13,527 matches
-
negustorilor, a căror bogăție a permis fundarea de școli, biblioteci și finanțarea studiilor tinerilor greci în universități occidentale. Studenții greci au intrat în contact în Europa Occidentală cu ideile Iluminismului, Revoluției Franceze și naționalismului romantic european. Intelectualii influenți ai diasporei elene, precum Adamantios Korais și Anthimos Gazis au încercat să transmită asemenea idei grecilor din patrie, având ca scop atât ridicarea nivelului de cultură al poporului, cât și întărirea sentimentelor naționale. Aceste deziderate au fost atinse prin publicarea a numeroase cărți
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
1797 și mai apoi predat autorităților otomane. Rigas și conspiratorii săi au fost executați prin strangulare la Belgrad în iunie 1798, iar trupurile lor au fost aruncate în Dunăre. Moartea lui Rigas nu a făcut decât să întețească flacăra naționalismului elen. Poemul său naționalist "Thourios" (Cântec de luptă) a devenit un simbol al luptei grecilor împotriva dominației otomane. După ce Grecia și-a cucerit independența în 1821 s-a ajuns în situația în care noul stat suveran avea pe teritoriul național o
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
luptă) a devenit un simbol al luptei grecilor împotriva dominației otomane. După ce Grecia și-a cucerit independența în 1821 s-a ajuns în situația în care noul stat suveran avea pe teritoriul național o populație egală cu cea a etnicilor eleni care trăiau în afara acestor granițe, în principal în Imperiul Otoman. Statul elen își datora granițele sprijinului Marilor Puteri, care nu avuseseră niciun interes în să accepte crearea unui stat mai mare în detrimentul Imperiului Otoman. Megali Idea reprezenta dorința de aducere
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
Grecia și-a cucerit independența în 1821 s-a ajuns în situația în care noul stat suveran avea pe teritoriul național o populație egală cu cea a etnicilor eleni care trăiau în afara acestor granițe, în principal în Imperiul Otoman. Statul elen își datora granițele sprijinului Marilor Puteri, care nu avuseseră niciun interes în să accepte crearea unui stat mai mare în detrimentul Imperiului Otoman. Megali Idea reprezenta dorința de aducere a tuturor acestor grupuri etnice elene în cadrul granițelor Grecie și prin aceasta
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
în principal în Imperiul Otoman. Statul elen își datora granițele sprijinului Marilor Puteri, care nu avuseseră niciun interes în să accepte crearea unui stat mai mare în detrimentul Imperiului Otoman. Megali Idea reprezenta dorința de aducere a tuturor acestor grupuri etnice elene în cadrul granițelor Grecie și prin aceasta să ducă la renașterea Imperiului Bizantin. Teritoriile vizate de naționaliștii eleni erau în principal Epirul, Tesalia, Macedonia, Tracia, insulele Mării Egee, Creta, Cipru, anumite regiuni din Anatolia, dar și orașul Constantinopol, care urma să înlocuiască
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
interes în să accepte crearea unui stat mai mare în detrimentul Imperiului Otoman. Megali Idea reprezenta dorința de aducere a tuturor acestor grupuri etnice elene în cadrul granițelor Grecie și prin aceasta să ducă la renașterea Imperiului Bizantin. Teritoriile vizate de naționaliștii eleni erau în principal Epirul, Tesalia, Macedonia, Tracia, insulele Mării Egee, Creta, Cipru, anumite regiuni din Anatolia, dar și orașul Constantinopol, care urma să înlocuiască Atena și să devină noua capitală a statului grec renăscut. Premierul elen Ioannis Kolettis avea să declare
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
Bizantin. Teritoriile vizate de naționaliștii eleni erau în principal Epirul, Tesalia, Macedonia, Tracia, insulele Mării Egee, Creta, Cipru, anumite regiuni din Anatolia, dar și orașul Constantinopol, care urma să înlocuiască Atena și să devină noua capitală a statului grec renăscut. Premierul elen Ioannis Kolettis avea să declare în ședința Parlamentului din ianuarie 1844: „"Regatul Greciei nu este Grecia; este cel mult o parte, cea mai mică și săracă parte a Greciei. Grec nu este doar cel care populează Regatul, ci și cel
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
capitală, visul și speranța tuturor grecilor”." În ianuarie 1897, violențele și dezordinile au ajuns la paroxism în Creta, ceea ce a dus la polarizarea opiniei publice grecești. În Creta au avut loc masacre ale populației creștine din Chania și Rethimno. Guvernul elen, aflat sub o uriașă presiune a opiniei publice, a elementelor naționaliste, dar și în fața unor puteri europene care nu erau dispuse să intervină militar, a decis să trimită vase de război și militari în ajutorul răsculaților cretani. Marile Puteri nu
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
dispuse să intervină militar, a decis să trimită vase de război și militari în ajutorul răsculaților cretani. Marile Puteri nu au găsit nicio altă soluție decât ocuparea insulei, dar au luat această decizie mult prea târziu. 1.500 de militari eleni au debarcat pe 1 februarie 1897 la Kolymbari, iar comandantul acestei expediții, colonelul Timoleon Vassos, a declarat că ia în stăpânire insula în numele regelui grecilor și că proclamă unirea Cretei cu Grecia. În aceste condiții, cretanii s-au ridicat la
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
Cretei cu Grecia. În aceste condiții, cretanii s-au ridicat la luptă pe întreg cuprinsul insulei. Marile Puteri au decis în cele din urmă să trimită pe insule propriile lor forțe militare, reușind în primă fază să oprească înaintarea forțelor elene spre Chania. În același timp, flota europeană a instituit blocada Cretei, împiedicând atât marina elenă, cât și pe cea turcă să aducă întăriri pe insulă. Imperiul Otoman a reacționat la rebeliunea din Creta și la ajutorul dat de Grecia acesteia
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
insulei. Marile Puteri au decis în cele din urmă să trimită pe insule propriile lor forțe militare, reușind în primă fază să oprească înaintarea forțelor elene spre Chania. În același timp, flota europeană a instituit blocada Cretei, împiedicând atât marina elenă, cât și pe cea turcă să aducă întăriri pe insulă. Imperiul Otoman a reacționat la rebeliunea din Creta și la ajutorul dat de Grecia acesteia, mutându-și o bună parte a trupelor sale de uscat în Balcani, la nordul Tesaliei
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
de Grecia acesteia, mutându-și o bună parte a trupelor sale de uscat în Balcani, la nordul Tesaliei, nu departe de granița Greciei. La rândul ei, Grecia și-a înmulțit în mod semnificativ forțele de la frontiera din Tesalia. Forțele neregulate elene și susținătorii Marii Idei au acționat fără ordin oficial și au atacat avanposturile turce, ceea ce făcut ca Imperiul Otoman să declare război Greciei în 1897. Forțele turce le depășeau numeric pe cele elene și în plus erau pregătite mult mai
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
Otoman să declare război Greciei în 1897. Forțele turce le depășeau numeric pe cele elene și în plus erau pregătite mult mai bine, în principal datorită reformelor puse în practică de misiunea germană condusă de baronul von der Goltz. Armata elenă a fost obligată să se retragă în cursul următoarelor câteva săptămâni. Marile Puteri au intervenit în acel moment, obligând părțile beligerante să semneze un armistițiu în mai 1897. La încheierea războiului, Grecia a fost obligată să cedeze unele teritorii de-
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
în mai 1897. La încheierea războiului, Grecia a fost obligată să cedeze unele teritorii de-a lungul graniței nordice a Tesaliei și să plătească o mare despăgubire de război, care avea să apese ca o grea povară pe umerii economiei elene. În același timp, „chestiunea cretană” a rămas nerezolvată. Marile Puteri (Regatul Unit, Franța, Imperiul Rus și Regatul Italiei) au încercat să impună ceea ce ele au crezut a fi soluția ideală a problemei aflate în conflict: Creta a fost proclamat un
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
refugiaților. În 1930, Venizelor a vizitat în mod oficial Turcia și a propus ca Mustafa Kemal să fie propus pentru acordarea Premiului Nobel pentru Pace. În ciuda faptului că Marea Idee a încetat să mai fie forța motrice a politicii externe elene, unele elemente ale acesteia au continuat să influențeze Grecia pe arena internațională în tot secolul al XX-lea. După lovitura de stat din 4 august 1936, Ioannis Metaxas a proclamat nașterii celei de-„a treia civilizații elenistice”, după civilizația Greciei
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
secundar. Anexarea Dodecanezului în 1947 poate fi considerată ca o urmare a înfrângerii Italiei în război, fără nicio legătură cu „Marea Idee”. Cipru, ocupat de către Regatul Unit a devenit „mărul discordiei” în relațiile greco-turce. În 1955, un colonel al armatei elene de origine cipriotă, George Grivas, a început o campanie de tulburări civile, a cărei scop era alungarea britanicilor din insulă și unirea acesteia ("Enosis") cu Grecia. Primul ministru elen din acele vremuri, Alexandros Papagos, nu avea o atitudine favorabilă față de
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
mărul discordiei” în relațiile greco-turce. În 1955, un colonel al armatei elene de origine cipriotă, George Grivas, a început o campanie de tulburări civile, a cărei scop era alungarea britanicilor din insulă și unirea acesteia ("Enosis") cu Grecia. Primul ministru elen din acele vremuri, Alexandros Papagos, nu avea o atitudine favorabilă față de această posibilă unire. Britanicii au mizat pe sprijinul ciprioților turci în lupta cu ciprioții greci, ceea a dus la o radicalizare a poziției majorității elene a insulei, respectiv a
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
cu Grecia. Primul ministru elen din acele vremuri, Alexandros Papagos, nu avea o atitudine favorabilă față de această posibilă unire. Britanicii au mizat pe sprijinul ciprioților turci în lupta cu ciprioții greci, ceea a dus la o radicalizare a poziției majorității elene a insulei, respectiv a minorității turce. Problemele Ciprului s-au răsfrânt și în situația politică de pe continentul european. În septembrie 1955, a avut loc o rebeliune anti-greacă la Istanbul, ca răspuns la cererea de unire a grecilor ciprioți. În timpul rebeliunii
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
în 1964 a forțelor Națiunilor Unite pentru menținerea păcii. Problema cipriotă a fost readusă în actualitate de „Dictatura coloneilor”. Liderii loviturii militare de stat din 21 aprilie 1967 s-au autoproclamat ca singura forță capabilă să apere valorile civilizației creștine elene}}. Criza petrolului din 1973 a agravat relațiile greco-turce. Noi zăcăminte de petrol au fost descoperite lângă Thasos. Grecii și turcii se aflau în competiție directă pentru obținerea drepturilor de explorare, ceea ce a dus la izbucnirea unor noi violențe între comunitățile
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
frontiera comună este pusă mai degrabă pe izolarea totală în care a fost împinsă Albania comunistă de liderii de la Tirana în timpul Războiului Rece. Megali Ideea și-a pierdut practic importanța politică în Europa zilelor noastrea și datorită dispariției semnificativei minorități elene din Turcia. Din acest motiv, principalele dispute greco-turce cu privire la frontiere sunt bazate în principal pe motive economice - drepturile de exploatare ale zăcămintelor petroliere sau cele de pescuit.
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
a avut ca subiecte cetățenii ortodocși greci ai Turciei, respectiv cetățenii musulmani ai Greciei. A fost primul schimb forțat de populație pe scară mare a secolului al XX-lea, prima expulzare în masă reciprocă a secolului. „Convenția cu privire la schimbul populațiilor elenă și turcă” a fost semnată la Lausanne, Elveția, pe 30 ianuarie 1923, de guvernele celor două țări. Punerea ei în aplicație a privit aproximativ 2 milioane de oameni, care și-au pierdut de jure cetățenia cu care se născuseră și
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
obiectiv negocierea unui nou tratat de pace. În timp negocierile Conferinței de pace de la Lausanne erau în plină desfășurare, separat de acestea și de prevederile Tratatului de la Lausanne, a fost semnată pe 30 ianuarie 1923 o „Convenție cu privire la schimbul populațiilor elenă și turcă” între guvernele celor două țări, conduse de Eleftherios Venizelos și Kemal Atatürk. În momentul în care convenția a intrat în vigoare, cea mai mare parte a populației ortodoxe elene antebelice din regiunea egeeană a Turciei se refugiase deja
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
odată cu retragerea armatelor grecești, după înfrângerile repetate din războiul greco-turc. De fapt, emigrarea forțată a populației grecești, aflată deja într-un stadiu avansat, a fost transformată într-un schimb de populație sprijinit de garanțiile comunității internaționale. În Grecia, refugierea populației elene din Turcia este considerată ca o parte a evenimentelor cunoscute sub numele de „Catastrofa din Asia Mică” (în limba greacă: Μικρασιατική καταστροφή). Strămutări importante ale populației apăruseră deja după încheierea Războaielor Balcanice, Primului Război Mondial și a Războiului de Independență al Turciei
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
discriminatorii luate în Turcia împotriva grecilor, așa cum a fost legea din 1932 care împiedica cetățenii turci de religie ortodoxă să practice o serie de 30 de meserii, de la cea de croitor și tâmplar, până la cele de medic sau jurist , comunitatea elenă din Istanbul a trecut printr-un proces de declin, demonstrat de statisticile demografice. „Taxa pe bogăție” impusă în 1942 cetățenilor de religie ortodoxă din Turcia a fost folosită pentru reducerea potențialului economic al etnicilor greci din Turcia. Mai mult, incidentele
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
de religie ortodoxă din Turcia a fost folosită pentru reducerea potențialului economic al etnicilor greci din Turcia. Mai mult, incidentele violente din timpul pogromului antigrec din Istanbul (1955) a accelerat foarte mult emigrarea grecilor, ceea ce a dus la reducerea minorității elene de la 200.000 de persoane în 1924, la doar 2.500 în 2006. În Grecia, situația este diferită. Comunitatea turcă din Tracia Apuseană a crescut la 100.000 de persoane după semnarea Tratatului de la Lausanne, la creșterea comunității turce contribuind
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]