15,241 matches
-
învățământ farmaceutic. Până în 1948, evoluția acestui învățământ, paralel, dar nu identic cu Facultatea de Medicină, a fost dificilă. Au fost înregistrate totuși și unele succese. După 1879, anul când a început activitatea Facultății de Medicină, Consiliul profesoral al acesteia a insistat, în repetate rânduri, să se înființeze o Școală de farmacie de un grad și conținut corespunzătoare. Cererea nu a putut fi satisfăcută. După câteva tentative neizbutite, despre care avem informații colaterale și încă puțin sigure, în 1908, la 1 martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nucleu de consiliu a fost provocat de ostilitatea manifestă, chiar dușmănoasă, întreținută de Facultatea de Medicină de la București. Susținută de guvernele succesive, Iașul a fost tratat ca o favoare acordată unei provincii și de importanță secundară. Nu este locul să insistăm asupra acestor mizerii pe care a avut să le înfrunte primul decan ieșean. Greutățile materiale, lipsa laboratoarelor, lipsa cadrelor, sărăcia materială a acestei facultăți ieșene au fost obiectivele cu care primul decan, dr. Sculy, a avut de luptat zilnic. Însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
intelectuală care concepea realitatea ca având o singură față, aceea a adevărului. Nu știu ce gândea Ion Nicolau despre cursurile sale, dar această claritate extraordinară a prelegerilor lui mi se pare că exprima tocmai consfințirea "faptului" ca unic adevăr științific. De aceea, neinsistând asupra teoriilor încă nedefinitive, ignorând date de ultim sfert de ceas, cursurile lui Ion Nicolau lăsau o impresie inedită, greu de exprimat în cuvinte; aș spune că era o istorie a certitudinilor, le simțeam cinstite, ne copleșeau ca o istorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la sfârșit, dădea cărțile pe față. Baranga povestea, el însuși amuzat, cum fusese cu Radu Popescu la Stancu să-i ceară ceva, ca vechi prieteni ce-i erau, ceva ce Stancu se încăpă țâna să le refuze, iar ei tot insistau, până când Stancu a explodat, patetic: Nu vreți și cămașa? Vă dau și cămașa dacă asta vreți, vă dau cămașa de pe mine. Și una-două, Stancu își scoate haina, își desface cravata și dă să-și scoată și cămașa. Cum faptul se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de și despre Crohmălniceanu îl mențin azi în atenție contestările care i se aduc și care nu s-au rărit după dispariția lui fizică. Moartea nu i a acordat, ca altora, în această privință, protecția ei. Criticii preocupați de revizuiri insistă asupra epocii în care Crohmălniceanu a militat cu mult zel pentru realismul socialist, ca executant al directivelor ideologice lansate din sfere înalte de partid. I se reproșează apoi versatilitatea, faptul că s-a pliat după vremuri, că a trecut fără
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
e să-i dau și numele. Erau acolo, în afară de Stancu, E. Jebeleanu, Ion Horea, subsemnatul și Adrian Păunescu, fostul Adrian Păunescu, era să zic, adică tânărul poet nonconformist de odinioară. De fapt, el ne atrăsese acolo pe toți cei amintiți, insistând drăcește, cum numai el era în stare, pe lângă Stancu, scopul fiind acela de-a protesta împotriva unui abuz al cenzurii: ni se interzisese, nouă, celor de la România literară, să publicăm o anchetă favora bilă filmului Reconstituirea la care răspunseseră treizeci și trei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
semnal că în R.P.R. începuse „recuperarea” intelectualilor. Și într-adevăr, reabilitarea în forță continua. Cum a murit poetul, Ionică, cel care are marele merit în acțiunea de recunoaștere a meritelor tatălui lor, s-a și dus la Securitate și a insistat să obțină manuscrisele confiscate poetului. În scurt timp a și fost invitat la sediul instituției care se „democratiza”, de unde s-a întors cu portbagajul autoturismului încărcat cu manuscrisele scriitorului. Din ele au ieșit multe cărți. Ultimele sonete închipuite ale lui
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
diverșilor pompieri de ocazie, de pe la serbările școlare (mai ales) sau cele festive, prilejuite de tradiționalele zile comemorative ori aniversare, așa încât lucrurile par a se fi așezat într-o matcă a normalului, în ceea ce privește cunoașterea și recunoașterea... poetului național. Continuă să se insiste doar, cu argumente mai mult sau mai puțin convingătoare, asupra cauzei morții: dacă a fost sau nu o premeditare din partea cuiva (insinuările sunt dintre cele mai stranii, ca să nu spun altfel, deși cei care au pătruns în subsolurile politice ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
D. Murărașu). Cei fără stea, spune Călin Teutișan, "sunt iubiți totuși de un înger sumbru îngerul Morții, care-i urmărește îndeaproape". Aici, Eminescu "se joacă cu trei feluri de oglinzi (albă, roșie și neagră), dar numai asupra ultimei dintre ele insistă, dându-i funcții dinamice în economia "narațiunii", în timp ce primele două rămân mai degrabă decoruri statice". Aceste oglinzi corespund celor trei săli prin care se trece, prima "o sală de marmură albă", a doua de "marmură roșie" iar cea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de Christina Zarifopol-Ilias, în 2000 (Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit), corespondență inedită dintre Eminescu și Veronica Micle, reținând "informațiile despre viața cotidiană a lui Eminescu" pe care "o nouă biografie a lui Mihai Eminescu nu poate să le ignore", insistând asupra problematicii acestora, dar insistând, cu îndreptățire, de altfel, asupra modului diletant în care autoarea ediției s-a achitat de o sarcină mult prea dificilă pentru capacitatea domniei sale de punere în circulație critică (așa cum ar fi fost necesar) a acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit), corespondență inedită dintre Eminescu și Veronica Micle, reținând "informațiile despre viața cotidiană a lui Eminescu" pe care "o nouă biografie a lui Mihai Eminescu nu poate să le ignore", insistând asupra problematicii acestora, dar insistând, cu îndreptățire, de altfel, asupra modului diletant în care autoarea ediției s-a achitat de o sarcină mult prea dificilă pentru capacitatea domniei sale de punere în circulație critică (așa cum ar fi fost necesar) a acestui corpus de o extraordinară importanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
suprafață al unităților lui minimale, cât și la cel de adâncime semantică" (Preliminarii). Aceste studii, mai bine zis, articole, vin să complinească demersul din precedentele volume, să lămurească anumite afirmații, anumite demonstrații, în legătură cu care este conștientă că trebuie să se insiste, să se pronunțe în plus, pentru a-și fixa cât mai clar poziția în relație cu demonstrațiile altor comentatori ai operei eminesciene, pe aceleași teme, astfel încât demersul actual are alura unor elegante polemici, în care autoarea ține mereu să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
publicistice uzitate în epocă. Cu abordarea contextului în care s-a format retorica eminesciană, Daniel Ciurel deschide, de fapt, demersul său propriu-zis, afirmând fără ezitare că gazetarul Eminescu este "un orator de forță", un "cunoscător și utilizator excepțional al retoricii", insistând asupra competenței retorice a gazetarului Eminescu. De aici înainte studiul devine unul tipic de stilistică, un fel de analiză prozodică a discursului jurnalistic eminescian, într-o analiză ce se aplică extrem de atent și laborios asupra textului, cu minuția unui autentic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și își construiește un mecanism de funcționare", articolele sale surprinzând prin "nota lor pamfletară și, în același timp, mesianică". Fără a insista asupra abordării chestiunilor delicate din această proză politică eminesciană, Eugen Simion este ferm în recomandarea de a le înțelege și judeca "în marginile adevărului istoric și în structura lor, dacă vreți, metafizică", fără a se angaja în polemică de nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu cădem în păcatul celor care au văzut în Doina, o manifestare xenofobă". Este urmărită apoi, în continuarea studiului, Chestiunea Basarabiei în viziunea lui Eminescu, reanexarea acesteia la Imperiul rus considerând-o, odată cu poetul, a fi "o mare nedreptate istorică", insistându-se asupra faptului că "Eminescu nu poate fi taxat drept xenofob, pentru că nu naționalitatea "înstrăinaților " îl revoltă, ci modul în care aceștia nesocotesc istoria, valorile materiale și morale, nevoile ancestrale și viitorul unui neam străvechi, fără de ale cărui fapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în viziunea istorică a lui Mihai Eminescu, întrucât acesta apare în poemă ca un pivot al construcției ideatice. Se întreprinde astfel o succintă trecere în revistă a angajamentelor poetului în dezbaterea problemelor istoriei naționale, începând cu articolele sale din Federațiunea, insistându-se nuanțat asupra marii adunări de la Putna din 1871 și considerându-se sub acest aspect întreaga perioadă gazetărească de la Timpul. Definită de-acum, motivația istorică și sufletească a "omului și creatorului Eminescu" pentru scrierea poemei, autorii studiului se opresc, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ținut să mai precizeze și faptul că prima sa conferință de presă n-are nicio legătură cu derby ul disputat în ajun, cu FCM Bacău. De altfel, mesajul său vizavi de echipa antrenată de Gheorghe Poenaru a fost unul pacifist, insistând asupra faptului că îi consideră pe cei de la FCM colegi și nu adversari. De asemenea, Ciprian Panait și-a reiterat considerația pe care o are pentru Gheorghe Poenaru și Corneliu Costinescu. Tehnicianul băcăuan a făcut un scurt bilanț al primelor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
amândoi și, fără nici o explicare, ne-am împăcat. Nici vorbă nu mai era acum de duel pe moarte; las că marturii din capul locului n-au admis una ca aceasta, nefiind nici un motiv serios, dar nici el n-a mai insistat, deoarece nervii lui se descărcaseră la primul schimb de gloanțe și el era acum bucuros că a ieșit cum a ieșit din beleaua în care intrase cu atâta nesocotință. Mai târziu, încredințându-se el însuși de absoluta mea nevinovăție în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În aceste condiții de temperatură, și mai nociv pentru alge. Cu alte cuvinte, biocenoza s’a adaptat, chiar dacă o parte din pești au murit, devenind detritus. Acest detritus va deveni poate, În altă vară, cauza altei catastrofe ecologice. De ce am insistat asupra tuturor acestor aspecte? Pentru caracterul generalizant al cazului, care poate fi tratat și ca poluare termică, gen de poluare pe care Îl expun studenților ori de câte ori am prilejul și care se poate repeta oriunde există apă a cărei temperatură poate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vechiul cerc sau rețea biocenotică. Rezultatul sau câștigul evolutiv n’ar fi altceva decât mărirea stabilității și adaptabilității biosferei. Și, pentru că am considerat util a explicita aceste considerații, poate puțin ermetice, Încerc acum să analizez soarta deșeurilor gospodărești. Mass-media locală insistă asupra permanentei depășiri a nivelului poluării râului Bahlui În aval de Iași. Sau că instalația de epurare a Iașilor nu face față solicitării. Sau... Cauza e mai mult decât la Îndemână: Iașii au devenit prea mare pentru amărâtul de Bahlui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
multitudine de tehnologii, tot mai multe pe măsura trecerii timpului, Însă toate bazate pe o sursă unică, adică Soarele. Dintre toate Însă, se pare că cea mai comodă, cunoscută, banală, acceptată, e arderea unui combustibil. Poate de asta doresc să insist asupra ei. Mai precis interesează ce se poate arde fără a schimba raportul bioxid de carbon-oxigen propriu formelor actuale de viață. E un paradox? Desigur, dacă discutăm doar arderea. Dar dacă arderea e Încadrată În ansamblul ambiental, adică ardem o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ici-colo, ci În ansamblul umanității, iubi natura, vom auzi iarba crescând... N’ar fi frumos? Adică negentropic... “Radiosfera”, 30 septembrie 1996, ora 9,39 101. Buni și nebuni Între bureți Nu-mi amintesc un an În care massmedia să fi insistat atâta În privința ciupercilor. Ca niciodată, În anul acesta intoxicațiile s’au ținut lanț. Așa că, tableta mea de astăzi are toate șansele să se piardă ca picătura de apă În mare, dacă voi ceda ispitei de a aborda aceeași problemă. Vinovat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
necunoscând Îndeajuns ciupercile, ca citadin, sunt prudent cu mine Însumi. Și nici nu e scopul meu. Doresc doar să anlizez situația și s’o exploatez În sensul obișnuitelor mele reflecții, căutând În ea un martor al stării mediului. Acel prieten insista asupra unei frecvențe majorate a ciupercilor nebune, dar și a unei aparente tendințe a lor de a semăna cu cele bune. Un fel de mimetism deci, care ar aduce cu acele orhidee ce și-au format flori ce seamănă, ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
unele țări crescuse mult numărul celor cuprinși în învățămîntul secundar, se face constatarea că educația școlară nu reușește să asigure dezvoltarea tineretului sub toate aspectele. Sînt depistate o serie de lacune în dezvoltarea morală, fizică și estetică a tineretului școlar. Insistînd asupra instrucției, școala îl ținea pe tînăr departe de frumusețile naturii, subaprecia necesitatea dezvoltării lui fizice și nu oferea posibilități mai largi de cultivare a civismului. Din necesitatea completării educației școlare se dezvoltă, încă de la începutul secolului, o adevărată mișcare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teoria sa asupra educației, a realizat o "revoluția coperniciană" în pedagogie: copilul devine soarele în jurul căruia se învîrtesc mijloacele de educație (4, p. 103). Educatorului nu-i rămîne decît să se sprijine pe "instinctele rudimentare" ale naturii umane. După ce a insistat atît de mult asupra aspectului psihologic, pedagogul american se întoarce spre celălalt aspect cel sociologic. În procesul educației considera el este necesară cunoașterea mediului social în care trăiește copilul, pentru ca instinctele și tendințele sale să fie raportate la condițiile acestuia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]