15,723 matches
-
la propunerea lui Angelo de Gubernatis. Deși manifestările s-au bucurat de popularitate, Urechia și Liga Culturală și-au manifestat nemulțumirea datorită lipsei de fonduri alocate pentru expunerea tradițiilor și obiceiurilor românești. În anul 1900 participă la "Congresul Uniunii Studenților Latini", organizat de "Societatea Științifică și Literară" din Alais, Franța unde ține un discurs asupra ideii de unitate a popoarelor latine și pledează pentru "federalizarea latină". În același an publică o serie de memorii și impresii de călătorie sub titlul "Din
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
nemulțumirea datorită lipsei de fonduri alocate pentru expunerea tradițiilor și obiceiurilor românești. În anul 1900 participă la "Congresul Uniunii Studenților Latini", organizat de "Societatea Științifică și Literară" din Alais, Franța unde ține un discurs asupra ideii de unitate a popoarelor latine și pledează pentru "federalizarea latină". În același an publică o serie de memorii și impresii de călătorie sub titlul "Din tainele vieții". Urechia a murit la București, la 22 noiembrie 1901, la vârsta de 67 de ani.
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
alocate pentru expunerea tradițiilor și obiceiurilor românești. În anul 1900 participă la "Congresul Uniunii Studenților Latini", organizat de "Societatea Științifică și Literară" din Alais, Franța unde ține un discurs asupra ideii de unitate a popoarelor latine și pledează pentru "federalizarea latină". În același an publică o serie de memorii și impresii de călătorie sub titlul "Din tainele vieții". Urechia a murit la București, la 22 noiembrie 1901, la vârsta de 67 de ani.
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Un argument ad hominem, cunoscut și ca argumentum ad hominem (latină: „argument la persoană", „argument împotriva omului") constă în a riposta, la un argument sau la o afirmație despre un fapt, prin atac la persoana care a prezentat argumentul sau a făcut afirmația, în loc să se adreseze subiectul argumentului sau să se
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
este un retor latin de la începutul secolului I î.Chr. Nu există informații asupra vieții lui sau exemplare ale lucrărilor sale. Opera sa este cunoscută din lucrările lui Quintilian și el un retor latin, care în "Institutio Oratoria" citează figuri retorice de stil pe
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
este un retor latin de la începutul secolului I î.Chr. Nu există informații asupra vieții lui sau exemplare ale lucrărilor sale. Opera sa este cunoscută din lucrările lui Quintilian și el un retor latin, care în "Institutio Oratoria" citează figuri retorice de stil pe care le-a preluat dintr-un “Tratat de figuri de stil” al lui Cornificius. Există însă o lucrare de retorică, nesemnată, apărută în perioada războiului civil Roman, probabil în intervalul
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
retorica nu este cea mai însemnată realizare a sa, considerând că filozofia este mai demnă de atenție. Din lucrare mai rezultă că era un activ susținător al partidului popular al lui Marius. "Rhetorica ad Herennium" este cea mai veche lucrare latină de retorică.Ea conține prima descriere cunoscută a metodei loci, o tehnică mnemonică. De asemenea ea cuprinde prima prezentare completă a memorizării discursurilor (memoria). Lucrarea nu pare să fi fost foarte cunoscută în antichitate, dar a fost copiată de multe
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
bazele filozofice ale retoricii, punând accentul principal pe aplicațiile practice și pe exemple, elemente care au fost apreciate în perioada evului mediu și mai târziu. Un alt aspect important al lucrării este că ea creează o imagine despre dezvoltarea retoricii latine. Ea păstrează, fără îndoială, caracterul grecesc în doctrina sa și sintetizează multe idei elenistice ale predecesorilor, inclusiv Isocrate, Aristotel, Theophrast și Hermanagora. Totuși discuția despre stilul elocvent (elocutio) este cea mai veche prezentare a stilului latin de oratorie și multe
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
imagine despre dezvoltarea retoricii latine. Ea păstrează, fără îndoială, caracterul grecesc în doctrina sa și sintetizează multe idei elenistice ale predecesorilor, inclusiv Isocrate, Aristotel, Theophrast și Hermanagora. Totuși discuția despre stilul elocvent (elocutio) este cea mai veche prezentare a stilului latin de oratorie și multe exemple se referă la evenimente contemporane romane. Acest nou stil a înflorit în secolele următoare și a constituit baza dezvoltărilor explozive ale oratoriei și literaturii romane în secolul următor. Diferiți cercetători au încercat să determine cine
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
fost citate de Quintilian - și tratatul Rhetorica. Chiar dacă, în prezent, mulți cercetători acceptă acest punct de vedere, problema nu a fost niciodată rezolvată în mod definitiv. Friedrich Marx, unul dintre editorii germani din secolul al XIX-lea al lucrărilor clasice latine a emis ipoteza că nici autorul volumului Rhetotica nici Cicero nu au produs lucrări originale, dar au utilizat materiale care proveneau de la școala din Rhodos. Nici unul dintre ei nu ar fi utilizat direct aceste materiale dar ar fi reprodus versiuni
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
identificat cu „amant” care recită versuri sub fereastra iubitei. Astfel, în germană poetul serios este denumit „dichter”, fiind apreciat ca orice autor de operă literară de altă natură. Din punct de vedere etimologic „poet” provine din limba greacă („poietes” sau latină „poeta” = „cel care compune opere literare”). Până în secolul XVIII erau numiți poeți cei care compuneau versuri pentru opere muzicale, dar treptat aceștia vor fi numiți „libretiști”.
Poet () [Corola-website/Science/307764_a_309093]
-
ungurii pătrund în bazinul Carpaților, unde își întemeiază primul stat propriu. Limba lor începe să fie influențată de limbile noilor vecini. În anul 1000, ungurii se creștinează în ritul catolic și se înființează regatul Ungariei. Începe cultura scrisă, în limba latină, dar primul text (scrisoarea de ctitorire a mănăstirii de călugărițe din Veszprémvölgy), considerat a fi apărut înainte de anul 1002, în care apar cuvinte ungurești (toponime), este scris în greaca medievală. Curând apar și primele atestări scrise ale limbii maghiare. Primul
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
33 de sufixe maghiare este scrisoarea de ctitorire a abației din Tihany (1055). Primul text scris în întregime în maghiară este "Halotti beszéd és könyörgés" (Discurs funebru și rugăciune) din 1192-1195, păstrat în "Codicele Pray", o carte religioasă în limba latină, din care este tradus discursul. Este totodată cel mai vechi text scris într-o limbă fino-ugrică. Literatura beletristică în limba maghiară începe în jurul anulul 1300, cu poemul cunoscut sub titlul "Ómagyar Mária-siralom" (Tânguirile Fecioarei Maria în maghiara veche), tradus liber
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
/ Pământul Sfânt (în limbile ebraică: "ארץ הקודש" ebraică standard: "Éretz haQodeš", ebraică tiberiană: Éres haqQădēš ; latină: "Terra Sancta"; arabă: الأرض المقدسة, "al-Ard ul-Muqaddasah"); aramaica veche ארעא קדישא : "Ar'a Qaddisha", este teritoriul în care au avut loc întâmplările biblice, așa cum sunt descrise de Tanakh sau Vechiul Testament, și din care unele sunt menționate (în general, fără detaliere
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
în Egipt, evident, dacă ar fi fost capabil să ocupe Cairo și să cucerească Egiptul. În ciuda eforturilor legatului papal, la Ierusalim a fost fondat un regat secular, clerul catolic având sadisfacția înlocuirii autorităților ortodoxe bizantine și ortodoxe siriene cu Patriarhatul Latin al Ierusalimului. Godfrey a murit în anul 1100, iar fratele și succesorul său, Balduin I, s-a dovedit un sprijinitor hotărât al monarhiei seculare de tip vest-european, încoronându-se rege al Ierusalimului. Fostul legat papal Daimbert, acum Patriarh Latin, a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Patriarhatul Latin al Ierusalimului. Godfrey a murit în anul 1100, iar fratele și succesorul său, Balduin I, s-a dovedit un sprijinitor hotărât al monarhiei seculare de tip vest-european, încoronându-se rege al Ierusalimului. Fostul legat papal Daimbert, acum Patriarh Latin, a refuzat totuși să-l încoroneze pe Baldwin în Ierusalim, ceremonia având loc totuși în Betleem. Baldwin a reușit să extindă fruntariile regatului, cucerind orașele Acra (1104), Beirut (1110) și Sidon (1111), în același timp extinzându-și suzeranitatea și asupra
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
au fost căsătorite în familiile nobile ale contelui de Tripoli și a prințului de Antiohia, în vreme ce fiica sa cea mai mare, Melisanda, a fost fost desemnată moștenitoarea tronului și a devenit regina Ierusalimului după moartea tatălui ei în 1131. Populația latină a regatului a fost tot timpul redusă din punct de vedere numeric. Deși în regiune venea un aflux continuu de coloniști și noi cruciați, mulți dintre cei care au luptat în prima cruciadă au plecat pur și simplu înapoi la
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
pur și simplu înapoi la casele lor. Latinii erau doar o minoritate colonială care conduceau populația băștinașă formată din musulmani, ortodocși greci și sirieni. Ierusalimul a început să fie cunoscut ca "Outremer (teritorile de peste mări)", iar o nouă generație de latini născuți pe aceste pămanturi a început să se considere băștinașă, nu formată din emigranți. Deși acești oameni nu au renunțat niciodată la identitatea lor de vest-uropeni sau de franci, hainele, hrana și mercantilismul lor îi integra mai degrabă în societățile
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
din scrierile călătorilor medievali Benjamin din Tudela și Ibn Jubayr. În secolul al XIII-lea, Jean de Ibelin a făcut prima listă a fiefurilor și a numărului de cavaleri de pe fiecare posesiune feudală. Raportul său nu amintește însă de populația latină de rând sau de cea nelatină. La început, regatul avea doar puțini supuși loiali și doar câțiva cavaleri și nobili pentru a putea impune legile occidentale. Totuși, odată cu dezvoltarea comerțului și cu venirea de noi cavaleri ai ordinelor militare în
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
fie educați în această școală, unde studiau și copii de aristocrați. Este posibil ca William din Tyr să fi fost coleg de școală cu viitorul rege Baldwin al III-lea. Principala materie de studiu era scrisul și cititul în limba latină. Continuarea studiilor nu putea fi făcută decât în universitățile din Europa. Fondarea unei universități în Ierusalim era practic imposibilă într-o societate care prețuia mai mult războiul decât filozofia sau teologia. Totuși, se știe că populația de origine francă și
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
mare de juriști și clerici, iar studiul legilor, istoriei și altor subiecte academice reprezenta o preocupare importantă în rândul familiilor nobile sau a celei regale. În Ierusalim funcționa o bibliotecă importantă, în care puteau fi găsite nu doar lucrări medievale latine, dar și literatură arabă, cea mai mare parte fiind se pare capturată de la Usamah ibn Munqidh și apropiații săi după un raid pe la mijlocul secolului al XII-lea. La Biserica Sfântului Mormânt a funcționat un birou de copiști, unde erau scrise
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
mai mare parte fiind se pare capturată de la Usamah ibn Munqidh și apropiații săi după un raid pe la mijlocul secolului al XII-lea. La Biserica Sfântului Mormânt a funcționat un birou de copiști, unde erau scrise importante documente regale. În afară de limba latină, care era limba cancelariilor vest-europene, populația și cruciații mai comunicau și prin dialectele france și italiene, dar și prin limbile băștinașilor: greacă, armeană și arabă. Cea mai importantă lucrare arhitecturală a fost extinderea în stil gotic apusean a Bisericii Sfântului
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
din secolul al XII-lea. Existau și alte tribunale mai puțin importante destinate rezolvării problemelor juridice ale populației nelatine și pentru oamenii de rând, așa numitele "Cour des Bourgeois". Aceste tribunale inferioare asigurau judecarea pricinilor și aplicarea legii în cazul latinilor de rând, care se făceau vinovați de infrancțiuni precum atacurile cu violență sau hoția, dar și în cazul nelatinilor, care se bucurau de mai puține drepturi legale. Existau și tribunale speciale: "Cour de la Fond" (pentru rezolvarea disputelor comerciale) și "Cour
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
frontierelor. Statele cruciate din nord au început de asemenea să nu mai recunoască suzeranitatea Regatului Ierusalimului și au luptat împotriva forțelor lui Fulk. Fulk a murit într-un accident de vânătoare în 1143, iar Zengi a profitat de moartea liderului latin și a cucerit Edessa în 1144. Regina Melisende, regentă a celui mai în vârstă fiu al ei, Baldwin al III-lea, a numit un conetabil, Manasses de Hierges, să conducă armata după moartea lui Fulk. Situația regatului s-a îmbunătățit
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
de conducătorii Triumfului, Csillag Blank și S. Petrovici, urmând ca noua conducere a clubului Juventus să fie compusă din: Etore Brunelli, președintele Băncii Româno-Italiene, fondatorul clubului și primul său președinte, Ion Cămărășescu, C.N. Capșa, Moretti, Mayer, Farchi și Mehlberg. Tradiția latină cultivată de noul club sportiv era ilustrată și de emblema acestuia, care evoca istoria orașului Roma, cu lupoaica alăptându-i pe Romulus și Remus. Fiindcă Banca deținea un număr mare de articole sportive în roșu și albastru, echipa decide să
FC Juventus București (1924) () [Corola-website/Science/306541_a_307870]