13,885 matches
-
autor bine informat, care stăpânește metodele moderne de abordare critică, îndeosebi teoria receptării, rezultatul fiind structurarea unui stil propriu. Criticul se exprimă mai ales prin „parabole critice”, atunci când vorbește de argonauți (cititorii), cu starea lor veșnică de căutători ai unei iluzii (lâna de aur), de „ultimul argonaut” sau de „omul pasăre”. O paralelă interesantă se desenează în capitolul Eriniile lui Hitchcock, între nuvela fantastică Păsările de Daphné du Maurier și ecranizarea ei, cu decelarea dimensiunii cuplului etern. Criticul este totuși fundamental
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
7; Emil Satco, Ioan Pânzar, Personalități bucovinene, VIII, Suceava, 1997, 55; Ion Marin Almăjan, Panorama existenței unui oraș, „Renașterea bănățeană”, 1997, 2216; Simona Popovici, Hologramă a orașului în 45 de... „Povestiri”, „Agenda zilei” (Timișoara), 1997, 122; Nicolae Havriliu, Joc între iluzie și realitate, „Anotimpuri literare”, 1997, 20. R.B.D.
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
Don Quijote de astăzi, angrenat într-o dublă tramă: el a vorbit despre Marele Regizor - în care poate fi recunoscut Dictatorul - și se îndrăgostește de o Dulcinee impetuos-exuberantă, Magda, care e fiica unui colonel de securitate; supravegheat pas cu pas, trăiește iluzia vieții libere, are naivitatea să se creadă un disident; după „revoluție” devine slujbașul colonelului, ajuns acum om de afaceri. Motivul „cheii pierdute” a locuinței din strada Pantazi implică o dublă intertextualitate, simbolizând debusolarea și captivitatea în iluzie a intelectualului. Volumul
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
cu pas, trăiește iluzia vieții libere, are naivitatea să se creadă un disident; după „revoluție” devine slujbașul colonelului, ajuns acum om de afaceri. Motivul „cheii pierdute” a locuinței din strada Pantazi implică o dublă intertextualitate, simbolizând debusolarea și captivitatea în iluzie a intelectualului. Volumul Lumi narative (1998), care adună articole și recenzii apărute în „Convorbiri literare”, departe de a fi un gest repetitiv, oferă imaginea diversității vii a prozei contemporane, urmărind, prin analize laborioase, nu atât ierarhizarea valorică a textelor abordate
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
reîmpăcarea cu soțul dezertor, educația fiului adolescent, o iubire târzie și fără perspective pentru un protestatar), devine cititoare a romanului, ale cărui eroine sunt două prietene adolescente, care descoperă la rândul lor compromisul moral sau refuzul lui, iubirea născută din iluzii sau refuzul ei. Jocul proiectării eului în trecut, al imaginației care pornește de la real deformându-l, reacțiile cititoarei profesioniste rafinează scriitura, fără a o încărca cu analize insuportabile cititorului postmodern. Câteva reflectări ale situațiilor morale din societatea contemporană sunt remarcabile
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
ale prăbușirii societății românești, o lume ce continuă să se dezagrege și după ieșirea din totalitarism. Promiscuitatea sinistră a „tranziției” întregește panorama alegorică pe care autorul o construiește, travestind realitatea în fantezie și reușind să-i anuleze spectatorului (cititorului) orice iluzie legată de aceste forme degradate. Teatru. Comedii la microfon (2001) reia trei piese mai vechi, difuzate între timp radiofonic. Adunând în placheta Acvariul cu rechini (1992) fantezii și mirări genuine, ironice și autoironice, poetul G. își dramatizează cu vădită plăcere
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie, ingeniozitate, iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului modernism decât postmodernismului. Narațiunea și scriitura amintesc de Noul Roman
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
tehnica de producere și mecanismul de funcționare, conform unei taxinomii a genurilor, discursurilor, stilistică etc. Nihilismul și solipsismul sînt două specii ale formalismului. Prima, specifică post-structualismului, ajunge la ideea că literatura este o „reprezentare a negării” În măsura În care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență a cărei conștiință nu poate decît să ducă la disperare. Adevărul literaturii este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă - și de aici la critica ideologică mai e doar un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ideile de stînga o făceau, În aceleași condiții, În secolul al XVIII-lea sau sub regimurile noastre monarhice În secolul al XIX-lea.” De aici Începe adevărata discuție despre discursurile de stînga și de dreapta În România postcomunistă și despre iluziile pe care le Întrețin unii sau alții În legătură cu eficacitatea propriului discurs. Păltinișenii Încearcă să Împuște doi iepuri dintr-o lovitură: să ocupe și locul intelectualului antimodern și tradițional conservator, Întrebuințînd cu dexteritate estetica sublimului Într-un discurs despre care tot
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
egal distantă Între punctele de vedre expuse. Nu se poate spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea, ca obiect estetic, niște limite trasate cu rigla (literaritatea, sau defamiliarizarea), nici că referința extratextuală este o iluzie, nici că autorul e o iluzie a unei origini sintactice, nici că cititorului Îi poate fi creat un portret robot universal valid, nici că stilul a murit, nici că literatura se manifestă numai istoric sau numai computațional, nici că valorea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
expuse. Nu se poate spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea, ca obiect estetic, niște limite trasate cu rigla (literaritatea, sau defamiliarizarea), nici că referința extratextuală este o iluzie, nici că autorul e o iluzie a unei origini sintactice, nici că cititorului Îi poate fi creat un portret robot universal valid, nici că stilul a murit, nici că literatura se manifestă numai istoric sau numai computațional, nici că valorea literaturii este funcție de normă imuabilă sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceea de schițare a unei bathomologii, termen Împrumutat autorului Mitologiilor, definit ca “battement incessant de la doxa et du paradoxe”, comparat, apud Vico, cu o spirală. Dacă, de exemplu, intenționalitatea În producția literară a fost socotită la un moment dat o iluzie, reîntoarcerea ei În cîmpul reflecției teoretice nu Înseamnă reapariția aceluiași, a aceleiași idei perimate conform căreia operele se originează În niște intenții clare ale autorilor de care critica trebuie să dea seamă prin răspunsul la “ce a vrut poetul să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
primă de scriitor și a operei sale, autolegitimată ca document experiențial iar nu științific. Numai că această “moralitate” vine de bunăseamă dintr-o nostalgie manifestată nu o dată de dresorul Demonului teoriei. Este limpede, pe de o parte, că termeni precum iluzie referențială, moartea autorului, grad zero al literaturii, variantele cititorului model al școlii de la Konstanz, opera deschisă sau dihotomia clasic versus modern și-au impus o autoritate diehard În lucrările de teorie literară, s-au Înconjurat de o familie discursivă greu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Redonnet, de exemplu, alături de majoritatea “minimaliștilor”), iar non-evenimente capătă proporții cosmice (În acest caz secund cititorul suportă greu lectura, și asta dintr-un fel de furie rece a descoperirii a unui pai roșu Într-un car cu fîn, alimentată de iluzia narativă care mizează pe o dinamică a iminenței: Christian Oster). Minimalismul Îl are ca maestru incontestabil pe Samuel Beckett, adevăratul părinte al prozei franceze de avangardă de după 1950. Unul din marii dramaturgi, incidental romancier, ieșit din mantaua lui este Bernard-Marie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contemporan. Este vorba despre acel individ-(auto)consumator, banal, modelat permanent de modelul cultural În vigoare, care “face” istoria fără să știe, Într-o perioadă În care istoria se confundă cu acumularea exponențială de obiecte produse pentru a-i Întreține iluzia tinereții veșnice. Civilizația obiectului, demisă moral (moralitatea care reprezintă, pentru Houellebecq, un absolut), este o civilizație crudă care, după ce-și aruncă victima În pustietatea lipsei de repere, Îi organizează fastuos agonia: “Societatea erotico-publicitară În care trăim urmărește să organizeze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Empire.” Bărbat la 40 de ani, singur, contabil la Ministerul Culturii - o slujbă pe care o urăște și o acceptă doar pentru bani - Michel este personajul a cărui singură Însușire pozitivă se dovedește luciditatea. Apăsat de conștiința mediocrității sale, fără iluzii, reclus, Michel este avatarul recent al lui Mersault. Houellebecq Își Începe de altfel romanul după modelul Străinului: cu primele zile scurse după moartea tatălui (de astă dată) lui Michel. Primele pagini sunt așternute cu gînduri cinice sau pe șleau vulgare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-și are decît un loc temporar În instituția literară. Miza lui este istorică, urieșească, misionară. Secolul XXI Începe cu Michel Houellebecq - crede autorul că se va spune peste cîtăva vreme. Omul actual nu poate decît Întreține o bucată de vreme iluzia fericirii, apoi recade În mocirla de unde păruse să iasă. La apogeul vieții de cuplu cu Valérie, aflat iar În Thailanda, de Revelion, Michel este surprins de islamiști mascați care mitraliază turiștii occidentali veniți În cadrul unui sejur sexual. Dintre ei, Valérie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Houellebecq Îl cunoaște Într-adevăr pe liderul ei spiritual, cu care s-a Împrietenit. Desigur, coordonatele abordării acestei teme diferă esențial de cele ale unor proiecte asemănătoare din spațiul românesc. Nu e vorba În nici un caz de a demitiza niște iluzii grosolane sau de a preveni pericole posibile. Houellebecq evită prejudecățile pozitive sau negative despre ideea de sectă religioasă chiar dacă realismul reprezentării lui este pe alocuri șarjat. În primul rînd, secta elohimită vizează, la fel ca religiile tradiționale, atingerea vieții eterne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un loc bine definit unde trebuie căutat cu orice preț. Dar mai important este poate un crez pe care-l Împărtășește toată literatura franceză contemporană cu prețul scăderii notorietății ei la scară mondială: literatura nu trebuie să păcălească cititorul cu iluzii frumoase. Cel care crede altceva e inautentic - nu e scriitor. O spune de atfel un reputat filzof francez contemporan, Jean-Luc Nancy, Într-o carte publicată tot la sfârșitul anilor 1980: La Communauté désoeuvrée. Literatura este exercițiul prin care scriitorul se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Dumnezeu corelativă resurgenței și insurgenței subiectului uman În discursul unei ontologii a finitudinii. Este Însă și mai corect să vedem În autoficțiune o practică literară care-și revendică identitatea tocmai din momentul În care literatura a renunțat la ultimele iluzii ideologice - cu iz sau fără iz sacru - pe care le mai nutrea În secolul trecut. De ce termenul apare, În Franța, cu doar trei ani Înaintea morții lui Sartre și Barthes, cu cinci Înaintea desființării revistei Tel Quel, cu doi Înaintea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ceva de-la-sine-Înteles. Mult mai satisfăcătoare este expunerea În realitate, dar și mai costisitioare. Așadar, scrisul reprezintă un eficient negoț cu sine tratative, cum ar spune Deleuze care, dacă nu duce la stabilirea unei valori a sinelui liber convertibilă, poartă măcar iluzia unei astfel de valori, pînă la capăt. Dintotdeauna, realizarea de sine fie că vorbim de un om, de o comunitate religioasă sau națională a presupus agonia (luptă, dar și angoasă, În grecește). Apetitele naturale au fost mereu satisfăcute, pînă de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mult, prin indeterminarea generică propusă ca joc, Încearcă să se așeze În locul literaturii, adică nicăieri anume, scriind de acolo. În 1986, ideea revenirii la origine, la jocul ca joc și la adevărul ca adevăr se va fi revelat demult ca iluzie. Astfel că Anne Garréta scrie o poveste cu dragoste și moarte, nici serioasă dar nici neserioasă, care este o poveste despre literatură. Codul cultural (tematizarea formală a problemei genului) impregnează „autenticitatea” (tema iubirii și morții), convenția intră prin efracție În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
psihanalistului maghiar născut la Miskolc În 1873), el Îi face cunoștință cu un cuplu asemănător: ea foarte bătrînă (82 de ani, văduvă de patru ori), el foarte tînăr. Prezența celui de-al doilea cuplu Îi permite scriitoarei să pedaleze pe iluziile pierdute ale unei vieți de femeie. Nelly, de-acum colega de suferință a naratoarei, fusese frumoasă, iubită, dar favorurile vieții o fragilizaseră prea mult și-i ascunseseră ridicolul de care orice trup omenesc (femeiesc cu precădere) se acoperă de la o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trup omenesc (femeiesc cu precădere) se acoperă de la o vreme, cînd societatea nu-i mai recunoaște, datorită pierderii podoabelor erotice, nici un drept. La un moment dat, Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru a-și conforta iluzia eternității. Nunțile lor se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are un accident care o țintuiește la pat și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Foucault - prin definirea conceptului de scriitură, confiscat ulterior sau asimilat stilului - și teoria tel quel-istă a textului. Miza era autonimizarea și Împingerea literaturii În procesul dialecticii hegeliene: literatura trebuia, prin renunțarea la ea Însăși (i.e: la personaj, la iluzia referențială, la psihologie, la mimesis), să ajungă la propria conștiință de sine - la Cultură, conform lui Hegel, pentru a nu mai cădea niciodată În capcana Istoriei. Abia al optulea din cele zece capitole ale eseului lui Barthes se referă la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]