14,215 matches
-
mare de gramofon, s-au dus la casa unde dormea moș Dumitru, care se culca totdeauna devreme, și a început să ofteze sub fereastră. Moșul s-a trezit năucit, dar până să ajungă afară, trubadurii au dispărut tăvălindu-se de râs. Aceasta era o distracție, atunci, acolo, în condițiile pe care le aveau. Tanti Florica a absolvit Școala Normală la Brăila, s-a căsătorit cu învățătorul Mihai Mohonea din Domnița și amândoi au fost numiți învățători la școala din satul Custurea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ironie, ca o batjocură, și pentru suferințele și nedreptățile făcute direct ei, dar și pentru teroarea la care erau supuși fii ei, mamei noastre atât de oropsite i s-a acordat decorația „gloria maternă”, ca un straniu, diavolesc hohot de râs în mijlocul unei cumplite tragedii. Un aspect de la înmormântarea mamei. La serviciul înmormântării, în biserică, deși de față era un frate al repauzatei profesor universitar, deși fiul repauzatei era preot, deși repauzata era medaliată cu decorația de mamă eroină, și o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nesomn, îmbrăcat foarte sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs, m-a umilit, m-a jignit înjurându-mă, și pentru că nu i-am răspuns, mi-a dat cu degetul peste nas și m-a întrebat: „Ce mă, nu-ți convine”? Era un tânăr bine făcut, mai înalt. Mi-au dat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Dar ceva m-a reținut, am devenit puritană, m-am cenzurat nepermis de mult? M-am gândit la Dagmar? Sentimentele unui om de șaptezeci de ani, un gentleman frumos, arătând ca un bărbat de patruzeci de ani, sunt luate în râs aici, în Suedia. Ca scriitor, iubindu-i pe oameni și tot ce ține de infernul și paradisul naturii lor, am avut un hiatus în a-mi exprima clar căldura omenească, m-am cenzurat și m-am rănit drept în inimă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la patefonul directorului, șarade, gazeta evenimentelor din sat și de aici până la primul bal n-a fost decât un pas. Aici, în antreu, trei mese puse cap la cap, erau încărcate cu bunătăți. Nu aveam voie să ne facem de râs față de orășenii din mahalaua Țiglinei. Trebuia să mergem la un cerc cultural, la Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai acătării. Aveam un material din catifea neagră, material alb și puțină broderie pentru guler, croitoreasa era gard în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
domnule învățător, acum că nu mai e groapă liturghia se aude de două ori mai tare. Nu? - Cam așa. Abia după un timp, când le-am spus adevărul, oa menii s-au uitat unii la alții și au izbucnit în râs. E datămda, e înțelept domnul nostru învățător. și am scăpat și copiii de pericol. Brava lui. și vine Vestea. Să merg la gară că am primit un colet. Iau o sacoșă, or fi niște cărți, urc în căruța cuiva și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și doamna mea plângeau de mama focului lângă două pozne peste măsură: unul dintre băieți se așezase în troaca porcilor celălalt în ligheanul de baie al rațelor. Amândoi erau fericiți de parcă îi filma cineva. Ei râdeau, eu râdeam, și cum râsul e ca râia, a trecut la ceilalți. Deși trăiau în același sat ucrainieni și bulgari și doar un moldovean, moș Ion Catană, nu se făceau căsătorii între aceștia. Nu se făceau căsătorii nici între bulgarii din Cișmeaua Văruită și cei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nimic, mi-a spus secretara. Deși tremuram de frică, m-am urcat în șaretă, iar omul de serviciu mi a pus hățurile în mână. Am ieșit în drum pe poarta larg deschisă a primăriei. În spate am auzit hohotele de râs ale secretarei și ale instructorului. Îi este frică, tovarășa secretară, a spus nenea Turuianu, îngrijitorul care schimbase la viața lui mulți activiști și mulți primari, dar care era om cu inimă milostivă. Mai bine mergeam cu dânsa! Las-o să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ne atenționa atunci când bancurile deveneau politice: Aveți grijă că pereții au urechi! Amuțeam cu bancul încă nespus, privindu-ne unii pe alții. Colega mea se pricepea puțin la pantomimă și ne oferea un mini-spectacol mut, care stârnea hohote uriașe de râs. Dimineața la ora șapte și jumătate trebuia să fim în sala de ședință. Într-o dimineață, eu și primărița ne-am trezit după ora nouă. Ne-am îmbrăcat în fugă și am alergat spre sălile de ședință. Tiptil, ne-am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să socializeze, astfel încât revigorarea activității culturale a fost benefică tuturor. În cele două ore, seara, când era curentul întrerupt, la lumina lumânărilor sau a lanternelor, tinerii se îmbrățișau, iar nevestele învățau gustul trădării. Întreruperea curentului era întâmpinată cu chicote de râs și cu țipete. Și cum tineretul știe să facă plăcut și un lucru neplăcut, pana de curent era așteptată cu bucurie de toată lumea. Pe întuneric, oamenii se simțeau cu mult mai liberi. Medicul veterinar venea uneori cu chitara. Era întâmpinat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
poze, am mers să o privesc, dar nu semăna cu cea din poză. Intrigată, am sunat pe secretarul Țăpoi, încercând să mă lămuresc. Ce fel de cânepă e asta, tovarășe secretar? Cânepă occidentală! Mi s-a părut că îi aud râsul în receptor. Nu știai niciodată dacă glumește sau vorbește serios. Am rămas într-o confuzie totală. Când a venit vremea tăierii, am primit la primărie notă telefonică urgentă, în legătură cu 104 aceasta. Lucrătorii din agricultură, împreună cu șeful de fermă au refuzat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Am privit-o pe colega mea. Și ea era în extaz. De ce ne bucurăm, mi-a trecut pentru o secundă prin gând? Am alungat acest gând și am continuat să trăiesc acea stare unică de bucurie, amestecată cu hohote de râs și cu lacrimi. Mă simțeam de parcă aș fi avut în suflet un stăvilar care brusc s-a rupt, iar acum apa se revarsă nestăpânită. M-am scuturat de parcă aș fi fost în lanțuri și acestea au căzut! Mă simțeam ușoară
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
partid. Dar părintele de ce ar fi putut fi interesat de toate acestea? La prima instruire, care a avut loc la județ, m-am ridicat și am întrebat: Poate fi primit în partid un preot? Colegii din sală au izbucnit în râs și m-au privit ciudat. După terminarea instruirii, în timp ce mă îndreptam spre ieșire împreună cu alți colegi, o secretară m-a oprit, spunându-mi: Dumneavoastră sunteți primărița de la comuna Fundoaia? Da, eu sunt! Vă rog să poftiți în birou la tovarășul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
an au venit și doi ingineri agronomi, soț și soție, care au ocupat apartamentul în care locuisem o vreme. Într-o dimineață, pe ușa biroului a intrat o ciudățenie blondă și pițigăiată. Când am văzut-o, am izbucnit toți în râs. Eram într-o scurtă ședință cu salariații din primărie. Ne-a spus că este noua ingineră agronomă. S-a instalat tot în bloc, într-un apartament cu două camere. Îi plăcea să se joace cu copii de clasa a șasea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cutie cilindrică. În timp ce priveam cutia care mirosea a șuncă afumată, mă vedeam stând culcată, cu fața în sus, acoperită de cârnați și de jamboane cu capul de porc pe față, cu un furtun în gură pentru a putea respira. Un râs nestăpânit mi-a ieșit din gâtlej. Râdeam în hohote. Neamțul mă privea încruntat. De ce râzi?, mi-a spus într-o românească stâlcită. Noi vorbim serios! Mai gândește-te, și înainte de a pleca să ne dai răspunsul! Cu greu am reușit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din gâtlej. Râdeam în hohote. Neamțul mă privea încruntat. De ce râzi?, mi-a spus într-o românească stâlcită. Noi vorbim serios! Mai gândește-te, și înainte de a pleca să ne dai răspunsul! Cu greu am reușit să mă opresc din râs și să întreb: Dacă ajung acolo, eu ce fac? Vei povesti mai întâi despre comunismul din România, cum ai ajuns primar, cum se poartă șefii cu tine, cum se fac alegerile, cum trăiești, cum ești urmărită când te întâlnești cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
trăiești, cum ești urmărită când te întâlnești cu noi și câte altele nu sunt de povestit! La cine voi povesti?, am întrebat uimită. Mass-mediilor, la radio, la televiziune, care e dornică de senzațional. Tăcută, mi-am luat mapa de pe masă. Râsul, care cu doar câteva minute înainte mă stăpânea, a dispărut și locul i-a fost luat de o neliniște și o dorință foarte mare de a ajunge cât mai repede acasă. Aș vrea să plec. E foarte târziu și mâine
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ne-am făcut unghiile ne-am pus bigudiurile pe cap. Colega mea, tovarășa Grasu, a început să mi spună cu glas 200 coborât cele mai noi bancuri cu Bulă, bancuri care întotdeauna erau și politice. Pesemne că hohotele noastre de râs au fost auzite din celelalte camere. În scurt timp, camera în care stăteam a devenit neîncăpătoare. Spiritul vesel și jucăuș al colegei mele era cunoscut de către toți colegii. Unii au venit cu cafea, alții cu țigări, alții cu o sticlă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de tensiunea ultimelor evenimente, strângându-mi copilul în brațe, cu soțul pe locul din față al mașinii, mă simțeam în siguranță. Totul părea o scenă tragi-comică dintr-un spectacol ieftin de circ. Din gâtlej mi-au ieșit hohote nestăpânite de râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într-o respectuoasă nedumerire. E primărița! Au luat-o. Oare unde o duc? SFÂRȘIT 219 POSTFAȚĂ
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe cei de la serviciile speciale, despre anumite lucruri" (pag. 246). (NB: Scuze, tovarășe ministru, am cunoscut mulți ambasadori de dinainte și de după '89 care erau ofițeri de securitate, e adevărat nu "tablagii de rând", ci colonei și generali. De tot râsul confesiunile făcute mie în anii '90 de un ambasador de-al nostru, general de securitate, care avea 6-7 colaboratori "cu ochi albaștri", dar fiecare de la altă unitate: "Toți mă toarnă, toți mă sapă, toți mă mănâncă!"). Ce dureri de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Sarcinile în acest domeniu erau multiple și complexe și cereau oameni bine pregătiți, prezentabili, cu o minte agilă și elastică, aptă să reacționeze rapid, în orice ocazie. Unii aveau "în dotare" aceste calități, alții nu! Am multe "amintiri" de tot râsul (deși în atare momente numai de râs nu-mi ardea), cu "tablagii" din această ultimă categorie, ale căror stângăcii și inabilități m-au pus în situații dificile, fiind nevoit să acționez manu militari pentru a nu apărea complicații de natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
complexe și cereau oameni bine pregătiți, prezentabili, cu o minte agilă și elastică, aptă să reacționeze rapid, în orice ocazie. Unii aveau "în dotare" aceste calități, alții nu! Am multe "amintiri" de tot râsul (deși în atare momente numai de râs nu-mi ardea), cu "tablagii" din această ultimă categorie, ale căror stângăcii și inabilități m-au pus în situații dificile, fiind nevoit să acționez manu militari pentru a nu apărea complicații de natură să fie observate și interpretate de delegații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu frică de Dumnezeu"! Onoare "Sifoanelor"! Dacă "profesioniștii" de la UM 0185 raportau, conform celor de mai sus, că au verificat semnalările confraților de la UM 0544, precizând că nici una din acuzațiile privindu-l pe Săvescu Alin nu se confirmă, de tot râsul în ceea ce privește pierderea cheilor și săritul gardului ambasadei, o NOTĂ a UM 0544: MINISTERUL DE INTERNE DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI UM 0544 NR 201/0061040 din 01.07.1980 STRICT SECRET NOTĂ Un fișier al unității noastre precizează următoarele: Șeful institutului FACIAS
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu erau suficiente. Îmi amintesc de o lucrare "științifică" susținută de un cadru didactic la o sesiune de comunicări la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași: "Noi studii asupra encefalului la stavrid"). La amintirea pomposului titlu, mă pufnește și acum râsul gândind: "Al naibii pește. Are o grămadă de studii și acum încă unul, care merge fix la encefalul său, piesă de mare importanță în istoria omenirii". În Oceanul de preocupări al Cooperativei "Ochiul și Timpanul", populat cu rechini, cașaloți, balene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dar încă mai puțin înțeles. Se vede că Vasile nu are putința de a concretiza episoade temporale și le plasează echivoc, folosind cuvinte care nu-i spun precis nimic, "atunci, când, vine el" sau pur și simplu un hohot de râs reprezentând performanțele lui în legătură cu elemente imateriale ca viața, moartea, trecerea timpului, gravitația, clima. Puțin credincios, deși se află în preajma bisericii spitalului, disprețuind însă "pe leneșii și cerșetorii de acolo" care fură din mașini. Furtul este interzis de Poliție, afirmă Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]