13,050 matches
-
este inutil să mai vorbim. Este chiar fondul artei umane, fără de care nu ar fi posibilă vreo producție. Nu-i reproșăm pictorului culorile, romancierului cerneala și hârtia, autorului dramatic rampa și pendulele care nu merg." El nu cere niciodată iluzia perfectă. Dacă este dornic să fie mascate convențiile, o face pentru a apropia pe cât posibil scena de lumea reală, pentru a-i conferi o mai mare intensitate de viață. Nu putem crea cu totul ființe vii, mai scrie el în Naturalismul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
totul prin ele însele. Materia pe care o folosim este moartă, și nu putem să-i insuflăm decât o viață artificială. Dar câte trepte în această viață artificială, de la imitația grosieră care nu înșeală pe nimeni și până la reproducerea aproape perfectă care stârnește uimirea!" Este imposibil, după cum subliniază Zola, să ne întoarcem la inscripțiile de care uza teatrul elisabetan pentru situarea locurilor acțiunii, sau să utilizăm decorul abstract perfect adaptat pieselor clasice, în care se mișcă personaje ireale. Pentru autorii de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el în Convorbirile dramatice, nu are vederea largă a analistului care acceptă admirabilul mecanism uman în elanurile sale minunate și vicierile sale profunde. Mereu se revoltă înțelegerea sa îngustă; mereu simțul său burghez vrea să modifice mecanismele mașinăriei, să facă perfectă creatura." În fața unui asemenea bilanț, Zola constată cu amărăciune că teatrul, care a fost totdeauna bastionul convenienței, este în întârziere față de celelalte arte, în special în raport cu romanul care s-a transformat profund. El atribuie impasul acesta în care se găsește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenei occidentale, visul wagnerian la o dramă totală în care să se amestece toate artele, și desoperirea stilizării aparținând teatrelor orientale. Chiar de la mijlocul secolului al XIX-lea, Wagner (1813-1883) dorește apariția unui spectacol în care fuziunea artelor să fie perfectă. Foarte critic față de opera din vremea lui, pe care o consideră decadentă în inaptitudinea ei de a uni cele trei arte care o compun, muzica, poezia și dansul, el aspiră la Gesamtkunstwerk, adică la "opera de artă comună"1, concept
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajului său, nu trebuie să simtă niciuna din emoțiile lui, pentru a analiza situația din exterior. Totuși, dacă îl sfătuiește pe comediant să nu se identifice cu personajul său, o face pentru a crea la spectator iluzia realității celei mai perfecte posibil, făcându-l să creadă în existența personajului pe care îl încarnează. Brecht, în schimb, le interzice actorilor orice identificare pentru a distruge iluzia la spectator. El știe că sala și scena fac schimburi de relații comparabile cu cele ale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în 1753 cu Prefața). 17 Rousseau este genevez din 1754. 18 Scrisoarea sa își va realize scopul pentru că un teatru permanent nu va fi implantat la Geneva decât în 1782. 19 Această condamnare fără drept de apel a teatrului, în perfectă coerență cu ideile filosofice ale lui Rousseau, este totuși uimitoare din partea unui om care este pe atunci un spectator asiduu al Comediei-Franceze, și care a scris deja el însuși multe piese de teatru care l-au făcut cunoscut printre contemporani
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre Hugo, el își consacră aproape întreaga operă dramatică teatrului istoric. 83 Stendhal, în Racine și Shakespeare, utilizează termenul de "tragedie romantică" după modelul lui Schiller, acolo unde Hugo vorbește de "dramă romantică". 84 Stendhal dă ca exemplu de "iluzie perfectă" pe cel al unui soldat din teatrul de la Baltimore care, văzându-l pe Othello pe punctul de a o sugruma pe Desdemona, îi frânse actorului brațul cu o împușcătură, strigând: Nu se va spune niciodată că în prezența mea un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
corelație "Pearson r" indică gradul de asociere, relație liniară între două variabile de tip continuu. Valoarea coeficientului variază între -1 și +1, iar o valoare 0 (zero) indică lipsa asocierii. Un coeficient de valoare +1 indică o relație liniară pozitivă perfectă. Pătratul coeficientului de corelație Pearson, notat R2, se numește coeficient de determinare și semnifică proporția de variabilitate din setul de date explicată de modelul statistic analizat. Valoarea sa variază între 0 și 1, și atunci când R2 = 1, variabilitatea este explicată
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
îl are școala, dar nici acțiunea educativă a familiei nu este de neglijat. Între acțiunile educative ale celor doi factori există mai degrabă un raport de complementaritate decât de rivalitate, acțiunea fiecăruia venin să o completeze pe a celuilalt. Căile perfectei colaborări constau, în primul rând, în cunoașterea permanentă, de către școală și familie, a problemelor ridicate de creșterea copilului, apoi de perfecta sincronizare a criteriilor educative, de intransigența activă, practică unitară a tuturor. Mediul școlar îi oferă copilului un prim mediu
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
mai degrabă un raport de complementaritate decât de rivalitate, acțiunea fiecăruia venin să o completeze pe a celuilalt. Căile perfectei colaborări constau, în primul rând, în cunoașterea permanentă, de către școală și familie, a problemelor ridicate de creșterea copilului, apoi de perfecta sincronizare a criteriilor educative, de intransigența activă, practică unitară a tuturor. Mediul școlar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizațional: introduce în relațiile copilului cu adultul o anumită distanță socială; oferă copilului un cadru social, bazat pe
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
este în general 0,2 - 1 cm, dar poate ajunge până la 5 cm. Lungimea variază între 20 și 100 cm. Umplerea coloanelor are o deosebită importanță pentru eficacitatea separării. Este de dorit ca umplutura să aibă densitate mare și omogenitate perfectă, pentru a asigura o permeabilitate și o distribuție uniformă. În cromatografia de lichide clasică, proba se introduce cu ajutorul pipetelor sau a seringilor micrometrice. Cromatografia de lichide permite separări dificile ale amestecurilor complexe, dar nu oferă informații privind natura chimică a
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
MARCU BOTZAN HIDRONIMIE ROMÎNEASCĂ SAU BOTEZUL APELOR EDITURA ACADEMIEI ROMÎNE București, 2002 I Câte ceva despre Spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic O formă perfectă... Dacă privești o reprezentare cartografică simplificată a pământului românesc, cu ușurință poți face câteva constatări esențiale. Ce este esențial în simplitatea și rotunjimea lui decât oul mitic al lui Brîncuși? Pentru că aceasta este forma acestui pământ. Din miezul lui, adică
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
adaptarea metodelor la condițiile specifice de lucru, pe îmbunătațirea comunicării în cadrul grupurilor de lucru, pe dezvoltarea spiritului de echipă. 1.1 Cu caracter general -Este obligatorie folosirea halatului ca echipament de protecție; -Pe masa de lucru trebuie să fie ordine perfectă atât în timpul lucrării de laborator cât și la sfârșitul acesteia ! -Citește cu atenție modul de lucru din fișa experimentală și respectă pas cu pas instrucțiunile de acolo. Dacă nu ai înțeles ceva cere lămuriri de la profesor ; Orice experiență neautorizată e
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
stă culcat calcanul. Aripioara dorsală este aceea care înconjoară corpul pe partea stânga, dacă privim peștele de deasupra. Această asimetrie este însă secundară, întrucât nu apare inițial, ci în timpul dezvoltării. Din ou eclozează la început un pestisor cu simetrie bilaterală perfectă, care este pelagic. Fenomenul de asimetrie se petrece după două luni, când se culcă pe dreapta și devine bentonic, apropiindu-se de maluri în căutarea hranei. La exemplarele adulte corpul este acoperit cu solzi mici și butoni ososi mari. Aceștia
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
dar rămâne adevăratul responsabil; mai mult, el este responsabil și de realizarea ordinii cosmice pe care egiptenii o numesc maatxe "maat" (J. Assmann,1989), personificată, de asemenea, Într-o zeiță; maat este ceea ce regele trebuie să ofere zeilor ca ofrandă perfectă. 2. EPOCA ARHAICĂTC "2. EPOCA ARHAICĂ" Singura mărturie din epoca străveche este reprezentată de vestigiile arheologice, dacă nu se dorește - oarecum arbitrar - să se descopere În acea perioadă unele concepte și mituri cunoscute În vremuri mai târzii. Este vorba În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vârful ierarhiei personalului unui templu; akkadienii, babilonienii și asirienii au modificat termenul, acesta ajungând enu(m). Dubla funcție sacerdotală, sacră și administrativă, este numită În sumeriană sanga, iar În akkadiană șangû(m). Organizarea personalului sacru devine, odată cu trecerea timpului, din ce În ce mai perfectă și mai bogată. Diferitele categorii de preoți trebuiau să acopere diversele funcții ale templului. În perioada babiloniană antică se disting următoarele categorii: 1) cei dedicați propriu-zis cultului, Împărțiți În 19 subcategorii, dintre care prima era en/enu(m); 2) ghicitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au reelaborat-o și au făcut din ea un trecut mitic menit să legitimeze noua realitate pe care grecii urmau să o Întemeieze. a) Divinitate și culte În epica homerică Figurile divine ce se ivesc din epopeea homerică sunt deja „forme perfecte”, antropomorfe, diferențiate, personale și funcționale, având câmpuri de acțiune bine delimitate. În același timp, ele dau dovadă de un grad de interacțiune reciprocă ce tinde să le limiteze sferele respective de competență și care se traduce În conflicte În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se exprimă În G³th³ prin credința În supraviețuirea sufletului până În momentul unei judecăți finale când va avea loc adevăratul „sfârșit”, când atât sufletele, cât și trupurile Își vor relua viața bucurându-se de cele două fericiri Într-o stare de perfectă (Bausani, 1959, pp. 65 sqq.), ca o ființă purificată pe deplin În focul Adevărului, eliberată de Rău, acum definitiv aneantizat. O asemenea concepție nu se găsește expusă printr-o formulare organică, Într-o manieră descriptivă - G³th³ nu sunt un tratat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tribunalului divin, care Îi va decide soarta: În paradis, În infern, În zona intermediară (cf. infra, subcapitolul 2.4). Apoi, la judecata universală, la sfârșitul timpurilor, trupurile vor Învia, iar viața, inclusiv cea materială, va fi garantată Într-o existență perfectă, eliberată de atacurile și contaminările lui Ahrimanxe "Ahriman", de moarte și de orice rău. Istoria universală este o istorie sacră, care se desfășoară ca un proces de mântuire unic și grandios. Preluând speculațiile babiloniene despre anul cosmic (Boyce, 1982, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
escatologia" Toată viața care se desfășoară În marele eon cosmic de 12 000 de ani este un fel de istorie sacră - de la creația spirituală la cea materială și la transfigurarea vieții ființei Într-o nouă existență, devenită minunată, luminoasă și perfectă prin nimicirea Răului. Această reînnoire a existenței este fraș½-kereti (În limba pahlavi, frașgird), adică actul prin care ființa devine frașa (În avestico-gathică, ferașa), „aptă”. Această istorie sacră este deci un proces de mântuire: existența (ahu), datorită lucrării salvatorului care va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mithraxe "Mithra"), Sr½șxe "Sro>ș" (Sraoșaxe "Sraoșa") și Rașnxe "Rașn" (Rașnuxe "Rașnu"). Zoroastrismul, după cum s-a spus deja, crede În Învierea trupului și În nemurirea sufletului. Sufletul poate trăi și fără trup până la Înviere, iar apoi, desigur, În noua existență perfectă și incoruptibilă a ființei vii, restaurată În toată potențialitatea sa (Bausani, 1959, pp. 65 sq.). În special literatura de limbă pahlavi dă multă atenție Învierii trupurilor. Această ultimă sarcină nu este prea grea pentru puterea lui Ohrmazdxe "Ohrmazd", care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
micul tratat redactat În limba pahlavi Gizistag Ab³liș: cf. Boyce, 1968a, p. 44, nota 2; Menasce, 1967, p. 220), transferând Într-o perspectivă escatologică, În cadrul unei literaturi propriu-zis apocaliptice (Tavadia, 1956, pp. 121 sqq.; cf. supra), programul utopic al unirii perfecte a celor două puteri, politică și religioasă. Doar frașgird, restaurarea de la sfârșitul timpurilor (cf. supra, subcapitolul 2.4), va stabili definitiv triumful Iranului și al Bunei Religii, prin Înfrângerea străinilor opresori și nimicirea influenței demonice a doctrinelor religioase false ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doi fac avansuri unei femei, iar aceasta rezistă până la capăt propunerilor lor): este așadar clar că, deși textele iraniene nu vorbesc despre aceasta, aceeași aventură trebuie să le fi fost atribuită și celor doi „Sfinți Nemuritori”, ceea ce demonstrează ulterior analogia perfectă cu N³satya. În ceea ce privește lumea greacă, descoperim urmele clare ale gemenilor divini suverani ai funcției a treia În două divinități minore, Dioscurii Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux", care sunt gemeni, Însă, la fel ca În cazul N³satyaxe "Na>satya", unul este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacerdotală? Această Întrebare Își poate găsi răspuns doar printr-o nouă Întrebare: exista o Împărțire socială În epoca indo-europeană? La Începutul anilor ’30, atât Dumézil (1930), cât și Benveniste (1932) au studiat problema stratificării sociale și au descoperit o analogie perfectă Între situația vedică și cea avestică. Am văzut deja În imnul rigvedic X, 90, 12 că Împărțirea cvadripartită a societății indiene este văzută ca fiind rezultatul jertfei și Împărțirii ulterioare a Omului Primordial: din gura sa se naște preotul (brahman-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că această triadă reproduce fidel o situație prezentă Înainte de primele atestări, apărută În perioada În care panteonul german era tripartit. Prin reunirea analoagă Într-un singur templu a trei zei, fiecare reprezentant al unei funcții, ni se oferă o paralelă perfectă a triadei precapitoline venerate În templul de pe Capitoliu, cu Jupiter (funcția sacră), Martexe "Marte" (funcția militară) și Quirinius (funcția economică). În al doilea rând, trebuie să amintim că, după cum În religia germanică, În epoca istorică, s-a trecut de la tripartitism
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]