14,807 matches
-
revin, la Arenele din Verona, în primul rând că se adună 30.000 de persoane. Impresionant, când intri în scenă și vezi toată lumea ținând în mână lumânările aprinse, este ceva... Prima dată în viața mea am simțit că-mi tremură genunchii! A.V. Deci, în locul a 30.000 de persoane, ați prefera o sală mai mică, dar care să aibă altă influență asupra psihicului Dumneavoastră? N.M. Foarte mult. A.V. Celor care, poate, încă nu v-au ascultat, spuneți-le de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
i-a deschis, celălalt bărbat dispăruse. Marriott se îndrepta clătinându-se spre locul gol, refuzând să creadă că nu era nimic acolo. Se agăță de întuneric ca și când acesta ar fi avut consistență, își pierdu echilibrul și ajunse târându-se în genunchi și cu mâinile adânc înfipte în iarbă. Încet, fără tragere de inimă, acceptând plecarea și începutul unei vagi conștiințe încărcate de multe sensuri, care se treziseră în el, se ridică în picioare și se îndreptă nehotărât spre ușa din față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
cântat preotul, am privit picturile de pe pereți. Sfinții erau toți holbați, cu aripi crescute direct după cap. Drept să spun, m-au mirat și pălăriile lor mexicane (cam asta consideram eu că sunt aurele lor). Apoi ne-am așezat în genunchi, cu nasul în tălpile celor din față. Ne ridicam, făceam semnul crucii și iar ne așezam cu nasul în tălpile celor din față. La un moment dat, preotul a dispărut într-o cămăruță - „|la-i altarul!“, mi-a șoptit bunica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
în Distances, filmul cu care Ceylan a venit anterior la Cannes. Și oricum, nu știu, am o problemă cu HD-ul pentru că am văzut că multe filme care îl folosesc par ieftine și, ca să zic expresia aia consacrată, „făcute pe genunchi“. Despre alte filme o să scriu săptămâna viitoare. Cu drag, Iulia Blaga. P.S.: Azi a dat soarele. Poate din cauza lui Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull. Despre el, tot săptămâna viitoare. Pa. „Salonul de mai“ și Mr. Vertigo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
tacticos sau precipitat) și să urmați indicațiile fotografului american? Mai întâi îngenuncheați, apoi vă întindeți și desfaceți brațele, degetul mare de la piciorul stâng al doamnei grase de lângă vă atinge neplăcut cotul, vântul e destul de rece, o șuviță blondă vă mângâie genunchiul. Ce căutați acolo, vă întreb? Credeți că sunteți parte dintr-o operă de artă și c-o să le arătați nepoților fotografia înrămată cu oameni goi întinși pe gazonul stadionului din Viena și-o să puneți degetul pe un punct mic și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
venit cu sceneta La țigănci, adaptare după nuvela lui Mircea Eliade, actorii fiind elevii clasei a XII-a G, la cea dintâi ediție. S-a întâmplat ca atunci să fie un ger cumplit, -20 de grade, zăpada era până peste genunchi, când doamna profesor Elena Covrig și-a luat clasa a V-a și, în calitate de vizitatori și spectatori, au ținut să nu piardă evenimentul și au înfruntat vremea năprasnică. La celelalte ediții au intrat jocurile populare ale doameni profesor Maria Borș
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
mei de Cabinet, în egală măsură parlamentul, acolo unde adresează diplomație parlamentară și, cu voia dumneavoastră, ultimul de pe listă... Dana Deac: Într-un interviu acordat colegei noastre de breaslă, Andrei Pleșu spunea că de multe ori i s-au înmuiat genunchii la Cotroceni, pentru că președintele făcea niște remarci mai puțin diplomate cel puțin în fața reprezentanților Uniunii Europene. Dumneavoastră ați trecut prin astfel de stări cu președintele, care are uneori astfel de ieșiri nondiplomatice? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nici n-aș vrea să credem
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
militare. ... Articolul 3 (1) Roba purtată de judecători și procurori este confecționata din stofă de culoare neagră; croiala este largă - model raglan închis la git - cu guler gen tunica, îngust; minecile sunt largi; lungimea robei este până la 5-10 cm sub genunchi; în partea din față, începând de la umăr până la poale, are două garnituri paralele din mătase neagră, cu lățimea de 8 cm; minecile au aceleași garnituri. Roba se încheie cu nasturi neaparenti. ... (2) Roba purtată de grefierii de la toate instanțele prevăzute
HOTĂRÎRE nr. 725 din 18 decembrie 1993 *** Republicată privind stabilirea tinutei vestimentare a magistraţilor şi grefierilor de la curţile de apel, tribunale, judecătorii, de la parchetele de pe lângă instanţele civile, precum şi a grefierilor civili de la instanţele militare, în şedinţele de judecată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109717_a_111046]
-
militare. ... Articolul 3 (1) Roba purtată de judecători și procurori este confecționata din stofă de culoare neagră; croiala este largă - model raglan închis la git - cu guler gen tunica, îngust; minecile sunt largi; lungimea robei este până la 5-10 cm sub genunchi; în partea din față, începând de la umăr până la poale, are două garnituri paralele din mătase neagră, cu lățimea de 8 cm; minecile au aceleași garnituri. Roba se încheie cu nasturi neaparenti. ... (2) Roba purtată de grefierii de la toate instanțele prevăzute
HOTĂRÎRE nr. 725 din 18 decembrie 1993 *** Republicată privind stabilirea tinutei vestimentare a magistraţilor şi grefierilor de la curţile de apel, tribunale, judecătorii, de la parchetele de pe lângă instanţele civile, precum şi a grefierilor civili de la instanţele militare, în şedinţele de judecată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109718_a_111047]
-
trece Moromete e pe cât de mișcător pentru cititor, pe atât de minuțios și exact descris de către scriitor, cu o ,cruzime" psihologică specifică lui Marin Preda. În lumina crepusculară a propriei singurătăți, tatăl, cu fruntea lui bombată și limpede aplecată spre genunchi, iese înfrânt - dar nu și umilit - din lumea Moromeților. I: un mare, inegalabil roman.
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
prim plan, câteva umbreluțe colorate pe care poți citit numele unei binecunoscute firme de bere. Partea centrală e ocupată de cele cinci personaje menționate, purtătoare de cizme înalte de cauciuc, bine înfipte în apa străzii, ce le vine până sub genunchi. Până aici, veți spune, nimic neobișnuit. Important e, însă, ce fac eroii noștri. Încarcă sau descarcă saci de nisip pentru a face un baraj împotriva apei? Salvează copii, gravide sau bătrâne, transportându-le în cârcă la un loc sigur? Dau
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
ar fi trebuit să cunoască gustul de acri struguri al opoziției. Care, mai pe șleau, îi datorează totul. Lovitura pe care a dat-o, trimițându-l la podea pe dl. Adrian Năstase și chemând la putere coaliția D.A., a tăiat genunchii P.S.D.-ului - la mai bine de un semestru de guvernare a coaliției D.A., foștii guvernanți nu-și revin, într-atât, încât nu află termeni de a-și exercita măcar profesia, atacând Puterea, modul în care aceasta guvernează. Dar să ne
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
mă-nghită de viu, mi-e frică de suflarea ce urcă albă în întuneric și face din mine o țintă, mi-e frică, doamne: de ce toate astea mie? De ce nu am drept să trăiesc, și trebuie, dimpotrivă, să cer în genunchi? Nu mi-e destulă ziua de mâine, eu vreau durata să mă obișnuiesc cu anii, să mă duc la nunțile fiilor iar în noaptea asta blestemată și la mormintele lor. Vreau să-mi fie somn lângă draga mea când părul
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
să mă obișnuiesc cu anii, să mă duc la nunțile fiilor iar în noaptea asta blestemată și la mormintele lor. Vreau să-mi fie somn lângă draga mea când părul o să-i fie cărunt. De ce trebuie să-ți cer în genunchi să trăiesc, să profit până la drojdie de viața care mă umple? Cine dintre noi va avea dreptul la asta nu va fi cel mai drept, nici cel mai bun, aș putea fi și eu, doamne, stelele tale stinge-le cu
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
bec. Următoarea zi, munca migăloasă de a desprinde din scîndură o așchie lungă, la capătul căreia să pună o scamă din haina proprie, cu ajutorul căreia să obțină, lipind-o de becul încins, o scînteie. A treia zi, cu degetele și genunchii jupuiți, epuizat și furios, a reluat salturile, cu ajutorul scîndurii sprijinite de perete. În fine, victoria: scama, și apoi țigara aprinsă. Vizualizam scena și aș fi făcut un film după cartea autobiografică a lui Vladimir Bukovski începînd cu această scenă tratată
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
Lovește o pasăre mov,/ Țipând neostenit:// Unde-ți sunt meritele, domnule radof?" Există nebunie și luciditate ( "Pe coli de amurg, poleit de argint,/ Desenat ca un rege,/ Ca masca domnului Lear/ În dogoare;// Sub sabale și neguri,/ Voi cădea în genunchi,/ Într-o ultimă farsă tulburătoare." Clown ) Se-mpăunează iarăși/ Cu proze lungi poeții". Pentru domnul Radof poezia este mai presus de real dar nu ruptă de el. Ea trebuie să fie un semn, un topos, amprenta unei stări metafizice ( " Din
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
plângăreț, spriijit într-un baston ca vai de lume și el. România e, de fapt, o țară ultra-îmbătrânită, neputincioasă, care nu spune absolut nimic bun occidentalilor. Pentru aceștia, mărimea unei țări echivalează strict cu puterea pieței, și nu cu tremuriciul genunchilor! Pe nebăgate de seamă, pensionarii au devenit pătura cea mai numeroasă și mi s-ar părea normal ca Ion Iliescu - egal în a produce pensionărime cu Ceaușescu în a aduce pe lume copii nedoriți, opoziție care mă mir că n-
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
locuitorilor din dreapta Oltului, întruchipată de acel romancier fermecător clasic român pe nume Gib Mihăescu... Exact cum spunea și personajul nemuritor al lui Tudor Mușatescu - fraților, nu mă votați!, vă rrrog din suflet!, pe onoarea mea! gata să le cadă în genunchi; iar alegătorii, mai întîi uluiți, pe urmă prăpădindu-se de rîs, aclamîndu-l, izbucnind în urale. Iată omul! Iată candidatul mult visat! Sus cu el! - entuziasm general. Cum e azi și cu Isărescu, pe care ziariștii și lumea îl tot întreabă
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
multă multă nostalgie" (Martor). Viziunea e prematur coșmarescă, închegîndu-se din pulsații nu o dată suprarealiste: "tatăl meu strîngea în brațe o greșeală/ care-i limpezea ochii eu călăream un grifon/ din șuruburi blonde spre pipa unde/ trebuia să regăsesc poziția în genunchi/ sub păsări ce poartă în gheare munți/ lustruind cu ei pămîntul fără memorie/ gesturile noastre bîlbîite învinețeau aerul/ păsări ruginite cădeau peste acoperișuri/ de sticlă și casele se țineau de mîini speriate/ așteptînd trecerea unei mari științe" (Așteptînd trecerea unei
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
voștri/ au putrezit/ sub plapuma dogmelor!" (Poeților de azbest), viziunea lui Dorin Tudoran înaintează pînă la anentizarea obiectului său, adică pînă la acel nihil izbăvitor resimțit ca o soluție absolută: " Deși e a lor, ei trec pe sub ea/ numai în genunchi/ și poarta s-a gîrbovit/ rău/ se tot scurge în pămînt/ zi de zi/ de-a rămas numai/ de-o palmă deasupra ierbii/ căci ei n-au fost/ niciodată/ lei/ nici n-au visat/ să fie!" (Dar ei cine sînt
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
două rulouri de bomboane". Dansează, cîntă la vioară, îi place să observe strada, "rezemat de barele cheiului (Dîmboviței), ca odinioară Verlaine pe cheiurile Senei". Însă intimitatea elaborării lirice e străină de orice poză, inconfortabilă, ruptă de lume: "poetul scria pe genunchi, cu un mic creion, doar pentru transcriere acordîndu-și folosirea mesei. Nu-i plăcea să fie surprins în timp ce scria, își acoperea îndată cu palma creionul și hîrtia". O formă de asceză estetică. Radu Petrescu, G. Bacovia, Ed. Paralela 45, Pitești, 1999
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
deșirat și slab ca un gentilom pictat de El Greco; într-atât, încât părea să se miște, în largul pulover din lână groasă, precum o țestoasă în carapacea ei. Purta o mustață tăiată cu o precizie geometrică, pantalonii făceau pungi la genunchi, iar pantofii îi erau văcsuiți și lustruiți, deși de un model învechit, uzat. Asta văzu Corso din primul moment, înainte ca atenția să-i fie acaparată de enorma casă pustie, de pereții goi, de picturile de pe tavane, deformate de contururile
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
cuvântul lui Isus, au mai aruncat o dată mrejile în momentul cel mai puțin prielnic unei pescuiri, dimineața. Și ce bogăție de pește au prins! Este scris că „Simon Petru, văzând lucrul acesta (dovada dumnezeirii lui Hristos) s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un păcătos”, Luca 5:8. Atitudinea lui Petru trebuie să-I fi bucurat inima Mântuitorului la fel de mult ca și ungerea cu mirul scump al Mariei, amândouă fiind dovada
ALERGATI LA DOMNUL! de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349728_a_351057]
-
istoria lor însoțită în spirit de atîta duioșie, gingășie, tandrețe, ca seara aceasta, iarăși, lăsîndu-se peste parcul deasupra căruia se leagănă în văzduhul înroșit smeele... * * * Michelangelo la Sfîntul Petre în lanțuri. Orele cinci după amiază. Lumină bate la ușă din dreapta. Genunchiul puternic luminat, sandaua cu degetele bine reliefate. Treptat lumină se mută căzînd acum peste mijlocul lui avînd mantaua drapata. Cu mîna dreaptă își ține degetele înfipte în barbă lungă. Cu stînga apucă firele de jos ale bărbii. Lumea bagă fișe
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
este, până la urmă, un lexem că oricare altul deși poetul în cauză mizează foarte mult pe simplă lui prezenta. Tot vestind același lucru grav cocosul apocaliptic poate deveni plictisitor. De multe ori versuri excelente își pierd vitalitatea în mișcări desuete: "genunchii tăi / într-un crepuscul sângeriu / se mișcă însingurați (...) îmi caut sens / pe plajă pustiita". Ce căuta "sensul" și prea erodata "plajă pustiita" lângă o imagine atât de reușită, nu întrebați. Cand accentul e pus pe sugestie, pe imagine, pe laconism
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]