KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...516 517 518 ...574 >

14,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

duce de capul ei cu cât ajunge mai departe de sursă, asemenea unui izvor care se transformă treptat într-un râu. — A fost o furtună într-un pahar cu apă, zise el pe un ton destul de calm. Toți ieșiseră un pic din ritm. — Nu e decât o zgaibă, îi sării și eu în ajutor. Am trecut pe la Hazel prin cabină ca s-o întreb cum se simte și abia dacă se mai vedea vreun semn. N-a pus deloc la inimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ar fi dat peste mine într-un restaurant, alături de un bărbat de care nu-i spusesem nimic, m-ar fi sunat în dimineața următoare ca să-mi pună o mie de întrebări despre el. Trebuie să recunosc că mi-era un pic ciudă pentru reticența ei în ceea ce privește subiectul Hugo; acum că lucrurile mergeau atât de bine, abia așteptam să se ivească ocazia de a vorbi „ca fetele“ despre el. — Ai mai slăbit? zisei eu, privind-o atent, în căutarea unor semne care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
spate. Silueta firavă a Tabithei se zărea mergând de-a lungul podului fix și îngust către platforma de servicii. Chiar dacă nu puteau s-o coboare, măcar reușiseră s-o urce din nou. În timp ce o urmăream, Tabitha s-a balansat un pic și s-a prins de unul dintre cablurile care-i ajungeau până la brâu, pentru sprijin, și-a luat avânt și a sărit de pe șină pe platforma din zona de servicii, după care a dispărut. — Nu se mișcă nici de-al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Probabil că o luase în jos pe scară prin trapa de sus, în timp ce noi vorbeam. În spatele nostru, mișto-ul mai ținu o vreme, cu mașiniștii care se înghionteau unul pe altul. Remarcasem că profitaseră de ocazie să-l împingă un pic pe Steve de la unul la altul, așa, în glumă; era prea autoritar și plin de importanță pentru a fi declarat Dl Popularitate. Dar eu amuțisem, ca și cei din jurul meu. Judecând după expresia ei, era clar că Tabitha auzise ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai fi supărată, îi zise Hugo încurajator. E clar că farsorul și-a schimbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
I-am fluturat unul prin față înainte să-l bag în gură. Are dreptate, Vi, zise Hugo. Cine știe ce Dumnezeu îți fac injecțiile alea. Violet era posomorâtă. —Păi, nu le folosesc în fiecare zi, zise ea, bosumflată. Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident, zise ea, aplecându-se către mine, peste masă, abandonând în farfurie o grămăjoară de piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pericolul acesta. Ne privi pe amândoi, cu fața picată. Ah, tocmai mi-am adus aminte, zise ea. O, nu. —Ce? zisei eu, curioasă. Necazul împărtășit, zise Hugo încurajator, e un necaz înjumătățit. Sau întreit, în cazul acesta. Nu, stai un pic, care e cuvântul corect pentru ceva care a fost împărțit în trei? Întrețit? —Hugo, zisei eu, taci din gură. Bați câmpii. Da, dragă. Se lăsă pe spate, pe scaun, și-și rășchiră degetele, contemplându-și inelele. Când a trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cu ochii de ea și am realizat cât de tăcută era. —Te simți bine, Janey? zisei eu, liniștindu-mă pentru o clipă. — Da, zise ea, schițând un zâmbet care nu avu nici pe departe efectul dorit. Doar că sunt un pic gânditoare în seara asta. — A, păi e strict interzis, zise Hugo cu tărie. Dar nu-ți face griji, avem antidotul. —Dragii mei! Violet descinse printre noi, cu o sticlă de șampanie într-o mână și un mănunchi de pahare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu se uite la el pe măsură ce se apropiau. Sophie o urmări cu privirea pe Violet, părând de-a dreptul îngrijorată. De fapt e tare de treabă, nu? zise Janey, uitându-se lung în urma ei. Cred că Helen a exagerat un pic în privința ei. Abia dacă auzeam ce spunea Janey. Mie îmi stătea gândul la agrafa cu steluță cu diamante care se afla acum în geanta lui Violet. Oare ar fi trebuit să-i atrag atenția asupra semnificației locului unde fusese găsită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
zburase gândul în altă parte pe moment. Nu l-am mai avut așa scurt de o sută de ani. Cum ți se pare? — Ți se potrivește, spusei eu. —Clar, sări și Janey, admirativ. Sophie primi complimentele cu un aer un pic distrat. N-am știut că ai făcut costume pentru un circ, zisei eu, amintindu-mi ceva ce-mi spuseseră polițiștii cu câteva zile în urmă. Trebuie să fi fost distractiv. A, așa a fost, zise Sophie, luminându-se. A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
el m-a ales pe mine. Poate de aceea. —Cosa1? O luai pe după vișin. Păi, nuș’ ce să zic. De obicei sar eu pe ei, nu ei pe mine. E prea cocoș pentru gustul meu. Poate de aia sunt un pic nesigură. Io știu. Mamă, Sam, mă gândeam eu, ți-ai ratat cariera cu artele vizuale: cu darul vorbirii ăsta al tău, de o luciditate extraordinară ar trebui să scrii romane sau să intri în politică... Sally mă privea, schimonosindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu o voce subțire și pițigăiată, ca de pasăre. Se aruncă la pământ, lângă Violet. —Vi? Vi? Ce s-a întâmplat? Sunt eu, Soph. Te simți bine? Violet ridică un pic capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare în vocea ei, nu juca pentru a fi compătimită mai mult. —Să-i aducă cineva o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
MM se înclină și-i șopti ce să facă, acesta o zbughi imediat să-i îndeplinească porunca, bucuros că i s-a dat ceva de făcut. —Coborâsem să iau o gură de aer, se tângui Violet, care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
impuls nebunesc, să verific dacă pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise ea. Nu pe gazon. Trebuia să am grijă de pantofi. Imediat întinse un picior, care era încălțat cu o pereche de pantofi Manolo Blahnik 1 absolut perfectă, care avea probabil să ajungă la V&A1 și care era făcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
grup, care se dăduseră la o parte din calea ei, ca într-o simulare ad-hoc a episodului de la Marea Roșie. Ah, nu! suspină ea, uitându-se lung la Violet. Aceasta, care stătea deja dreaptă și nu se mai sprijinea decât un pic de Janey, părea că nu-i lipsise decât apariția Tabithei pentru a-și reveni în plină formă. Îi revenise culoarea în obraji și se mișca cu mai multă vioiciune. —Violet, continuă Tabitha, îmi pare atât, atât de rău. Nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
dracu’ și acum chestia asta! Nu înțelegi că cineva încearcă să mă distrugă? Și izbucni în hohote de plâns. Presupun că ar trebui să fim mulțumiți că nu ne-a tras și un leșin de data asta, zisei eu, un pic mai târziu. Hugo ridică din umeri. Mai schimbă și ea placa. De data asta am avut parte de o demonstrație de cum se plânge la comandă. Tabitha crede că viața e o nesfârșită audiție. Întotdeauna când e MM prin preajmă, adăugai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
era foarte bine mobilată, leit hol de hotel de lux, așa cum se dorea a fi, cu canapele tapisate, picturi cu păsări înrămate și, ici-acolo, mese personalizate, până la un punct, de fotografiile în rame de argint presărate oriunde era un pic de loc. Singurul element distonant era foarte practicul calculator, acoperit frumos cu o husă din plastic de un gri deschis și așezat pe masa din lemn de cireș de lângă fereastră. Violet e încăpățânată ca un catâr, continuă el, dibuind o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Violet? — Se prea poate, observai eu. — Dar Tabitha se poate să fi profitat pur și simplu de situație pentru a o eclipsa pe Violet, ne semnală Hugo. — Totuși, după ce s-a întâmplat cu cablul Tabithei, are dreptul să fie un pic paranoică, spuse MM cu justețe. Da, și pe aia cine a făcut-o? sări și Matthew. Și cine i-a dat telefon lui Violet ca să anuleze repetiția și ia pus antihistaminice în cafea? — Și cu Philip cum rămâne? adăugai eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
îmbufnată. N-a fost cu intenție, dragă, zise Janey, luând-o pe după umeri, în semn de consolare. Doar că eram cu toții acolo după ce am dus-o pe Violet sus și ne-am gândit că ar fi bine să vorbim un pic. Puteați să veniți după mine, zise Helen, puțin mai moale. —Știu. Scuze. Mă ierți? —OK. Helen nu mai era așa îmbufnată. Deci ce spuneați? Urmă o altă pauză. —Dumnezeule, zise Hugo, cu greu. Am evitat întotdeauna să joc Pinter 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Îmi spune o mulțime de lucruri, adăugă ea pe un ton gânditor. Cred că din cauză că eu nu bârfesc. Așa că poate să se mai elibereze nițel de presiune, știind că orice-mi dezvăluie nu ajunge și la alte urechi. Stai un pic. Ce-i cu Matthew și Tabitha? Sunt împreună? —Erau. La începutul repetițiilor. Dar acum, gata. De unde știi? o întrebai eu, curioasă. A, felul cum se poartă unul cu altul. Îmi dau seama totdeauna. Bănuiesc că e din cauză că pe mine una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
suspină ea. — E, nu-i mai băga în seamă. Sunt o adunătură de rasiști, Steff, știi doar. Mereu se iau de fetele albe. Măcar de data asta nu au reușit să-ți ia geanta. — O, excelent, se răsti Steff un pic mai veselă. Ce dracu’, acum ar trebui să fiu recunoscătoare sau ce? — Așa, bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu împingeam de ușă s-o deschid. — Încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
bună, iar când eram la volan, mi se scurgeau ochii, mai tot timpul, după furgonetele Corsa. De fapt, mi-aș fi dorit o camionetă, dar atunci ar trebui să mă mut la țară ca să prind vremea potrivită și părea un pic exagerat să-mi decorez casa în funcție de mașină. Nu foarte mult. Eram nebună după mașini. Doar un pic. Am sunat și ușa s-a deschis imediat, fără nici un cuvânt, doar cu un bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
fapt, mi-aș fi dorit o camionetă, dar atunci ar trebui să mă mut la țară ca să prind vremea potrivită și părea un pic exagerat să-mi decorez casa în funcție de mașină. Nu foarte mult. Eram nebună după mașini. Doar un pic. Am sunat și ușa s-a deschis imediat, fără nici un cuvânt, doar cu un bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel că, în timp ce urcam scările către primul etaj, pantalonii mei de piele și scârțâitul scândurilor de lemn făceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
eram la Edinburgh, explică el. Și Hazel era tot acolo. Aveam o piesă la Festival. Alibi de fier, care a fost util atunci când i-a fost găsit cadavrul. Altfel, având în vedere că lucrez aici, ar fi putut părea un pic suspect. Oricum, am avut o discuție foarte interesantă cu Philip. A fost floare la ureche, zise Ben, disprețuitor. De-a dreptul patetic. Avea o plăcere nebună să sugrume femei și când m-am confruntat cu el, a cedat imediat. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
carieră. Nimic din toate celelalte nu o atinge. Chiar dacă Philip i-a spus, într-adevăr, că-l ai cu ceva la mână, i-ar fi răspuns vag: „A, bine, dragă!“ și ar fi uitat imediat. O cunosc. Ben părea un pic pierdut după această afirmație. După care, își bombă pieptul și zise: E, oricum e prea târziu acum. O să muriți toți din cauză de supradoză. Mă privii. Îmi pare rău, Sam. Îmi plăcea de tine. Dar nu pot să-mi asum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]