Universitatea din București (1946-1949). A debutat cu versuri în „Revista Fundațiilor Regale” (1945) și a colaborat la „Viața românească”, „Dunărea” (Brăila), „Fapta”, „Națiunea”, „Popas literar” (Craiova), „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Traduce mult, mai ales din literaturile franceză și rusă, uneori în colaborare. Volumul de debut, Non
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
interes și al familiei. În bordeluri sau în instituții similare ele trebuie să respecte anumite reguli iar pe stradă, aparent sunt libere, întrucât depind de proxeneți, "pești" și de clienți. Destinele lor se pot interfera. Curtezanele cu statut privilegiat pot debuta ca amante, concubine, soții, sfârșind în această ultimă postură privilegiată, după cum ele pot decădea ca prostituate de rând. Ca și curtezanele reale, pseudocurtezanele întrețin relații de intimitate erotică cu sau fără implicare afectivă, selectiv, în temeiul propriilor interese (economice, politice
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
publicul stradal și incita cu fantezii sexuale exprimate în mediu intim dar și în public. Răutăcioșii relatau faptul că privitorii din Hipodrom se distrau când însoțitoarele aruncau boabe de orez peste ea sumar îmbrăcată iar gâștele le ciuguleau. Theodora a debutat ca dansatoare, ca actriță, a devenit curtezană. S-a logodit cu Uranios, conducător de care la competiții, dar a părăsit-o, cu senatorul Libanios a avut o fetiță Eudoxia. Și acesta a părăsit-o, n-a vrut să audă nici
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vânzătoare de bere dintr-un bordel. Ambițioasă și dornică de a-și câștiga existența pe puterile ei, a fost vânzătoare de portocale și alte produse în Teatrul Regal. A fost atrasă de scenă și talentul nativ a făcut-o să debuteze ca actriță, la paisprezece ani, să devină amanta strănepotului lui W. Shakespeare și s-o concureze pe primadona Moll Davis. Regele a cunoscut-o pe capricioasa Nell când era o actriță de succes ce poza diferiților pictori, i-a devenit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Casimir Dudevant. Cu el a avut doi copii: Maurice și Solange. După 9 ani de neînțelegeri și incompatibilități, cei doi au divorțat. În 1831, tânăra divorțată a plecat și s-a instalat, împreună cu copiii, la Paris. În capitala Franței a debutat ca ziaristă la Le Figaro, apoi ca scriitoare, fără ecouri răsunătoare, cum nu s-ar fi așteptat. Eliberată de obligațiile unei căsnicii, Amandine Lucie Aurore a dus o viață boemă și a reușit să scandalizeze protipendada cu excentricitățile ei și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Asso, Marguerite Monnot, Michel Emer, Norbert Glanzberg, Henry Contet, Jacques Pills, Jean Dréjac. Louis Barrier i-a fost un impresar constant. A avut relații foarte bune cu Charles Aznavour, celebrul cântăreț, cu Yves Montand pe care l-a ajutat să debuteze și să intre în lumea actorilor. Edith Piaf era tot mai bolnavă și tot mai dependentă de alcool și de stupefiante. La insistențele celor din jur a urmat câteva cure de dezintoxicare. Epuizată, grav bolnavă, a făcut o comă hepatică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
des Hautes Études en Science Sociales din Paris (1991-1993). Funcționează ca profesor la Centrul Logopedic din Iași (1976-1980) și ca cercetător la Centrul de Științe Sociale al Universității „Al. I. Cuza” până în 1989, când se stabilește în capitala Franței. A debutat în revistă școlară „Corolar” și a colaborat la diferite publicații, precum „Alma Mater” („Dialog”), din al carei colegiu de redacție a făcut parte, „Convorbiri literare”, „Cronică”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „Opinia studențeasca”, „Amfiteatru” ș.a. De asemenea, în străinătate, la „Actes de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
de redacție a făcut parte, „Convorbiri literare”, „Cronică”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „Opinia studențeasca”, „Amfiteatru” ș.a. De asemenea, în străinătate, la „Actes de la Recherche en Sciences Sociales”, „Liber”, „Esprit”, precum și la Radio Europa Liberă (1989-1991) și Radio France Internaționale (1990). Debutează editorial în 1981. Pe langă volumele publicate în România, este autorul a numeroase studii și comunicări prezentate atât în țară, cât și în străinătate. De menționat mai ales amplă teza de doctorat, în două volume, Leș Métamorphoses de l’agit-prop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
vreme nedespărțiți, adoptă o formulă de viață boemă, cu gesturi „absurde”, de sfidare a marasmului vieții zilnice, a cenușiului orizont cotidian și, în nesfârșite colocvii informale, pun bazele teoretice ale onirismului. Din 1963 e doi ani corector la Editura Meridiane. Debutează în toamna lui 1964, cu schița Aripi și roți, la „Gazeta literară”, continuă să publice în reviste, e prezent în mediile scriitoricești. Prima carte de proze scurte, Exerciții, îi apare în 1966. Pentru scurtă vreme redactor la „România literară” (1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
și al lui Jean Radian, licențiat în comerț. Face clasele primare în limba germană, apoi urmează la București Liceul „Matei Basarab” și Liceul „Dimitrie Cantemir”, unde își va susține bacalaureatul. În 1924-1925 face parte din redacția ziarului „Rampa”, unde și debutează, sub pseudonim, continuând să publice, în același mod, poezii, epigrame și proză la „Vremea”, „Ziarul călătoriilor”, „Adevărul literar și artistic”, „Epigrama” ș.a. Își încheie studiile la Academia de Arhitectură (luându-și licența în 1937) și profesează ca arhitect până la pensionare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
încheie studiile la Academia de Arhitectură (luându-și licența în 1937) și profesează ca arhitect până la pensionare (1969), preocupare finalizată și în plan teoretic cu publicarea eseului Cartea proporțiilor (1981), altă lucrare, un dicționar de arhitectură, rămânând în manuscris. Editorial, debutează tălmăcind, în 1957, împreună cu Constantin Țoiu, romanul Subteranele libertății al brazilianului Jorge Amado. Prima traducere publicată independent e piesa Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, apărută în 1961 în revista „Secolul 20”, în volum în 1965 și pusă în scenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
declarând în Prefața la Burgravi: "Să aveți teroarea, dar să aveți și mila." Aceasta explică, în anii 1838-1840, când drama romantică a cucerit publicul, reînnoirea tragediei clasice, de care se săturase publicul, și căreia talentul tinerei Rachel (1820-1858)91, care debutează atunci pe scenă, îi redă onoarea. " Se petrece în acest moment la Teatrul-Francez un lucru neașteptat, surprinzător, curios pentru public, interesant în cel mai înalt grad pentru cei care se ocupă de arte, notează Musset, la 1 noiembrie 1838, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Formați în spiritul lui Freud, preferând "suprarealitatea" în care dispare opoziția dintre vis și real, ei lasă frâu liber imaginației. Manifestul Suprarealismului al lui André Breton, care datează, în prima versiune, din 1924, în cea de-a doua, din 1930, debutează prin elogiul imaginației, nebuniei și freudismului. Suprarealismul este definit aici ca un "automatism psihic prin care se propune exprimarea, fie verbală, fie scrisă, fie în oricare alt fel, a funcționării reale a gândirii. Dicteu al gândirii, în absența oricărui control
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
metafizic al teatrului oriental. Orientalii nu au pierdut, după părerea lui, sensul acestei terori misterioase care este unul din elementele cele mai eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat halucinația și teama. Una din piesele la care a asistat debutează prin intrarea unor fantome. Personajele "hieroglifice" apar mai întâi, cum explică chiar el, sub aspectul lor spectral, ca și cum ar fi fost halucinate de spectator. În Teatrul și ciuma (Le Théâtre et la peste), Artaud compară teatrul cu această pandemie înfricoșătoare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
18,05 ani), cât și pentru femei (19,15 ani vs. 20,74 ani); 3. pentru subiecții până în 24 de ani, semnalăm reducerea mediei de vârstă a primei relații sexuale; în grupa de vârstă 15-24 de ani, viața sexuală a debutat mai devreme (în medie cu doi ani) în ambele orașe și la ambele sexe. Astfel, în subloturile de bărbați, prima relație sexuală se consumă, în medie, mai devreme în Constanța (15,4 ani) decât în Craiova (16,6 ani), dar
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
la 15-17 ani și la 18-20 ani. Figura 17. Distribuția subiecților în funcție de corelația între prima relație sexuală și vârsta potrivită pentru debutul vieții sexuale Datele culese au evidențiat și alte aspecte, precum: * băieții sunt mai toleranți față de sexul premarital și debutează în viața sexuală mai devreme decât fetele; * pentru debutul vieții sexuale, băieții preferă o relație trecătoare, în timp ce fetele preferă relația stabilă; * băieții percep începerea vieții sexuale imperios necesară pentru câștigarea de experiență, în timp ce fetele o asociază cu ,,marea iubire"; * atât
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
funcționat ca profesor defectolog în școli ajutătoare (învățământul special), iar după 1990 a trecut în învățământul universitar, fiind lector de psihologie la Facultatea de Teologie Romano-Catolică și Asistență Socială a Universității din București și profesor asociat al Academiei de Artă. Debutează cu un grupaj de poeme în 1981 la revista „Vatra”. În 1982 este inclus în Caietul debutanților al Editurii Albatros, iar în 1993 își publică prima carte, Furnicile și oglinda. Colaborează cu versuri la „Contemporanul-Ideea europeană”, „România literară”, „Vatra” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
său, Constantin I. Stăncescu, scriitor, director al Teatrului Național, erau printre animatorii Ateneului Român. S. învață la Liceul „Sf. Sava” din București, avându-l pe G. Dem. Teodorescu profesor, care, probabil, va fi contribuit la trezirea interesului său pentru folclor. Debutează în „Literatorul” cu schițe sentimentale, moral-educative. Dintre colaboratorii aceleiași reviste s-a simțit atras de Traian Demetrescu, de care l-a legat o strânsă prietenie. Studiile și le-a continuat la Liège, de unde se întoarce, în 1891, cu titlul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
al grupării Echinox. În 1990 intră în redacția revistei „Steaua”, dar la sfârșitul anului trece la „Vatra”. Paralel, în 2000-2001 este și redactor la publicația de artă modernă „Balkon”. În 1996 a beneficiat de o bursă la Basel, în Elveția. Debutează cu versuri ca licean, în placheta colectivă La poarta izvoarelor (1969), dar adevăratul debut îl reprezintă un fragment de proză tipărit în „Echinox” (1973). Prima carte personală, culegerea de proză scurtă Aripa grifonului, îi apare în 1980, fiind distinsă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
nuvele prin nimic memorabile. Ciopone și O. Carp traduc din Heine, se tipăresc și traduceri din Musset (de C. Dimitriu), din Tolstoi și Gogol. Cu poezii populare, culese la Berevoiești, colaborează D. Nanu, care, după o susținută corespondență cu redactorii, debutase în numărul 5 cu poezia Lacrimi de toamnă. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288274_a_289603]
-
Română din Voivodina (1990) etc. Colaborează la mai toate revistele românești și iugoslave. A obținut numeroase premii literare: Premiul „Lumina” pentru poezie (1969) și pentru roman (1970), Marele Premiu pentru Poezie la Festivalul Internațional de Poezie, Cluj-Napoca (1996) ș.a. A debutat cu poezii în revista „Lumina” (1957) și editorial cu un volum de versuri, Pantomimă pentru o după-amiază de duminică, tradus în limba sârbă (1968). Ceea ce a urmat pune în lumină vocația de scriitor total a lui A. Poezia, cea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
Politehnic „Gh. Asachi” din Iași, promovează până la gradul de conferențiar. Își susține doctoratul în 1972, cu teza Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la Olahus la Bălcescu. Paralel cu activitatea didactică, este, vreme îndelungată, redactor-șef al revistei „Viața Politehnicii”. Debutează în 1968, cu volumul de schițe și nuvele Perturbații, urmat de alte două culegeri de proză scurtă, Iarba verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
premergător instituirii monarhiei constituționale În România este cunoscut În istorie sub denumirea de Epoca Unirii, un interval cronologic alcătuit din mai multe etape, având caracteristici distincte, determinate de un singur și important obiectiv: constituirea și consolidarea statului național. Epoca Unirii debutează În 1856, când marile puteri europene au luat act de dorința românilor de a se uni, a continuat cu lucrările celor două Adunări ad-hoc În 1857, deosebit de importante pentru destinul ulterior al românilor, și a atins un moment de grație
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]