KorAP: Find »[drukola/base=televizor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...516 517 518 ...554 >

13,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

curînd că nu-i chiar totul creștinismul, mai există și știința, progresul, În fond omenirea a creat și Înainte de apariția acestei religii, de exemplu grecii. Și, e limpede ca lumina universului, pe vremea grecilor nu exista Dumnezeu. Nicolski susținea-n televizor cam același lucru, de sub ochelarii lui enormi. Dumnezeu nu există pentru că nu l-au văzut cosmonauții. Fac o piruetă de 180 de grade și mă Întorc la o nemțoaică ce lucrează În delicatul domeniu „Sex prin telefon”, și explică În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Pitica = Love”. Propoziție matematică ce-mi dă impresia că suprarealismul este specialitatea președintelui Iliescu. Care În alocuțiunea rostită cu ocazia zilei naționale, a făcut un firesc acces de paralelism Între 1 decembrie 1918 și decembrie 1989, precizînd ireal În toate televizoarele deodată: „La fel ca-n anii ce-au premers Marii Uniri și În cei imediat următori, poporul a dus tot greul, În timp ce o pătură subțire a profitat, speculînd schimbarea”. Foarte adevărat. O pătură subțire, dar cu mulți ciucuri, dintre care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
iese din minte. „ZÎmbete, flori, Îmbrățișări, cupe de șampanie, domnișoare și tinere ce-au vrut să-i fie alături.” Se pare că domnișoarele și tinerele s-au făcut criță de la șampanie și-au căzut sub unghiul de filmare, pentru că la televizor n-am văzut decît babe chirăind un imn cu convulsii voluptoase: „Iliescu, la mulți ani, / Te votăm pe patru ani”. O altă domnișoară, irepetabila Angela Băcescu, intră apetisant În Est-Vest direct În limba engleză: „Folosesc o expresie (sau sintagmă) potrivit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Est, siliți să murim prin Închisorile de la Aiud, Gherla, Pitești...” A murit Eugen Barbu! Prin Închisori. În trei orașe diferite. (O fi fost o premoniție. Peste doi ani avea să moară de-adevăratelea.) A apărut În sfîrșit Ilie Neacșu la televizor, În emisiunea „Semit-antisemit”. Bine c-am apucat ziua asta, că nu-i văzusem pînă acum chipul. Seamănă c-un homo fossilis deghizat În securist. În plus față de acest strămoș al omului, posedă darul vorbirii. Chiar dacă nu În mod strălucit, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
important. „Am tatuate pe frunte trei inițiale: FSN”. Și eu care credeam că le are tatuate-n altă parte, Într-un loc mai expresiv. Unul dintre semnele sigure ale venirii primăverii este ochiul boului. Pe care-l tot văd la televizor, plimbîndu-se pe stradă, În automobil roșu. Așa că gîndindu-mă eu zilele trecute la viezure, animal cu blana cenușie, de origine dacică, și la brînză, de aceeași origine, Însă obținută prin coagularea laptelui de vacă, sau, la nevoie, de oaie, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
am bărbierit păsărica, e mai urîtă ca Înainte”. SÎntem În luna mai, 1992, și din presa pe care-o răsfoiesc cu tot mai mare deliciu, aflu, de la un alt colonel În retragere, că „Vadim e ca Avram Iancu. (...) A dăruit televizoare unor oameni nevoiași”. Bravo. Însă ce nevoie aveau oamenii nevoiași de televizoare, cînd ei nu au banane. Și, cu toate că Avram Iancu nu dădea chiar oricui un televizor din căruță, În editorialul său are timp să formuleze o interesantă teorie. „Cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
1992, și din presa pe care-o răsfoiesc cu tot mai mare deliciu, aflu, de la un alt colonel În retragere, că „Vadim e ca Avram Iancu. (...) A dăruit televizoare unor oameni nevoiași”. Bravo. Însă ce nevoie aveau oamenii nevoiași de televizoare, cînd ei nu au banane. Și, cu toate că Avram Iancu nu dădea chiar oricui un televizor din căruță, În editorialul său are timp să formuleze o interesantă teorie. „Cea mai veche meserie cred că este hoția. Pentru că o Întîlnim și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
un alt colonel În retragere, că „Vadim e ca Avram Iancu. (...) A dăruit televizoare unor oameni nevoiași”. Bravo. Însă ce nevoie aveau oamenii nevoiași de televizoare, cînd ei nu au banane. Și, cu toate că Avram Iancu nu dădea chiar oricui un televizor din căruță, În editorialul său are timp să formuleze o interesantă teorie. „Cea mai veche meserie cred că este hoția. Pentru că o Întîlnim și la animale.” La papagali, de exemplu. Adevărul anunță că a reapărut Partidul Național-Progresist. Cu Iosipescu-Zambra președinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
avut un rost, ca să aflăm și noi cum Îi cheamă pe oamenii aceia cu suflet negru care nici pînă-n ziua de azi nu i-au mulțumit ofițerului celui inimos, nu le-a dat prin minte să-i dăruiască ceva, un televizor, o mandarină, un melc. Ion Stroie: „Din mîna domnului Liiceanu nu a mîncat nici un cal iarbă”. Asta fiindcă animalul știe că Liiceanu „e un agent al comunismului cominternist”. Și nu doar calul nu-i mănîncă din palmă, dar nici măcar șoricelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
venea troleibuzul, pentru că nu se-nchideau ușile, pentru că apărea defecțiune tehnică pe ecran, pentru că apărea el pe ecran, pentru că apăreau guzgani pe ecran și la subsol și În baie, pentru că nu se găseau discuri, pentru că nu dădeau filme adevărate la televizor, pentru că se strica televizorul și altul nu mai aveam, pentru că era frig În casă, pentru ora de vară, pentru că ne stingea lumina, suprema umilință, și furia nemăsurată și frustrarea, se stingea cînd te așteptai mai puțin și erai gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
se-nchideau ușile, pentru că apărea defecțiune tehnică pe ecran, pentru că apărea el pe ecran, pentru că apăreau guzgani pe ecran și la subsol și În baie, pentru că nu se găseau discuri, pentru că nu dădeau filme adevărate la televizor, pentru că se strica televizorul și altul nu mai aveam, pentru că era frig În casă, pentru ora de vară, pentru că ne stingea lumina, suprema umilință, și furia nemăsurată și frustrarea, se stingea cînd te așteptai mai puțin și erai gata să atingi punctul G sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Gabon, dar nu mă mai cerea nimeni de bărbat, nici măcar o negresă, iar grupurile de peste trei persoane și gîndurile erau confuze, așadar dușmance ale poporului, gangrena societății, pentru gangsterii pe care-i vedeam doar În filme iar acum apar la televizor și li se mai dau și bani pentru emisiune, pentru gripă, pentru oripilanta Gară de Nord, pentru genealogie, Gelu, Glad și Genumorut galopînd În blănuri pline de păduchi spre ciorba din colibă, pentru genetica mea imperfectă, de ghiaur cu ascendență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
foarte tineri. Eram toți foarte triști, Riaba, găinușa mea, as I lay, in my bed, once again. Friedrich Gulda interpretînd sonatele pentru pian de Beethoven, Gainsborough, Gagarin și omulețul lui Gopo. Frații Grimm și Grieg. Galați. Galsworthy miercuri seara la televizor, Galileo Galilei zilnic, Gauss aplicînd metode matematice În studiul magnetismului, magnetismul lui Giacometti, Gutenberg pentru muncitori, guturai pentru copii, basmele vrăjite ale lui Gabriel García, Gauguin Și aurul trupurilor lor care nu m-au convins niciodată, Geneva, Glasgow și Göteborg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
modelate celelalte, e destul de deprimant. Ori ne-a mințit ? Și Adam și Eva locuiesc la aceeași adresă? Atunci sîntem coșmarul Tatălui. Creația diavolului, că ăsta umblă cu șerpi și mere, Îi plac fructele, unora le place jazzul, „mă uitam la televizor, ca contribuabil”, aud la radio În timp ce scriu și nu mă mir. Nu mai Înțeleg nimic din ce se-ntîmplă În realitate, la televizor, sau ce-o fi ăsta din jur. Mai aud și că tocmai am intrat În normalitate. Întrebarea ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
diavolului, că ăsta umblă cu șerpi și mere, Îi plac fructele, unora le place jazzul, „mă uitam la televizor, ca contribuabil”, aud la radio În timp ce scriu și nu mă mir. Nu mai Înțeleg nimic din ce se-ntîmplă În realitate, la televizor, sau ce-o fi ăsta din jur. Mai aud și că tocmai am intrat În normalitate. Întrebarea ar fi unde mai e anormalitatea, dacă tot ce vedem este normal. Gigi Maybach, „un model pentru tineri”, citat din propria-i gîndire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
strîng, simt o nevoie. Este una imperioasă: de-a ne da și nouă cheia reușitei. Și ne-o dau. S-a demonstrat clinic faptul că indivizii bogați devin subit Înțelepți. Unii tac grăitor, mulți scriu despre vise, sau vin În televizor, fac pase, alții au mărturisit că românii nu vor să muncească, și alte lucruri profunde pînă la rădăcina căpșunilor smulse de românii care nu vor să muncească. Despre domnul ȚÎnțăreanu nu știam decît că este miliardar și dă petreceri grandioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
din Crîngași) Scriu despre Dumnezeu pentru că nu-i frumos să nu fii credincios. E rușine. Foarte bine, și eu L-am Întîlnit odată, la greu. Și totuși Încă Îl caut, În ciuda faptului că, recent, l-am văzut cu-adevărat la televizor, cu un laptop În mînă. La același aparat, imaginile unui sat complet distrus de ape au apărut sub titlul „Apărați de Dumnezeu”. Puțin exces de zel religios este oricînd lăudabil. Ne găsim astfel În deplină armonie cu natura (forța brutală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
se numește metamorfoză dublu helicoidală de nu se mai termină și nu se mai știe ce-s la bază, ingineri, horoscopiști, de la țară, și asta după ce Vadim Tudor care-a ajuns acum medic psihiatru (că scrie dr. Înainte de Corneliu pe televizor) mă numise prin ’90 legionar, cum de fapt fusese bunica, deoarece purta bască pentru pian. Să revenim. Căcat e un cuvînt urît. Dar uman. Se poate spune că umanitatea Întreagă se poate defini, la o adică, prin el. De ce doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Închisoarea, pentru a mai rămîne cîțiva ani aici, deși mult mai ușor mi-ar fi să mă prefac handicapat, am Înclinații genetice. Am vizitat, la Dendermonde, un așezămînt de recuperare a handicapaților. Viețuiesc În apartamente mari, luxoase, au aparate stereo, televizoare color, mănîncă foarte bine, am gustat și eu, m-am enervat, fac zilnic plimbări cu autocarul, și cei mai neajutorați sînt spălați cu ajutorul ultimei achiziții a doctorului Malbrin, directorul, o impresionantă mașinărie adusă din Anglia cu telecomandă care Îi ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
ne-a așezat Într-o bancă, el s-a dus la catedră, și-a ridicat ochelarii pe frunte și ne-a Întrebat pe-un ton sever de ce nu facem nimic pentru nenorociții din aceeași categorie de la noi, a văzut la televizor În ce hal trăiesc, și doar sîntem medici, la care m-au apucat dracii și l-am Întrebat dacă a văzut și cum trăiesc medicii români, fiindcă tot a adus vorba, În ce căcat de villages, dacă a urmărit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
În ce hal trăiesc, și doar sîntem medici, la care m-au apucat dracii și l-am Întrebat dacă a văzut și cum trăiesc medicii români, fiindcă tot a adus vorba, În ce căcat de villages, dacă a urmărit la televizorul lui Panasonic mizeria panasonică În care se zbat oamenii normali, pentru că-n cotidianul lipsurilor generale trebuie să instituim acum priorități, iar prioritatea numărul unu o constituie indivizii sănătoși, ei ar trebui să trăiască În condiții decente, nu malformații, m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
indivizii sănătoși, ei ar trebui să trăiască În condiții decente, nu malformații, m-a luat valul, ce să fac, am uitat de medicină, și la sfîrșit am dat cu pumnu-n masă Întrebînd un Malbrin perplex dacă a văzut cumva la televizor și umilința unui popor Întreg, asta de ce nu-l Îngrijorează, e-adevărat că umilința nu poate fi filmată, dar cu un mic efort ar reuși să și-o imagineze. Dacă se gîndește mai bine. Dacă mă gîndesc și eu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
foarte mari, ar putea fi dac-ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd se trăgea cu pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
o parte și de alta a căruia se Înșiră ferestrele rezervelor, nu există decît rezerve aici, totul e cromat, nichelat, cauciucat, fără zgomot, nici urmă de mirosul specific de spital, iod, ghips și pansament deprimant, În rezerve sînt flori, tablouri, televizoare cu sonorul Încet, tuburi de perfuzie și nenumărate aparate de monitorizare de ultimă generație pe care nu le-am văzut nici În revistele de specialitate, și prin care pacientul este supravegheat cu maximă vigilență și discreție de zeci de asistente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
ei motocicliști) care fac dragoste cu ea deasupra În tufiș, și oftează. Cei doi sînt enervați de oftatul lui și-l urmăresc cu un Kawasaki pînă cînd eroul penetrează prin zid. Apoi personajul se plimbă Împreună cu naratorul, se uită la televizor, Îl latră cîinii (animalele au o atitudine ambivalentă În privința lui), merg amîndoi la cinema. În fiecare zi din cele șapte pe care le petrece la han, DJ Își povestește ziua echivalentă din săptămîna trecută. (Trăsături personaj: orfan, a pierdut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]