13,086 matches
-
relații de putere", "câmpuri de cunoaștere", "puteri-cunoașteri", "posibilități de discurs" în toate cărțile lui Foucault. Gânditorul francez a trecut dincolo de subiectele puse în dezbatere pentru a deschide o multitudine de posibilități de a crea discursuri. Cu siguranță, Foucault a pierdut enorm de mult la capitolul audiență, impact social din cauza limbajului său codificat, original și abstract, elitist și intelectualist. Nu știu în ce măsură cei care au scris despre Foucault îl fac mai pe înțelesul unui public mare. Evident că nu-l fac! De
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
eludări"71. Un discurs care ascunde în propriul său spus adevărul despre sex, producerea acestuia în spațiul public. Această constatare a fost posibilă într-o societate de secol XIX, marcată de tabuuri, de interdicții de limbaj, care au mascat un enorm potențial discursiv despre sex. Sexul contemporan devine industrie (romane, filme, pornografie, politici publice). Tot acest potențial discursiv a explodat prin Freud, prin sexologiile și prin revoluțiile sexuale din secolul trecut. Însă psihanaliza lui Freud a înlocuit vechile tabuuri cu altele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Josephus, Irod „a pregătit o mie de care pentru a transporta pietrele” pentru templu și a utilizat „zece mii dintre cei mai pricepuți meșteri”, angajându-i „pe unii ca zidari, pe alții ca tâmplari” (Antichități iudaice 15.390). Muntele Templului era enorm (și încă este) și includea o serie de clădiri și colonade, sanctuarul fiind cea mai impresionantă dintre toate structurile. Josephus scoate în evidență mărimea și frumusețea pietrelor (cf. Antichități iudaice 15.399; cf. Mc 13,1: „Învățătorului, iată ce pietre
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
din industrie, concluzionând că "aproape întreaga activitate industrială e pe moarte. Cele mai multe fabrici și-au închis porțile, [...] lucrătorii flămânzesc, iar statul n-are ce încasa". Cauzele care au condus spre această situație erau, în opinia vorbitorului, politica financiară greșită, cheltuielile enorme, precum și sporirea impozitelor 454. Sintetizând, pentru cei prezenți, poziția PNL-Gheorghe Brătianu față de problema crizei economice, Constantin Maltezeanu arăta cu acceași ocazie că georgiștii au propus rezolvarea problemei datoriilor agricole și urbane, prin eșalonarea pe termen lung, cu o dobândă redusă
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pe aceste baze a unei atitudini comune". (" Mișcarea", nr. 980, 12 mai 1934.) Scrisori ale lui Ion Sân-Georgiu (membru al PNL-Gh. Brătianu, informator al regelui) către Carol al II-lea 20 noiembrie 1934 "Sire, [...] Publicarea raportului Skoda a produs o enormă fierbere în cercurile politice. [...] Am lăsat la urmă pe dl. Gheorghe Brătianu și pe prietenii lui. Este aproape sigur că punctul de vedere al georgiștilor va fi acela de critică față de toate guvernele care au neglijat înarmarea țării, sau au
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
îndepărtându-se: - Crezi că-s prost sau ce? „A ieșit...” Dar acolo sus nu este nimic unde să poți ieși. E ca și cum ai sări din avion fără parașută. Discuția aceea ne-a readus la realitate. În jurul nostru se întindea imperiul enorm, deosebit de mândru de explorarea cerului de nepătruns de deasupra capetelor noastre. Imperiul cu armata lui de temut, cu spărgătoarele de gheață atomice care spintecau Polul Nord, cu uzinele lui care, în curând, aveau să producă mai mult oțel decât toate țările
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
uneori din somnul nostru de copii de un strigăt ce răsuna în mijlocul curții: - Hai după lapte! Printre vise, recunoșteam vocea și mai ales intonația inimitabilă a Avdotiei, lăptăreasa, care venea din satul vecin. Gospodinele coborau cu bidoanele lor către două enorme recipiente din aluminiu pe care țăranca aceea vânjoasă le căra de la o casă la alta. Într-o zi, trezit de chemarea ei, nu am mai adormit la loc... Am auzit ușa noastră pocnind ușor și voci înăbușite pătrunzând în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sufrageriei. Înțelegeam că Avdotia nu-și putea permite o asemenea uitare de sine decât în apartamentul bunicii. Căci era sigură că nu avea să fie nici repezită, nici judecată cu asprime... Își termina periplul ei istovitor, îndoită sub povara bidoanelor enorme. Și când se termina tot laptele, urca la „Șura”, cu picioarele amorțite, cu brațele înțepenite. Dușumeaua, întotdeauna curată, goală, păstra încă o plăcută răcoare matinală. Avdotia intra, o saluta pe bunica și, scoțându-și încălțările ei mari, mergea să se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ale Volgăi și, cu cei un milion și jumătate de locuitori ai săi, cu uzinele lui de armament, cu bulevardele largi cu clădiri mari în stil stalinist, întruchipa puterea imperiului. O gigantică hidrocentrală în aval, un metrou în construcție, un enorm port fluvial acreditau în ochii tuturor imaginea compatriotului nostru - învingând forțele naturii, trăind în numele unui viitor luminos, fără să-i pese deloc, în efortul lui dinamic, de ridicolele vestigii ale trecutului. În plus, orașul nostru, din cauza uzinelor lui, era interzis
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tras de hățuri, căruța s-a legănat, a început să înainteze în praful cald al drumului de peste câmp... Sub pănură, Charlotte și mama ei au descoperit trei saci cu cartofi, doi saci cu grâu, o putină cu miere, patru dovleci enormi și mai multe coșuri cu legume, cu fasole, cu mere. Într-un colț, au zărit o jumătate de duzină de găini cu labele legate; în mijlocul lor, un cocoș arunca priviri mânioase și jignite. - Am să usuc, totuși, câteva mănunchiuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am păstrat decât un crâmpei: Fiodor, cu rubașca bine călcată, cu cizmele lustruite, se îndrepta spre locul întâlnirii lor decisive. La câțiva pași în urma lui, grefierul său, un tânăr fiu de popă, conștient de gravitatea momentului, mergea încet ducând un enorm buchet de trandafiri. Un judecător al poporului, chiar și îndrăgostit, nu trebuia să semene cu un banal îndrăgostit de operetă. Charlotte îl vede de departe, înțelege imediat tâlcul punerii în scenă și, cu un zâmbet malițios, primește buchetul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi fost importanța lor, nu făceau niciodată excepție de la regula generală: lustra care cădea din tavan în timpul reprezentației cu Faust la Operă își revărsa imediat explozia cristalină în toate sălile pariziene. Un teatru adevărat presupunea pentru noi clinchetul ușor al enormului ciorchine de sticlă, destul de copt ca să se desprindă din tavan la răsunetul unei fiorituri sau al unu alexandrin... Cât despre adevăratul circ parizian, știam că acolo îmblânzitorul era întotdeauna sfâșiat de fiare - ca acel „negru cu numele Delmonico”, atacat de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ale cărui trăsături rămâneau nemișcate și curgeau, amestecându-se cu apa cu săpun din lighean. Trupul acela era al unui bărbat pe care nu îl cunoștea. Un trup plin de cicatrice, de tăieturi - când adânci, cu marginile cărnoase, ca niște enorme buze lacome, când cu suprafața netedă, lucioasă, ca dâra lăsată de melc. Într-unul dintre omoplați, era o scobitură - Charlotte știa ce fel de schije cu gheară făceau așa ceva. Urmele roz ale unei cusături îi înconjurau un umăr, pierzându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de trei ori în cornul lui cerând întăriri. Știam că Pașka, străbătând vara ca și iarna malurile Volgăi, visa în taină la întinderile marine. Eram fericit să găsesc în colecția mea franțuzească o luptă înspăimântătoare dintre un marinar și o enormă caracatiță. Iar cum erudiția mea se hrănea mai presus de orice cu anecdote, îi povesteam una strâns legată de pasiunea lui și de escala noastră în carcasa unei bărci vechi. Pe o mare de pe vremuri, plină de primejdii, un vas
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viitorul acelor adolescenți, încă uniți ieri într-o mică haită omogenă. În prezent, era acolo un grup de „proletari”. Cei mai numeroși, aceștia proveneau în cea mai mare parte din familii muncitorești care furnizau mână de lucru pentru atelierele din enormul port fluvial. Mai era, în plus, un nucleu de tari la matematică, viitori „tehnocrați” care, amestecați altădată cu proletarii și dominați de ei, se detașau acum din ce în ce mai mult, ocupând prim-planul vieții școlare. În sfârșit, cea mai închisă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
casă și mi-a cerut să-i aduc cartea lui Spivalski. I-am promis-o. A doua zi, nu-mi mai aduceam aminte... Eram prea absorbit de o nouă plăcere colectivă: Muntele de bucurie. Așa era numită în orașul nostru enorma pistă de dans în aer liber, situată pe culmea unui deal care domina Volga. Abia știam să dansăm. Dar deșelările noastre ritmice nu aveau, în realitate, decât un singur țel: să ținem în brațe un trup de femeie, să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aștepte răspunsul meu, aș fi îngăimat un refuz. Dar el își continua drumul fără să se mai uite la mine. L-am urmat cu un pas nehotărât. Am coborât pe Volga, am mers de-a lungul portului, cu macaralele lui enorme, cu atelierele, cu antrepozitele lui de tablă ondulată. Mai jos, ne-am înfundat într-un maidan întins, înțesat cu barje vechi, cu construcții metalice ruginite, cu piramide de bușteni în putrefacție. Pașka și-a ascuns undițele și plasele sub unul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de femeie, de o goliciune albă, masivă. Da, șoldurile unei femei îngenuncheate, văzută tot dintr-o parte, picioarele ei, coapsele ei, a căror lățime m-a speriat, și începutul spatelui ei tăiat de câmpul vizual al crăpăturii. Înapoia acelei crupe enorme stătea un soldat, în genunchi și el, cu pantalonii descheiați, cu tunica în dezordine. Apuca șoldurile femeii și le trăgea spre el, ca și cum ar fi vrut să se înfunde în grămada aceea de carne, pe care o împingea în același
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu ți s-a povestit încă? O priveam. Nu, povestea violului nu lăsase nici un semn pe trăsăturile ei. Doar freamătul umbrei și al soarelui în frunzișul sălciilor îi atingea ușor obrazul. Fusese salvată de un saigak, antilopa deșertului, cu nări enorme, asemănătoare unei trompe de elefant tăiate scurt, și - într-un surprinzător contrast - cu ochi mari, temători și tandri. Charlotte văzuse adesea turmele lor alergând prin deșert. Când a putut, în sfârșit, să se scoale, a văzut un saigak care se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Locatarii, la ferestre, urmăreau cu interes scena: franțuzoaica asta ciudată, care îndrăznea să se apropie de monstru. Iarăși m-am gândit la singurătatea bunicii. Am simțit înțepături mărunte în pleoape. „Asta-i viața ei. Curtea asta, bețivanul ăsta de Gavrilici, enorma izbă neagră din față, cu toate familiile îngrămădite unele peste altele...” A intrat Charlotte, gâfâind puțin, dar zâmbind, cu ochii încețoșați de lacrimi de bucurie. - Știi, mi-a spus ea rusește, ca și cum nu ar fi avut timp să treacă de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era acolo. Vecina ei mi-a spus că participa la o ședință. Locuitorii imobilului ei au creat un comitet de sprijin sau așa ceva, pentru a salva o izbă veche din curtea lor, pe care vor s-o demoleze, o clădire enormă, veche de două secole. Și, deci, bunica dumneavoastră... Nu, n-am văzut-o, eram între două trenuri, iar seara trebuia să ajung cu orice preț la Moscova. Dar am lăsat un bilet... Puteți să mergeți să o vedeți. Acum lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
90 depăși de cel puțin 20 de ori consumul actual. Asigurarea apei necesare pentru a face față cererii crescute de produse alimentare (a căror prelucrare reclamă un consum ridicat de apăă va ridica unele probleme, în sensul că această cantitate enormă de apă nu poate fi obținută din râuri și pânza freatică în zonele aride sau semiaride, o parte însemnată trebuie obținută prin desalinizarea apei de mare, operație care necesită un consum mare de energie; dar implicațiile cele mai importante ale
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
etc. Intrarea în Transilvania a trupelor armatei ungare a rămas pentru mulți un eveniment de neuitat. În același timp, crimele pe care unii membri ai acestei armate le-au comis indiscutabil și care au rămas, în parte, nerăzbunate, au dăunat enorm relației dintre cele două țări. Pe deasupra, au intrat în conștiința istorică ungară și română în mod asimetric - dăinuirea lor în memoria colectivă este extrem de distructivă. E drept, după efervescența naționalistă din anii nouăzeci. Ip (Ipp) și Treznea (Ördögkút) au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
comune sunt greu de găsit și sunt contrazise de numeroase cazuri particulare. Scepticismul exegeților răzbate din numeroase formule: „Nu există o singură definiție a mitului, nu există o formă platonică În funcție de care să poată fi măsurate textele concrete. Miturile diferă enorm În ceea ce privește morfologia și funcțiile lor sociale” (G.S. Kirk, 1970, p. 7; aceeași idee și la J. Fontenrose, 1971, p. 53); „Noțiunea de mit, chiar dacă a fost redefinită, aprofundată și analizată de sute de ori, este departe de a fi clarificată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
duc o viață plină de suferințe pentru că Pandora, păcălită de Zeus, a lăsat să iasă din cutie toate relele). În cazul mitului, mecanismul narativ este În așa fel organizat Încât Între acel „Început” și deznodământ să existe Întotdeauna o distanță enormă, dată nu de acumularea a sute și sute de episoade (ca În cazul epopeii), ci de ideea unei rupturi fundamentale: „Începutul” se plasează Într-un timp al originilor sau măcar Într-un trecut Îndepărtat și exemplar, iar sfârșitul povestirii mitice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]