133,552 matches
-
a-și finanța plecarea în cruciadă. Aceștia îl transmit ducilor de Limburg în 1101, dar aceștia îl pierd în 1106 în favoarea conților de Louvain. Waléran al II-lea de Limbourg reușește să îl recupereze între 1125 și 1138, dar apoi revine casei de Brabant. În 1190, cu ocazia dietei de la Hall își pierde autoritatea teritorială, fiind limitat la teritoriul conților de Louvain, deveniți între timp duci de Brabant. Titlul de "Duce de Lothier" se va transmite succesorilor ducilor de Brabant până la
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
lui iubită, leșină, apoi muri. Moartea lui Manuel era mai mult decât un doliu crud, era ruina tuturor speranțelor pe care ea le pusese în această tânără glorie. Cu toată gravitatea pierderii și a disperării sale, totuși Ana Dalassena își reveni din lovitura care o copleșea. Un Comnen disparea: trebuia ca un altul să continuie tradiția și să asigure gloria rasei. Ea hotărî să trimită, fără întârziere armatei pe cel de al treilea fiu, pe Alexe. Dar împăratul se arătă mai
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
casei sale. Aici apăru simțul politic și siguranța dibace a lui Alexe. Mărturisind că niciodată nu va face nimic împotriva voinței mamei sale, el se păzi de a ceda insistențelor ei; cu răbdare, cu subtilitate, încercă să o facă să revină asupra ideilor ei și ajutat și de diplomația viitoarei lui soacre, sfârși prin a înlătura toate dificultățile. Ana Dalassena își dădu consimțământul, nu fărp greutate; el smulse de asemenea încuviințarea basileului și, la sfârșitul lui 1077, căsătoria fu celebrată. Se
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
sociale, adunând circa 15 mii de participanți. În cele din urmă la manifestație s-au alăturat și liderii principalelor formațiuni de opoziție, care s-au solidarizat cu protestatarii, iar liderul PLDM, Vlad Filat, i-a chemat în mod public să revină pe 7 aprilie pentru a continua demonstrațiile. În același context, Vlad Filat, a declarat că nu recunoaște rezultatul alegerilor din 5 aprilie, anunțând organizarea unor ample acțiuni de protest de comun acord cu Partidul Liberal și Alianța „Moldova Noastră”; Serafim
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
este la originile Ducatului Lorena. Ducele Bruno îl instalează drept vice-duce de Lotharingia Superioară pe Contele de Bar Frederic. Acesta devine duce în 977 iar urmașii săi direcți vor purta titlul până în 1033 la moartea lui Frederic III. Ducatul îi revine astfel lui Gothelon I, care era deja duce de Lotharingia Inferioară. La moartea acestuia în 1044, fiul său Godefroy al II-lea Bărbosul îi succedp în Lotharingia superioară dar nu și în Lotharingia inferioară. Iritat de aceasta, se revoltă, dar
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
aceasta, se revoltă, dar este învins și pierde ducatul. Împăratul Henric al III-lea îl numește duce pe contele de Metz, Adalbert. Adalbert este considerat primul duce de Lorena dar moare un an mai târziu în 1048 iar ducatul îi revine fratelui său, Gerard, considerat fondatorul Casei de Lorena. Situația agitată din această perioadă a dus la revolta și eventuala separare a diverselor domenii ale ducatului, ce vor avea o existență mai mult sau mai puțin independentă pentru restul Evului Mediu
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
prizonier la Dijon. În cele din urmă, acesta este eliberat în 1437, timp în care acesta a moștenit titlurile de duce de Anjou, conte de Provence și rege de Napoli. René lasă ducatul fiului său, iar în 1473 ducatul îi revine lui René al II-lea, nepot în același timp al lui René de Anjou și Antoine de Vaudémont. Acesta trebuie să își apere ducatul în fața tendițelor expansioniste ale ducelui burgund Carol temerarul, acesta murind în timpul asediului asupra orașului Nancy în
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
iar Carol se apropie de familia Habsburg, suveranii Imperiului și principalii opozanți ai regelui Franței. Ducatul este ocupat de trupele franceze de mai multe ori între 1635 și 1697 iar ducii vor fi nevoiți să se refugieze la Viena. Ducele revine în domeniul său abia în urma tratatului de la Ryswick când Ludovic al XIV-lea este de acord cu revenirea lui Leopold, fiul luiCarol al V-lea. În 1729 ducatul îi revine fiului lui Leopold, Francisc al III-lea. Acesta fiind căsătorit
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
ducii vor fi nevoiți să se refugieze la Viena. Ducele revine în domeniul său abia în urma tratatului de la Ryswick când Ludovic al XIV-lea este de acord cu revenirea lui Leopold, fiul luiCarol al V-lea. În 1729 ducatul îi revine fiului lui Leopold, Francisc al III-lea. Acesta fiind căsătorit cu Maria Terezia de Habsburg este principalul pretendent la titlul de Împărat al Sfântului Imperiu Roman și totodată viitorul șef al casei de Habsburg. În urma atașării Alsaciei de către Franța în
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
la formarea Ducatului Burgundia în cadrul Franței. În urma morții succesive a lui Ludovic și Carloman, destinul lui Boson se îmbunătățește, acesta încheind pacea cu Carol, putându-și păstra regatul în schimbul omagiului adus regelui francilor. Boson moare în 887 iar regatul îi revine fiului său Ludovic, sub regența mamei sale Ermengarda, ajutată de Richard Justițiarul. În același an, Carol al III-lea îl adoptă pe Ludovic, acesta devenind urmașul său. La moartea lui Carol, coroana imperială este disputată de familia Spoletto din Italia
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
Pavia Rege al Italiei. În anul următor ajunge la Roma unde este încoronat Împărat de către Papa Benedict al IV-lea. În 902 este învins de Berengario care îl obligă să propună că se retrage definitiv din Italia, însă în 905 revine și este învins iar și închis la Verona. Ca pedeapsă pentru încălcarea promisiunii este orbit și este obligat să renunțe la titlurile Regale și Imperiale. După aceasta se retrage în Provence unde contiună să domnească până la moartea sa, cu ajutorul lui
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
de Carintia. Acesta îi recunoaște statutul de Rege în Burgundia contra renunțării la pretențiile teritoriale asupra Lotharingiei. Rudolf întreține relații mai bune cu ceilalți vecini, fiica sa căsătorindu-se cu ducele Richard Justițiarul. La moartea sa în 911, regatul îi revine fiului său Richard al II-lea. Acesta încearcă să mărească domeniile printr-o serie de campanii în Italia. Este încoronat rege al Italiei în 922, dar în 926 nobilii italieni îi cer sprijinul lui Hugues de Arles, regentul din Burgundia
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
intră din nou în atenția lui Hugues de Arles. Pretențiile acestuia sunt calmate de intervenția lui Otto cel Mare, care nu dorește formarea unui regat puternic în sudul domeniilor sale. Otto îl ia pe Conrad sub protecția sa, iar acesta revine în regat abia în 942. Domnia sa a fost relativ pașnică, singurul război pe care a trebuit să îl ducă fiind în perioada unei invazii simultane a sarazinilor și maghiarilor. Reușește să îi facă sa lupte unii cu ceilalți după care
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
lupte unii cu ceilalți după care îi învinge. Spre sfârșitul domniei sale, suferă ostilitatea conților Guillaume I de Provence și Otte-Guillaume de Burgundia, ale căror comitate se vor detașa progresiv de suveranitatea regală. La moartea lui Conrad în 993, tonul îi revine lui Rudolf al III-lea. Acesta este considerat de istorici ca un rege slab, puterea regalității germane făcându-se din ce în ce mai simțită. După anul 1000, clerul devine din ce în ce mai independent, și pentru a se asigura de susținerea acestora fiind obligat să le
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
până la Ioan I ce a domit între 1296-1299. Acesta a reușit să cucerească regiunea Frizia de Vest, aceasta fiind unită cu comitatul Olanda, dar a păstrat un anumit nivel de autonomie. Ioan moare fără a lăsa urmași, iar comitatul îi revine lui Ioan al II-lea, Conte de Hainaut, moștenitor prin intermediul mamei sale, Adelaida de Olanda. În 1323 uniunii personale a coșitatelor contelui de Olanda li se alătură definitiv și Comitatul Zeelanda, disputat mult timp de Comitatul Flandra. În 1345 comitatul
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
lui Ioan al II-lea, Conte de Hainaut, moștenitor prin intermediul mamei sale, Adelaida de Olanda. În 1323 uniunii personale a coșitatelor contelui de Olanda li se alătură definitiv și Comitatul Zeelanda, disputat mult timp de Comitatul Flandra. În 1345 comitatul revine familiei de Wittelsbach prin căsătoria Margaretei de Hainaut cu Ludovic al IV-lea de Bavaria. În 1354 în urma unei lupte de succesiuneîi revine fiului acestora, Wilhelm al V-lea. Ultimul membru al familiei de Wittelsbach a fost Jacqueline de Hainaut
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
Olanda li se alătură definitiv și Comitatul Zeelanda, disputat mult timp de Comitatul Flandra. În 1345 comitatul revine familiei de Wittelsbach prin căsătoria Margaretei de Hainaut cu Ludovic al IV-lea de Bavaria. În 1354 în urma unei lupte de succesiuneîi revine fiului acestora, Wilhelm al V-lea. Ultimul membru al familiei de Wittelsbach a fost Jacqueline de Hainaut, la moartea căreia, în 1433, teritoriile intră în posesia lui Filip al III-lea duce de Burgundia și seniorul Țărilor de Jos Burgunde
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
Țărilor de Jos devin independente și formează o confederație a Provinciilor Unite. În secolul XVII Olanda devine centrul cultural, politic și economic al noului stat, devenit cel mai bogat stat din lume. După detronarea contelui, puterea executivă și legislativă a revenit stărilor provinciei, un consiliu al nobililor și al reprezentanților orașelor. Încă din secolul XVI regiunea era foare urbanizată iar principalele orașe ale Provinciilor Unite se găseau în Olanda: Amsterdam, Rotterdam, Leiden, Alkmaar, Haga, Delft, Dordrecht și Haarlem. În această perioadă
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
În timpul conflictului, mare parte din teritoriul senioriei este reocupat de trupele spaniole, dar prin pacea din 1648 se recunoaște apartenența senioriei la Republica Provinciilor Unite ale Țărilor de Jos. Statul era o confederație în care puterea executivă și legislativă a revenit stărilor provinciei iar puterea executivă era exersată de șeful stărilor, numit stadhouder. În timpul celui de al treilea război Anglo-Olandez, între 1672 și 1674 provincia este ocupată de trupele Principatului Münster, lucru care duce la întărirea puterii stathouderilor. La sfârșitul secolului
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
fost cucerit de Ducatul Geldern dar episcopatul a reușit să își păstreze mare parte din teritoriul Oversticht, teritoriu ce corespunde cu actualele provincii Overijssel și Drenthe. În 1122, în urma Concordatului de la Worms, Împăratul pierde dreptul de investitură al episcopilor, acesta revenind clerului din provincie. Acest lucru a făcut ca statele vecine, Olanda și Gelderen să se implice din ce în ce mai mult ăn alegerea episcopului, ceea ce a dus la numeroase dispute și a necesitat intervențiile repetate ale Sfântului Scaun. În 1527, Episcopul este obligat
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
prin 1979, se stabilește în Statele Unite ale Americii, unde practică inițial meseria de șofer de taxi. A mai încercat în această perioadă să păstreze legătura cu lumea teatrului și a filmului, însă nu a mai primit decât roluri de figurație. Revine sporadic în țară după 1990, iar din 2005 se implică într-un proiect comun al canalului TV ARTE și (temporar) TVR1, de instruire a tinerilor creatori de documentare în cadrul unui Atelier de vară (Aristoteles workshop) ajuns la a treia ediție
Dan Nuțu () [Corola-website/Science/315062_a_316391]
-
sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. În acest context, Rudolf din familia Welfilor, conte de Auxerre, este ales Rege de către nobilii și clerul din Burgundia Transjurană în 888. La moartea sa în 911, regatul îi revine fiului său Richard al II-lea. Acesta încearcă să mărească domeniile printr-o serie de campanii în Italia dar în 933, ajunge la un compromis cu celălalt pretendent, prin care Richard devine Rege al Burgundiei Cisjurane și Provence în schimbul renunțării
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
piciorul din față și, în același timp, extinde brațul înarmat spre țintă. Impulsul se dă din vârful piciorului din față si piciorele se încrucișează în cursul fleșei. Scopul este să loveze înainte sau în același timp ca piciorul nedominant să revină pe plansă. Succesul atacului se bazează pe surpriză și viteză: scrimerul pornește „ca o săgeată”. La spadă, o fleșă insuficient de rapidă declanșează adeseori o oprire din partea adversarului, rezultând intr-o tușă dublă. Ca și pașul încrucișat înainte, flesă este
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
clar, de cele mai multe ori printr-o altă culoare sau cu hașuri. Zona (R) este un spațiu de siguranță pentru a ieși de pe planșă. Dacă un trăgător depășește o limită laterală cu unul picior, meciul trebuie să se oprească și trăgătorul revine pe planșă. Când depășește o limită laterală cu ambele picioare, meciul trebuie să se oprească și adversarul avansează cu un metru la repunerea în gardă. Când depășește o linie de fund cu ambele picioare, este penalizat cu o tușă. Sistemul
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
ascultători. „Enunțul radiofonic se caracterizează prin continuitatea sa temporală. El se desfășoară însă și mai mult decât televiziunea ca un flux neîntrerupt, ce se structurează pe genuri și pe conținuturi în funcție de temporalitatea propusă (zilnică, săptămânală) a audiențelor sale. Programării îi revine rolul de a proceda la aranjamentele ce au ca scop provocarea întâlnirii dintre emisiuni și ascultători. Programele care rezultă de aici variază mult, bineînțeles, în funcție de tipurile de stații. Totuși este foarte rar ca ele să nu conțină, fie și în
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]