131,805 matches
-
structura și funcționarea nervilor și a craniului la vertebrate. A avut o concepție materialistă despre lumea vie, el fiind printre primii și cei mai înfocați susținători ai darwinismului. Din anul 1859, a început să publice lucrări documentate științific pentru combaterea ideilor și teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus în evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism). Este primul zoolog care a afirmat deschis descendența omului din maimuță, ca o consecință a
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
Progresul Științei; dezbaterile purtate au atras atenția opiniei publice. În anul următor (1861), Huxley a efectuat studii valoroase de paleontologie și taxonomie, în special de taxonomia păsărilor. Spre sfârșitul vieții, s-a interesat de teologie. Pe plan filosific, a promovat idei materialiste și a introdus termenul de agnostic/ agnosticism. Se crede că a pus în circulație termenul agnostic pentru a-și defini convingerile. Puțini oameni de știință din generația sa s-au dovedit a fi atât de eficienți și de influenți
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
și a introdus termenul de agnostic/ agnosticism. Se crede că a pus în circulație termenul agnostic pentru a-și defini convingerile. Puțini oameni de știință din generația sa s-au dovedit a fi atât de eficienți și de influenți prin ideile și acțiunile lor ca Thomas Huxley.
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
1772-1834). Poe a considerat-o până la moartea sa ca fiind una dintre cele mai reușite poezii scrise de el. Criticul Vladimir Streinu îl considera o cantilenă funebră ce evocă „priveghiul la căpătâiul celei care doarme”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Poemul este compus din 4 strofe cu 17, 19, 8 și 16 versuri (în total
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
indivizii sunt implicați în producerea retoricii vizuale atunci când creează o imagine, procesul creator implică decizia conștienta de a comunica și alegerea strategiei de creație, cum ar fi culoarea, forma, dimensiunea imaginii. Prezența audienței constă în faptul că retorica vizuala implică ideea audienței reale în scopul comunicării cu aceasta. Audiența poate fi constituită din creatorul imaginii sau privitori care să interpreteze imaginea.
Retorică vizuală () [Corola-website/Science/334265_a_335594]
-
au anunțat că părăsesc fracțiunea Partidului Comuniștilor și că vor forma propria platformă parlamentară: Platforma Social Democrată Pentru Moldova. PDM și grupul de ex-comuniști începuseră să poarte discuții privind formarea unei majorități parlamentare, iar Vlad Plahotniuc afirma atunci că susține ideea de a fi creată o platformă social-democrată majoritară în Parlament. Pe 13 ianuarie 2016 majoritatea parlamentară nou-formată l-a înaintat pe Vlad Plahotniuc la funcția de prim-ministru, însă, Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a respins candidatura lui cu motivația că
Legislatura 2014-2018 (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/334270_a_335599]
-
literatură în secolul al XVII-lea iar autorul acesteia recurge la invenție și imaginație. Acesta caută să păcălească cititorul în a crede că este adevărat tot ce el scrie, își ia libertatea să inventeze povestiri. Al doilea gen literar conține idei istorice, geografice, cât și cunoștințe științifice, realitatea, obiectivitatea și diversitatea domeniilor științifice. De exemplu, jurnalul de călătorie al lui Aț-Țahțăwī conține informații științifice, geografice, politice și sociale despre Franța și în special Paris. Opera sa este atât de exactă deoarece
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
apoi s-a stabilit împreună cu familia sa la Bagdad, acolo unde s-a născut Ahmad, în anul 780. Ibn Hanbal a fost contemporanul a doi califi care au vrut să impună un nou curent, "Mu‘tazilismul", care presupunea credința în ideea de creație a Coranului. A fost arestat și torturat timp de doi ani de către califul Al-Ma’mun, pentru că a îndrăznit să se opună acestor principii, iar această practică a continuat în timpul celor doi succesori ai lui Al-Ma’mun
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
practică a continuat în timpul celor doi succesori ai lui Al-Ma’mun, Al-Mu’tasim și Al-Wathiq. După moartea califului, Ibn Hanbal continuă să predea la Bagdad, până ce califul Al-Wathiq reîncepe persecuția. De atunci, imamul a încetat să își mai împărtășească ideile și se ascunde timp de cinci ani, până în 847, când califul Al-Mutawakkil desființează mutazilismul și îi expulzează pe adepții săi, susținând reîntoarcerea la tradiția islamică, la principiile islamului ortodox sunnit. După ce a studiat "fiqh"-ul (jurisprudența islamică) și știința "hadith
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
anumite probleme ivite în cadrul comunității. Până în ziua de astăzi, fiecare musulman aparține unei școli, ghidându-și existența în funcție de preceptele acesteia. Doctrina hanbalită se caracterizează prin respectarea strictă Coranului și a Sunnei și este foarte apropiată de mișcarea salafistă. Aceasta respinge ideea de inovație și condamnă abaterile religioase sau politice care au apărut de-a lungul istoriei califatului, începând cu kharigismul și toate formele de șiism. Acesta este și motivul pentru care Ibn Hanbal se opune principiilor școlii hanefite care acceptă, pe lângă
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
școală.” John Dewey, psiholog și pedagog american, sugerează includerea în sfera conceptului de curriculum a „demersului didactic de administrare a informației, alături de informația însăși, în vederea formării de cunoștințe, capacități și sisteme de raportare la realitățile externe și interne ale copilului”. Ideea de focalizare a programei pe elev, o întâlnim și în lucrarea profesorului universitar în științele pedagogiei, Loius D'Hainaut, „Programe de învățământ și educația permanentă” unde acesta afirmă următoarele: „Punctul focal al curriculumului trebuie să fie elevul și nu materia
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
cursul magistral, seminarul, etc.), continuând cu metode precum problematizarea, dezbaterea, experimentul și alte metode cu un grad ridicat de interactivitate cu întreaga clasă în intervalele dintre activ și interactiv și terminând cu metodele interactive (brainstorming-ul sau metoda asaltului de idei, dezbaterea organizată după procedeul Phillips 66, metoda acvariului sau fishbowl, metoda mozaicului, etc.). Prin fiecare din aceste metode se încearcă stimularea creativității, a spontaneității, combinarea soluțiilor parțiale pentru rezolvarea problemei puse în discuție. Avantajele utilizării acestor metode se referă la
Programă () [Corola-website/Science/334291_a_335620]
-
un drept pe care credinciosul îl câștigă prin propriile strădanii.”. Misticul adaugă: ”Acești sfinți nu sunt "ma'sum" (fără de păcat), deoarece infailibilitatea este doar a profeților, totuși ei sunt "mahfuz" (protejați) de orice rău care implică negarea sfințeniei lor.” continuă ideea: ”Sfântul printre ai săi este comparabil cu Profetul în comunitatea sa; a-l urma înseamnă a-l urma pe Profet” Al-Tirmidhi, în "Khatm al-Awliya" (”Sigiliul protectorilor”, sau ”Calea protectorilor” - cum mai este cunoscută) a afirmat faptul că "awliya'" sunt cei
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
Dumnezeu este Domnul meu, iar eu sunt domnul celor credincioși. Sunt mai vrednic de credincioși decât ei de ei înșiși. Oricui am fost stăpân ("mawlă"), Ali să-i fie stăpân” ("man kuntu mawlăhu fa-ʿAlī mawlăh") a condus (pe șiiți) la ideea că Ali este succesorul spiritual de drept, Ali este "wali". Versetul coranic 5:55 citat mai sus este văzut, de asemenea, de către , and ca indicându-l pe . Conceptul "'awliya' All"ă"hi," la șiiți, este restrâns doar la (). Conducerea spirituală
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
biserica este descrisă în povestirea lui Poe ca având un turn gotic. Turnul a fost adăugat totuși adevăratei biserici abia în 1829, la nouă ani după ce Poe a părăsit școala și chiar și Londra. În plus, Poe a recunoscut că ideea unei povestiri despre iritația pe care o simte cineva când întâlnește o altă persoană cu același nume, distrugându-i astfel sentimentul de unicitate, i-a fost inspirată de un articol al lui Washington Irving. La sfârșitul poveștii lui Irving, personajul
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
بن محمد بن حنبل ابو عبد الله الشيباني), cunoscut ca imamul Ahmad ibn Hanbal (n. 780 - m. 855). Această școală de drept se bazează pe interpretarea strict literală a Coranului și a hadith-urilor (spusele și faptele profetului Muhammad), „înlăturând atât ideea de «consens» (ijmaa), cât și pe cea de interpretare personală bazată pe analogie (qiyas)”, pentru a elimina posibilitatea apariției inovației ( în arabă: بدعة bid‘a). În cazul în care apar situații în care nu există un răspuns clar în textele
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
din învățați musulmani, care aveau rolul de a găsi soluții juridice pentru anumite probleme ivite în cadrul comunității. Până în ziua de astăzi, fiecare musulman aparține unei școli, ghidându-și existența în funcție de preceptele acesteia. Ahmad ibn Hanbal a fost cunoscut pentru respingerea ideii de interpretare, prin care juriștii din acea perioadă încercau să adapteze legea la condițiile mereu schimbătoare ale societății musulmane. El îi asocia cu mutaziliții, pe care îi ura. De asemenea, era sceptic cu privire la celelalte școli de drept din islam. Doctrina
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
legea la condițiile mereu schimbătoare ale societății musulmane. El îi asocia cu mutaziliții, pe care îi ura. De asemenea, era sceptic cu privire la celelalte școli de drept din islam. Doctrina hanbalită se caracterizează prin respectarea strictă Coranului și a Sunnei, înlăturând ideea de consens și preferând spusele tovarășilor profetului Muhammad, chiar dacă reprezentau hadith-uri mai slabe. Ibn Hanbal nu a fost fondatorul propriu-zis al unui sistem legislativ, această școală juridică întemeiându-se după moartea acestuia, de către discipolii săi. Printre elevii lui Ahmad Ibn Hanbal
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
la învățații religiei. Ibn Hanbal a respins și analogia (qiyas) ca sursă validă a legislației, însă discipolii lui, nu doar că au acceptat-o, însă au și împrumutat din lucrările pe această temă din legislația șafeită. Ibn Hanbal a susținut ideea conform căreia Coranul ar fi cuvântul lui Dumnezeu și nu o lucrare creată. Mutaziliții considerau că acesta, care era ușor de citit și tangibil, e creat, precum alte creaturi sau obiecte. Ibn Hanbal considera acest aspect o erezie.
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
adevărate istorisiri de viața în care nici binele dar nici raul nu câștigă, îi prezintă toți copiii din spital și îi sugerează să îi scrie scrisori lui Dumnezeu pentru a se simți mai puțin singur. Tanti Roz îi sugerează copilului ideea de a trai fiecare zi de parca ar fi zece ani și dorește să îl învețe să îi scrie lui Dumnezeu pentru a nu se simți atât de singur. Tanti Roz a ajuns să fie cea mai apropiată de copil, fiind
Oscar și Tanti Roz () [Corola-website/Science/334300_a_335629]
-
sale sistematice și pe precizia lui, el oferind o explicație rațională pentru un comportament irațional. Această raționalitate este subminată, totuși, de lipsa lui de motivație („N-aveam nici o pricină. Nu mă mâna nicio patimă.”). În ciuda acestui fapt, el spune că ideea crimei „m-a bântuit zi și noapte”. Scena finală a povestirii arată manifestarea sentimentelor de vinovăție ale naratorului. Ca multe personaje din literatură gotică, el permite ca nervii să-i influențeze propriul comportament. În ciuda eforturilor sale de a se apăra
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
încercuiască unitățile rusești, iar luptele s-au încheiat nedecis cu o retragere ordonată a rușilor către est până lângă Varșovia. Vremea a împiedicat alte acțiuni în următoarele luni. Generalul Franz Conrad von Hötzendorf, șeful statului major austro-ungar, propusese la început ideea divizării liniei frontului în zona Gorlice. La început, ideea sa a fost respinsă de șeful statului major german, Erich von Falkenhayn, care credea că soarta războiului depinde de frontul de vest. Ulterior, el s-a răzgândit și a hotărât o
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
cu o retragere ordonată a rușilor către est până lângă Varșovia. Vremea a împiedicat alte acțiuni în următoarele luni. Generalul Franz Conrad von Hötzendorf, șeful statului major austro-ungar, propusese la început ideea divizării liniei frontului în zona Gorlice. La început, ideea sa a fost respinsă de șeful statului major german, Erich von Falkenhayn, care credea că soarta războiului depinde de frontul de vest. Ulterior, el s-a răzgândit și a hotărât o ofensivă majoră în zona Gorlice-Tarnów, la sud-est de Cracovia
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
în "Philadelphia Saturday Courier". Intitulată inițial „The Bargain Lost” (în ), povestirea se referă la un om pe nume Pierre Bon-Bon, care se crede un filozof profund, și la întâlnirea sa cu Diavolul. Umorul povestirii se bazează pe schimbul verbal de idei între cei doi, fiind satirizați filozofi clasici precum Platon și Aristotel. Diavolul afirmă că el a mâncat sufletele multor filozofi. Povestirea, care a primit laude moderate, a fost trimisă inițial de Poe, cu titlul „The Bargain Lost”, la un concurs
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
povestirii conține mai multe diferențe față de versiunile ulterioare, pe care Poe le-a publicat începând din 1835 cu titlul de „Bon-Bon”. Pierre Bon-Bon este un bine-cunoscut bucătar și proprietar de restaurant francez, cunoscut atât pentru omletele sale, cât și pentru ideile filozofice metafizice. Naratorul îl descrie ca un om profund și de geniu, după cum și pisica sa știa. Bon-Bon, care are „o înclinație către băutură”, tocmai bea niște vin în miezul unei nopți de iarnă cu multă zăpadă, când aude o
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]