KorAP: Find »[drukola/base=zbura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...516 517 518 ...573 >

14,325 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

din clipa asta, Bleichert. Când te întorci la datorie, prezintă-te la comandantul Green. O să te repartizeze la altă divizie. Am vrut să scot tot ce se putea scoate de la el, așa că am întrebat: — De ce? — Fritz Vogel tocmai și-a zburat creierii. De-aia! Salutul meu de rămas-bun a fost de două ori mai regulamentar decât primul. Jastrow îl ignoră și pe acesta. Am străbătut holul, gândindu-mă la cele două curve oarbe și întrebându-mă dacă ele or să afle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
formă de U. Bucky Bleichert era pe cale să devină un cadavru într-o groapă de nisip din Mexic, alături de cel mai bun prieten al său. M-am hotărât să-l las pe Vasquez să ajungă în dreptul meu și să-i zbor creierii fără prea multe discuții. Apoi pe ușa din stânga ieși o femeie albă și am întrezărit o cale de scăpare. Am alergat și am prins-o de gât. Ea începu să țipe. I-am înăbușit strigătele, astupându-i gura cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
că m-a ajutat mai mult decât toate telefoanele de condoleanțe pe care le-am primit. — Te-ai împăcat cu gândul. Jane se așeză lângă mine. — Eldridge avea cancer, așa că mă așteptam cumva. Totuși nu m-am așteptat să-și zboare creierii în propria noastră casă. — Erați apropiați? — Nu, nu mai eram. Acum, după ce fetele au crescut, am fi divorțat - mai devreme sau mai târziu. Ești căsătorit? — Da, de aproape doi ani. Jane sorbi din ceai. — Dumnezeule, un proaspăt însurățel! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
când ieșea din barul Lucky Time Wine. — Mă-ta suge o pulă nașpa, cioroiule, l-am abordat eu. Willy mi-a sărit la beregată. Am încasat trei, dar i-am cârmit șase. Când am terminat cu el, lui Brown îi zburau dinții pe nas. Doi polițiști care ardeau gazul pe trotuarul celălalt au asistat la toată scena. Roosevelt Williams, un violator eliberat condiționat, proxenet și escroc patentat, a fost mai dur. Răspunsul lui la „Bună, căcatule!“ a fost „Ești un labagiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
s-o îndemn la prudență. Dar cele mai multe târfe erau cioroaice și blonde vopsite, care nu meritau osteneala să le previn. Nu meritau decât să fie arestate atunci când nu-mi făceam norma. Erau totuși femei, ceea ce făcea ca mintea să-mi zboare aiurea cu ușurință. Mă gândeam că ar fi niște înlocuitoare facile ale soției mele ce stătea singură acasă, și ale lui Madeleine, care se tăvălea prin hogeacurile de pe 8th Street. Am cochetat cu ideea de a agăța o individă care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
fâlfâiră. Vocea îmi reveni în hohote dureroase: — O să-l prind, n-o să-ți mai facă niciodată rău, o să mă revanșez față de tine, Betty, futu-i cristelnița mă-sii de viață, zău c-o să mă revanșez.... CAPITOLUL TREZECI ȘI UNU Avionul zbura spre est, croindu-și drum printre mase de nori și fâșii de cer senin. Buzunarele îmi erau doldora de bani - din conturile mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
a înfipt un pumnal în inimă. — Nu, într-adevăr. Vă amintiți numele tipului? — Tommy nu-știu-cum. Are o cameră la Căminul Veteranilor de Război, ceva mai în josul străzii, iar dacă ăsta-i vreun criminal, eu o să dau din mâini și o să zbor până la Nantucket. I-am întins mâna. — Mulțumesc pentru ciocolată, domnule Carmody. Ne-am strâns mâinile. Carmody îmi spuse: — Puneți mâna pe individul care a ucis-o pe Lizzie și vă cumpăr fabrica de ciocolată care nenorocitele astea de batoane! Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
închideau, iar barurile nu aveau să fie bune de stors informații încă vreo trei ore. Dacă Russ și Harry ar da de ceva fierbinte sigur m-ar suna. Așa că am luat dosarul principal și m-am apucat să citesc. Timpul zbura. Numele, datele și locurile notate în jargonul polițienesc m-au ținut treaz. Apoi am dat peste ceva ce mai citisem cu atenție de vreo zece ori, doar că de data asta mi s-a părut ciudat. Erau două însemnări: 18

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
târât cu Georgie peste mine până acolo și am pus mâna pe el. Georgie înălță capul și scoase niște răcnete animalice. Se aruncă spre gâtul meu, cu gura larg deschisă. Atunci i-am înfipt amortizorul în orbită și i-am zburat creierii. CAPITOLUL TREIZECI ȘI TREI Russ Millard a fost cel care a venit cu un epitaf al cazului Short. Am părăsit casa morții într-o stare de surescitare maximă și m-am dus direct la sediu. Padre tocmai se întorsese cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de la plâns și nesomn. Ochii ei căprui închis - aceeași culoare ca ai mei - erau neliniștiți. Scoase dintre faldurile halatului un pistol de damă și îl îndreptă spre mine. — I-ai spus Marthei să mă părăsească, mă acuză ea. I-am zburat pistolul din mână. Arma a aterizat pe covorașul din paie de la ușă, pe care era scris FAMILIA SPRAGUE. Ramona își mușcă buzele și rămase cu privirea pierdută în gol. — Martha merită ceva mai bun decât o criminală, i-am replicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
stau aici încă de când eram mică. Firește, nu-i chiar așa cum mi-am imaginat. Am vrut doar să uit cu totul de L.A., iar Sioux Falls este acel loc complet diferit de L.A. pe care-l poți găsi fără să zbori pe Lună. Prietenele mele de la școala generală sunt toate măritate și au copii, iar două dintre ele sunt deja văduve de război. Toată lumea discută despre război, de parcă nu s-ar fi terminat. Preria din afara orașului este arată, fiindcă aici se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

nimeni altul, le făcea lună. Acum, iată, ca o recunoaștere a meritelor sale, i se îngăduia să iasă în cosmos, e drept, ca robot de serviciu; dar câți roboți de tipul lui nu și-ar fi dorit oare nu să zboare spre planete îndepărtate, ci doar să meargă până la prima stație, pe Selena, la „COSMIC-SHO...”, unde, contra taxei infime de cinci petrofarazi, niște marțiene drăguțe te programau să vezi filme cu venusiene? Nu toți aveau această posibilitate, bineînțeles, unii pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
o sticlă de ulei. Ad-o, te rog, încoace, și două pahare. Episodul 6 Mereu la datorie Permanent controlată de robotul programator-corector Dromiket 4 și de computerele Centrului de Cercetare și Centralizare Cosmică al Institutului UNIVAX de pe lângă Drăgănești-Vlașca, nava spațială „Bourul” zbura economicos prin spațiu. În Sala De Relaxare După O Zi De Muncă, robotul-conducător Felix S 23 juca șeptic cu Dromiket 4. Nefiind programat pentru asemenea activități, robotul TESA Stejeran 1 stătea alături și se uita, încercând inutil să înțeleagă. — Acuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Hai, nu fiți scârțari! Am venit aici să ne distrăm! Care știe un banc? Pământenii se uitară unul la altul. — Cică - începu timid Dromiket 4 - la un ospiciu doi nebuni se plimbau. Și cum mergeau ei așa văd o pisică zburând... — Ce e aia o „pisică”? îl întrerupe a doua femeiușcă, pe care o chema Tilde sau Larionovna. — O specie de pe Pământ, răspunse Dromiket 4. — Păi spuneți și voi bancuri din Cosmos, să le pricepem și noi, zise prima femeiușcă, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
avem? N-avem nimic! zise comandantul Felix S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
asta? întrebă Amărășteanu. — Bineînțeles, dacă trăim aici! spuse K.M. 273. Voi, dacă trăiți pe Pământ, nu sunteți toți pământeni? — Și cum v-ați dat seama că suntem de altundeva? — După navă, zise tractoristul. Noi n-avem așa ceva. Voi nu puteți zbura? zise Amărășteanu. — Avem vreo trei avioane, dar sunt mai mult în reparație. — Femei aveți? — Nu-i o problemă, răspunse tractoristul. — Și cum trăiți? Cum sunteți organizați? — De trăit, trăim cum putem, dar de organizat suntem organizați foarte bine. Asta ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
da’ aici la noi se muncește, nu glumă. Ce știți să faceți? Noi suntem cosmonauți - răspunse Aciobăniței -, noi... Noi suntem mediocri - îl întrerupse responsabilul - și tragem de ne ies ochii de dimineață până seara. Să nu-mi spuneți că știți zbura, mersi. La noi zboară păsările, insectele și patru zmee. Restul muncim. Și noi știm să muncim, spuse pilotul Amărășteanu. De pildă, eu pot oricând să conduc un tractor, de-acolo m-am ridicat. — Tractoriști avem destui, spuse responsabilul. Toți vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
se muncește, nu glumă. Ce știți să faceți? Noi suntem cosmonauți - răspunse Aciobăniței -, noi... Noi suntem mediocri - îl întrerupse responsabilul - și tragem de ne ies ochii de dimineață până seara. Să nu-mi spuneți că știți zbura, mersi. La noi zboară păsările, insectele și patru zmee. Restul muncim. Și noi știm să muncim, spuse pilotul Amărășteanu. De pildă, eu pot oricând să conduc un tractor, de-acolo m-am ridicat. — Tractoriști avem destui, spuse responsabilul. Toți vor mai nou să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

picioarele tale. Inima îmi e o cupă plină cu apă îndulcită, care dă peste margini. Selah. PARTEA ÎNTÎI POVESTEA MAMELOR MELE CAPITOLUL UNU Povestea fiecăreia începe în ziua în care a apărut tatăl meu. Rahela a venit alergând pe câmp, zburând parcă, țipând ca un mânz despărțit de mama lui. Înainte ca cineva să o certe pentru că se purta ca un băiețel sălbatic, a început să povestească fără oprire despre străinul care se oprise la fântână. Cuvintele ei curgeau ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Zilpa doar zâmbea. Era bucuroasă că scăpase astfel de insistențele lui Iacob, pentru că bărbații nu se culcă cu femei însărcinate. Radia în noul ei trup și avea vise splendide, în care se făcea că are puteri fantastice și putea să zboare pe deasupra lumii. Visa să nască o fetiță, nu un copil obișnuit, ci un substitut, un spirit. O fetiță-femeie matură, cu totul crescută, cu sânii mari. Ar fi purtat doar o centură cu ciucuri, în față și în spate. Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
ochii deschiși și am strigat-o. Nu mi-a răspuns. De-abia atunci mi-am dat seama că gura îi atârna strâmbă și i se adunaseră muște la colțurile ochilor și la încheieturile mâinilor, care erau înnegrite de sânge. Vulturii zburau în cercuri largi pe deasupra ei. Nu mai văzusem un cadavru până atunci. Ochii mi s-au umplut de fața lui Ruti, care nu mai era de fapt fața lui Ruti, ci o bucată de argilă albăstrie, gravată cu niște trăsături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
meu, iar eu n-am putut decât să dau din cap. Ne-am uitat înapoi spre mistreț și înspre luminișul înconjurat de cercul copacilor, dar animalul se evaporase și scena era de-acum una obișnuită, ba chiar idilică: o pasăre zbura la orizont, iar copacii murmurau în briza râului. M-a trecut un fior, iar Iosif m-a strâns de mână. Fără să spunem nimic, am jurat să păstrăm secretul acelei zile. Dar fratele meu n-a mai fost la fel de atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pentru fiul sau pentru soțul ei. Dacă mă urâse sau îi fusese milă de mine sau dacă mă iubise. Am visat cu detalii vii în nopțile de după moartea ei și Re-nefer m-a vizitat sub foarma unei păsări mici care zbura la răsărit, țipând „Salem” cu o voce familiară pe care nu puteam s-o numesc. Pasărea Re-nefer încerca să ridice de la pământ oameni și obiecte, dar nu avea putere și bătea din aripi în neputința ei, epuizată și furioasă. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
spusese. În noaptea următoare, am visat-o pe Bilha și m-am trezit cu obrajii scăldați în lacrimi care miroseau ca mirodeniile pe care le punea mătușa mea în mâncare. Într-o altă noapte, Zilpa m-a întâmpinat și am zburat împreună prin cerul nopții, două șoimărițe. Când soarele a apus din nou, am știut că o să mă întâlnesc cu Rahela. Era la fel de frumoasă cum mi-o aminteam. Am alergat printr-o ploaie caldă care m-a curățat până am rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

stârv și să-l înmormântez într-un cimitir de marmură. Fiecare piatră funerară putea să fie un prilej ca să-mi obțin definitiv acea memorie ușoară pe care o simțisem câteva clipe, mai devreme, bătând din aripi înlăuntrul meu, gata să zboare după ce se scuturase de mâl. După care aș fi plecat fără să-mi pese încotro din moment ce trecutul nu mai putea să mă stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]