133,552 matches
-
spectacol în fața a 45.000 de persoane adunate pe "El Monumental". Acest concert reprezintă ultima apariție a formației în America Latină. Britanicii de la U2 cântă și ei pe stadionul clubului River Plate în februarie 1998 (trei spectacole în cadrul "Popmart Tour") și revin în martie 2006 (două spectacole în cadrul "Vertigo Tour"). Filmări de la concertele susținute de U2 în Argentina în 2006 sunt incluse pe DVD-ul "U2 3D" (lansat doi ani mai tarziu). Madonna a concertat de mai multe ori pe "El Monumental
Stadionul Monumental Antonio Vespucio Liberti () [Corola-website/Science/316722_a_318051]
-
a suferit de o deprimare (dispoziție) adâncă și s-a gândit să nu participe la înmormântare din cauza traumei sale emotionale. Până la urmă, el s-a hotărât să participe, după ce a fost îmbărbătat de alți prieteni ai săi. După ce și-a revenit, John a-a hotărât să îi aducă un omagiu Dianei: cu aceste gânduri în minte, el l-a căutat pe un vechi parteneri compozitor, Bernie Taupin. Din cauza unei neînțelegeri, cauzată de un mesaj lăsat de John pe telefonul lui Taupin
Candle In The Wind 1997 () [Corola-website/Science/316755_a_318084]
-
regizorul Hayao Miyazaki i-a cerut permisiunea să creeze o adaptare animată după Terramare. Nefamiliarizată cu opera lui și cu genul anime în general, Le Guin a refuzat oferta. Câțiva ani mai târziu, după ce a vizionat "My Neighbour Totoro", a revenit asupra deciziei, considerând că, dacă exista cineva care să merite acceptul pentru a regiza un film despre Terramare, acesta era Hayao Miyazaki. A treia și a patra carte din seria Terramare au stat la baza filmului animat din 2005 . Filmul
Ursula K. Le Guin () [Corola-website/Science/316739_a_318068]
-
în 1761. Făcut prizonier de Francezi, s-a convertit la catolicism în 1780 și s-a preoțit în 1788, fiind numit vicar al parohiei Beauvoir-sur-Mer. Exilat pentru că nu a vrut să depună jurământul de credință față de revoluție, Mathieu de Gruchy revine și își continuă activitatea în clandestinitate. Fiind arestat, este dus la Nantes unde este condamnat la moarte și executat la 28 noiembrie 1797. Un vitraliu al bisericii din Beauvoir-sur-Mer arată drumul său spre locul de execuție, însoțit de soldați revoluționari
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
formației. Însă nici această formulă nu rezistă și Harap-Alb se scindează în două formații cu oarecare succes și de orientare similară: Jad și Icar. Astfel se încheie a doua perioadă de existență a grupului. În ianuarie 1998, bateristul Doru Istudor revine în România și reînființează Harap-Alb, în formula: Dan „Cândoi” Tufan (vocal), Cristian Luca „Argintaru” (chitară), Criști „Porta” Marinescu (chitară), Ionuț Calota (baș) și Doru „M.S.” Istudor (tobe). După un timp, Criști Marinescu este înlocuit cu Marius Roșiu, fost component în
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
fiica lui Alexios III) și trei fiice. Așadar, în anul 1204, ,Imperiul romeilor, precum o corabie de transport, ajunsă în puterea vânturilor năprasnice și a valurilor, s-a desfăcut într-o mulțime de părți mărunte și fiecare, după cum i-a revenit la împărțeală, a moștenit: unul-o parte,altul-altă parte" (cf lui Gregoras). Celei mai mari fărâmițări a fost supusă partea europeană a fostului Bizanț. Despotatul de Epir fondat de către Mihail I Angelos Ducas (un văr al împăraților Isaac al II
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
suita sa în regiunea Dyrrachion, de unde trebuia să cucerească Constantinopolul. (Dar, în defileele din Albania, el cădea în mâna lui Theodor și murea într-o închisoare epirotă). Regența Constantinopolului trecea către soția sa, Yolanda și, la moartea acesteia (1219), coroana revenea fiului acesteia, Robert. Theodor lansa latinilor o ofensivă fastuoasă. El se întorcea contra regatuluzi latin din Thessalonic. (Conjunctura îi era foarte favorabilă, pentru că regatul al cărui fondator, Bonifaciu de Montferat, căzuse luptând contra bulgarilor, în 1207, era foarte slăbit de
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
plata acestor oameni Horga Ion cel bătrân, Horga Ion, Petru Lup, Trifan cel tânăr, Busdan Rista, Horga Blaj, pentru sufletele lor și ale părinților, anul 1804 octombrie în 14 zile”. Această etapă este atribuită lui Mihail Borșoș, cel care a revenit la Ocișor în 1820 pentru zugrăvirea tâmplei și a ușilor împărătești. Diferit, naosul fusese pictat în ultimul pătrar al secolului al XVIII-lea de cunoscutul meșter zărăndean Constantin din Rișca. Multiplele reparații survenite de-a lungul timpului au consolidat infrastructura
Biserica de lemn din Ocișor () [Corola-website/Science/316786_a_318115]
-
balcanică. Imperiul Țarist a susținut această tendință, fiind un avanpost al panslavismului într-o regiune în care greco-catolicii deveniseră majoritari, și fiind la doar câțiva kilometri de Galitia habsburgica. După revoluția din 1917, conform tratatului de la Riga, regiunea Volinia a revenit Poloniei. Datorită acestui fapt, precum și persecuțiilor ce au început în Biserică Ortodoxă Rusă, Lavra a devenit parte a Bisericii Ortodoxe Poloneze în anul 1923. Începând din 1929 Lavra a fost supusă unor presiuni venite din partea conducerii politice de la Varșovia, însă
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
2009, la cererea Parohiei Ortodoxe Brătești, arhitectul orădean Cristian Pușcaș execută proiectul de restaurare a lăcașului de cult, în urma căruia se aduc schimbări la nivelui șarpantei și învelitorii, modificându-se forma și materialele acestora. Prin procesul de restaurare s-a revenit la imaginea inițială a lăcașului de cult. În anul 1942 s-a sfințit biserica de cărămidă din Sitani, așa încât biserica de lemn a fost treptat lăsată în părăsire. Aflându-se în mijlocul cimitirului, o vreme a fost îngrijită, dar pe măsură ce anii
Biserica de lemn din Brătești () [Corola-website/Science/316792_a_318121]
-
pentru 1-1, trimițând meciul în prelungiri. După cinci minute trecute din prelungiri, șutul lui Bierhoff a fost respins greșit de portarul Kouba și mingea a intrat în poartă. A fost primul gol de aur din istoria competiției, iar titlul a revenit Germaniei. 5 goluri 3 goluri 2 goluri Trofeul Gheata de Aur Jucătorul turneului Minutul 3 : Alan Shearer (Anglia-Germania); Hristo Stoichkov (Bulgaria-România) 2.06 goluri pe meci
Campionatul European de Fotbal 1996 () [Corola-website/Science/316798_a_318127]
-
pentru Brazilia și Panama. Kurányi și-a început cariera în 1988, la FC Serrano, în Brazilia, când avea șase ani. În 1993 el s-a transferat la Panama Club Las Promesas, unde a jucat pentru numai un an înainte de a reveni la FC Serrano. S-a întors la Las Promesas în 1996 pentru încă un an. În 1997, s-a mutat în Germania, și a început să joace la echipa de tineret a lui VfB Stuttgart. După ce a jucat câteva jocuri
Kevin Kurányi () [Corola-website/Science/316814_a_318143]
-
străini până când a ajuns „"să strângă ca într-un clește Constantinopolul imperial, trunchi fără frunze și sevă, menit să se prăbușească la prima lovitură de secure"” . În anul 1228 murea Robert de Courtenay, împăratul latin al Constantinopolului, iar coroana imperială revenea fratelui său, Baudouin al II-lea. Privată de o conducere fermă și cu o conjunctură externă periculoasă, guvernarea de la Constantinopol plănuia să-i propună regența suveranului bulgarilor, care părea singurul în măsură să salveze orașul imperial de un asalt al
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
de arte plastice din București, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iași (fostul Belle Arte) își redeschide porțiile, și se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iași, unde va trăi cu soția până la sfârșit. În decursul vieții sale, expozițiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani: în România mai ales (Saloanele interregionale de arte plastice din Iași, Expozițiile anuale de grafică
Călin Alupi () [Corola-website/Science/315010_a_316339]
-
poziție bună la curtea noului împărat, iar în primăvara lui 1079 e trimis, împotriva turcilor sedjiucizi. Constantin provoacă însă o rebeliune, e proclamat împărat de o parte de oșteni. Revolta eșuează, iar el e călugărit și exilat într o insulă. Revine la curte în vremea lui Alexios I Comnen, dar moare curând (18 octombrie 1082) într o ciocnire cu normanzii, la Dyrrachium.
Constantin I Ducas () [Corola-website/Science/315011_a_316340]
-
primit sprijinul necesar pentru dezvoltarea bombei „Super”, pe care o credea preferabilă bombei atomice, Teller a plecat de la Los Alamos și s-a întors la Universitatea Chicago ca profesor și colaborator al lui Enrico Fermi și Maria Mayer. Teller a revenit, însă, la Los Alamos în 1950, ca urmare a hotărârii președintelui Truman de a da prioritate proiectului de dezvoltare a bombei cu hidrogen. A urmat o serie de eșecuri, explicate prin faptul că, după calculele matematicianului polonez Stanislaw Ulam și
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
sfatul lui Fermi, Teller a scris un articol intitulat "Rodul muncii multor persoane" () care a apărut în revista „Science” în februarie 1955, în care a accentuat faptul că nu a fost singur în proiectul de elaborare a armei. Ulterior, a revenit în memoriile sale asupra acestei afirmații și a susținut că a spus în acel articol din 1955 o „mică minciună” pentru „a alina sentimentele rănite”, și a revendicat din nou toate meritele pentru invenție. Teller era adesea absorbit în proiecte
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
Din 1964, Teller și-a reînnoit legătura cu Israelul făcând cunoștință cu fizicianul Yuval Neeman (Premiul Albert Einstein - 1970), unul din conducătorii cercetării nucleare din Israel care se afla în an sabatic în SUA. Din inițiativa lui Neeman, Teller a revenit în Israel și și-a expus opiniile strategice în fața succesorului lui Ben Gurion la cârma guvernului israelian, Levi Eshkol. Între 1964 și 1967, Teller a vizitat Israelul de șase ori, ținând cursuri la , instituție recent înființată și de care a
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
-l că nu are de ce să-i fie teamă. Ajuns la mănăstire el este foarte bine îngrijit de călugării de acolo, și cu ajutorul unor ceaiuri și poțiuni reușește să scoată din el veninul pe care îl băuse. Odată ce i-au revenit puterile, îngerii îi spun că el ar putea fi salvatorul, deoarece este singurul om care știe unde sunt vampirii și dacă are voință și crede cu adevărat îi va învinge. În acest moment Vittorio este hotărât să distrugă acel cuib
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
a ademenit spunându-i că va putea să redevină ce a fost doar dacă cineva îi va bea acel sânge otrăvit pe care îl are în ea, Vittorio face acest lucru crezând că totul va fi bine. Dar când își revine din starea de euforie indusă de otrava dată de Ursula înțelege că nu mai are nici o scăpare, acum este un vampir. Inițial este descumpănit, o urăște pe acea ființă care l-a înșelat, dar imediat ce ea îi aduce drept sacrificiu
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
exercită cel putin asupra unuia din gineri. Apoi, retragerea Anei Dalassena liberând pe basileu din tutela în care-l ținea de atâta vreme împărăteasa mamă, lăsă locul liber pentru alte persoane. În sfârșit, încet-încet, pe măsură ce înainta în viață, Alexios însuși revenea către Irina. Acum pasiunile sale se liniștiseră, dragostea de aventură aproape se stinsese. De altfel, el suferea deseori de gută și în acele crize teribile numai basillisa știa să-l îngrijească cum trebuie și să-i potolească puțin durerile prin
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
mai putea efectua misiunea. Deoarece acum nu mai ramaseră decât cinci, s-a luat contact radio cu Washington, si la ora 01:57 s-a hotărât a opri operațiunea și de a se retrage, lăsând deschisă posibilitatea (improbabilă) de a reveni cu o nouă încercare peste cîteva zile. Comandantul elicopterelor a ordonat întoarcerea elicopterelor la portavion. Dar elicopterul patru mai avea nevoie de combustibil și pentru a-l aprovizionă, trebuia repoziționat elicopterul unu. Elicopterul și-a pornit motoarele, s-a ridicat
Operația Eagle Claw () [Corola-website/Science/315025_a_316354]
-
de Burgundia. La moartea succesorului lui Hugues, Gilbert de Chalon, teritoriile sunt reunite prin căsătoria dintre Otton de Burgundia, fiul titularului titlului ducal și dintre fiica lui Gilbert, singura moștenitoare a acestuia. Otton moare prematur în 965, iar ducatul îi revine fratelui acestuia, Henric. La moartea acestuia fără moștenitori direcți în 1002, ducatul se află din nouîntr-o luptă pentru succesiune, Otte-Guillaume, Contele de Burgundia pierzând lupta în fața regelui Franței Robert al II-lea în 1004. Acesta integrează ducatul în regatul său
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
Henric. La moartea acestuia fără moștenitori direcți în 1002, ducatul se află din nouîntr-o luptă pentru succesiune, Otte-Guillaume, Contele de Burgundia pierzând lupta în fața regelui Franței Robert al II-lea în 1004. Acesta integrează ducatul în regatul său. Ducatul îi revine în 1032 lui Robert I, fiindu-i oferit de către fratele său, regele Henric I. Pentru următoarele 300 de ani, ducatul va rămâne în posesia Capețienilor, peste 12 duci ocupând tronul ducal. Ultimul duce, Filip I moare în 1361 de ciumă
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
moartea sa în 964 acesta nu este succedat. Abia în 977 este instituit un nou duce, în persoana lui Carol de Lotharingia Inferioară, fiul regelui Franței Ludovic al IV-lea. La moartea fiului lui Carol, Otto al II-lea, ducatul revine casei de Verdun. Cel de al doilea duce al acestei familii, Gothelon I, devine în 1023 duce de Lotharingia Inferioară iar în 1033 Duce de Lotharingia superioară. La moartea acestuia în 1044, fiul său Godefroy al III-lea "cel Bărbos
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]