KorAP: Find »[drukola/base=antic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...517 518 519 ...528 >

13,180 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

scrisă. Pare mai puțin respectuos gestul de a lipi o foaie pe statuie sau cel de a scrie propria cerere pe piciorul zeului. Devotul Își așează ofrandele votive sau de mulțumire cât mai aproape cu putință de divinitate. Și pentru antici era limpede că Încercarea de a intra În contact cu divinitatea, În mod direct și fără experiență În acest sens, friza abuzul și ridicolul (Pliniu, Epistola, 8, 8, 5-7, pentru Clitumnus Fons). Un martor ocular, stoicul Luciusxe "Lucius" Annaeus Seneca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
COORDONATELE PROBLEMEI: TRADIȚIE ȘI INOVAȚIITC "1. COORDONATELE PROBLEMEI \: TRADIȚIE ȘI INOVAȚII" 1. Cadrul istorictc "1. Cadrul istoric" După celebra Istorie a elenismului a lui J.G. Droysen (1833-1843; 1877-18782) s-a consolidat folosirea acestui termen pentru calificarea unei periodizări a istoriei antice care, identificând În expedițiile lui Alexandru cel Mare (356-323 Î.Hr.) o cotitură memorabilă prin toate evenimentele politice și culturale petrecute În lumea din jurul Mării Mediterane, fixează În anul morții acestuia Începutul unei noi epoci istorice. Această perioadă, după ce a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Î.Hr.). Aici, confruntându-se cu marile tradiții filozofice ale trecutului și ale prezentului, platonică, aristotelică, epicureică - să le amintim doar pe cele principale -, formulează acea doctrină care va reprezenta una dintre axele de susținere ale culturii și spiritualității lumii antice. În ea, noțiunea fundamentală de Logos, ca principiu care pătrunde totul, și ideea conexă de providență universală, destin (heimarmène) imutabil și forță conducătoare a Întregii structuri cosmice și a vieții omenești, configurează un cadru În care universalismul și individualismul Își

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
grecești și orientale, În special În dimensiunea lor mitică, dimensiune ce alimentează o exegeză de tip naturist (personajele divine și Întâmplările lor ca „figură” a unor elemente și evenimente cosmice) ce va cunoaște un atât de mare succes În lumea antică și se va reflecta și În interpretările moderne ale fenomenelor religioase. O asemenea religiozitate, În conotația ei specifică universalistă, Își află expresia În celebrul „Imn către Zeusxe "Zeus"”, al lui Cleante, În care suveranul panteonului grec capătă trăsăturile puterii cosmice

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
neschimbată În substanță pe tot parcursul perioadei elenistice și imperiale romane, până la prăbușirea definitivă a civilizației „păgâne”. Ne referim la primatul pe care tradiția filozofică greacă și În special centrul ei propulsor, Atenaxe "Atena", Îl dețin pe tot parcursul istoriei antice, chiar și În Împletirea profundă cu alte experiențe culturale. Un primat analog asumă, În același timp, și tradiția religioasă a grecilor În vasta panoramă a credințelor și practicilor diferitelor națiuni orientale cu care ei au venit În contact. Chiar Symmachus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
edictul lui Teodosius din 392 d.Hr., care interzice practicarea cultului păgân, istoria religiei grecești, deși Își menține fizionomia individuală, se intersectează În largă măsură sau măcar merge În paralel, din motivele enunțate mai sus, cu istoria religioasă a lumii antice. Așadar, este cu neputință, cu atât mai mult În spațiul limitat al acestei abordări, să pretindem că oferim un cadru exhaustiv, ca să nu spunem complet. Cu toate acestea, din cauza deosebitei lor importanțe și specificități, unele componente ale acestuia se vor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
el, Isis cunoaște o extraordinară Îmbogățire a atributelor și prerogativelor, ajungând chiar la dimensiunea de zeitate panthea, după definiția lui Apuleius (Metamorfoze, XI, 5), numen unicum venerat sub nume diferite la toate popoarele. Imaginea, profund elenizată, dar și Înrădăcinată În antica tradiție egipteană, a lui Isisxe "Isis" myriònyma („cea cu zece mii de nume”) se ivește luminoasă mai ales din acele imnuri sau „litanii”, În legătură cu care s-a convenit În general să fie denumite ca aretalogii. În ele zeița Însăși Își afirmă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
instanțele tipului cosmopolit și, În același timp, dă satisfacție nevoii de garanții personale a individului, pentru viața lui prezentă, dar și pentru cea viitoare. În legăturăxe "Osiris" cu acest lucru, esențial este rolul pe care zeița Îl Îndeplinește deja conform anticei ideologii egiptene, În interiorul structurii mitico-rituale care o vede asociată cu soțul Osirisxe "Osiris", fiul Horusxe "Horus" și celelalte zeități ale ciclului osirian (Sethxe "Seth", Anubisxe "Anubis", Nephthys). În organica expunere a lui Plutarh (Despre Isis și Osiris), mitul egiptean Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un model exemplar care poate găsi În ea, dacă ea este tradusă În termeni rituali (teletài), motiv de speranță pentru o depășire asemănătoare a greutăților și chinurilor propriei existențe. Aici se deschide o perspectivă de prim interes istorico-religios. Dacă În antica tradiție egipteană riturile osiriene cu caracter funerar Îi asigurau Într-adevăr defunctului o soartă bună „dincolo”, participarea credinciosului la cultul zeului nu implica specificul caracter inițiatic al unui cult misteric. Cu toate că Herodot, atunci când vorbește despre riturile lui Osirisxe "Osiris", este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Alexandria, ridicat de Ptolomeu I În cartierul Racotis, acolo exista deja „un mic templu consacrat din vremuri străvechi lui Serapis și zeiței Isisxe "Isis"”. Un ultim element al tabloului este furnizat de Plutarh atunci când, propunând o etimologie ulterioară, conform obiceiului antic de a căuta În etimoane semnificația realităților corespondente, afirmă că numele lui Serapis derivă din verbele grecești care Înseamnă „a Împinge” (soèo) și „a lansa” (sèuesthai). Zeul este, de fapt, cel care dă impuls mișcării universale. „Creație” alexandrină de inspirație

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care le-au cunoscut din inițiativa bătrânului preot din Memphis. 3. Misterii grecești și misterii orientaletc "3. Misterii grecești și misterii orientale" S-a făcut deja aluzie, atunci când a fost nevoie, la asumarea, la o dată mai mult sau mai puțin antică, după caz, a unor structuri misterice de către unele culte de origine orientală, În special cel al Marii Mamexe "Mame" și cel al zeiței Isisxe "Isis". Acest fapt pune o problemă de o considerabilă importanță istorico-religioasă, Întrucât este vorba despre identificarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din secolul al IV-lea d.Hr., faptul că limba sacră a atâtor culte cu misterii a rămas cea a originilor lor elenistice. Situația este valabilă și pentru acel cult misteric ce a marcat În profunzime viața religioasă a lumii antice târzii și care, deși Într-o continuitate de netăgăduit, arată mai limpede diferențele de conținut și de structură față de propriul context național. Ne referim la cultul iranic al zeului Mithraxe "Mithra" care, după o perioadă Întunecată de „incubație”, poate de-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În perioada elenistică și romană misteriile grecești de tradiție antică, așa cum sunt cultele de la Eleusis și din Samotrace, rămân esențiale și atrag la ele credincioși din cele mai diferite naționalități. Importanți reprezentanți ai Romei republicane, ca Sylla, Cicero și Atticus, iar mai târziu numeroși Împărați ajung la Eleusis pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
conturate În această perioadă ca ocrotitoare ale navigației, garanții și protecție Împotriva multiplelor riscuri ale unei existențe În mare parte Încredințate norocului și amenințate de atâtea primejdii, mai ales pe mare. În timp ce În diferite localități ale lumii grecești unele culte antice restaurează sau introduc și ele structuri misterice, ca la Andania, Mantinea și În multe alte centre de cult ale zeiței Demetraxe "Demetra", dionisismul, cu tipica lui mobilitate și caracterul lui cuprinzător, răspândit În tot universul grec, se Înfățișează și el

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de a exila acest fenomen În uscăciunile insensibilului proiect politic de legitimare a puterii. El prezintă o Încărcătură religioasă de netăgăduit și trebuie să fie evaluat ca atare În interferența articulată a diferitelor lui componente. În ochii omului din culturile antice cu structură politeistă, dacă divinitatea se distinge prin capacitatea potentă de acțiune În realitate, nu este anormal faptul ca oamenii investiți cu gradul maxim de putere analoagă să fie considerați părtași la aceeași forță divină. Cu toate acestea, spiritualitatea elenistică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeitate care le asumă, Într-o anumită măsură, pe toate celelalte, fără să le nege Însă existența) și teopanteistă, implicând laolaltă imanența cosmică și transcendența divinului, identificat În esența aprinsă a eterului. Sub toate acestea se află noțiunea, specifică teologiei antice târzii, unei structuri divine gradate, de tip piramidal, al cărei vârf cel mai Înalt, de neatins, se comunică totuși și se Întinde prin nivelele cosmice până la om cu ajutorul unei serii de intermediari de rang divin și demonic: Născut de la sine

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj divin, alteori Înțelept din neamul omenesc care instruiește un cerc devotat de discipoli. În orice caz, Învățătura lui se Înfățișează ca expresie a anticei Înțelepciuni egiptene, chiar dacă, mai ales În ermetismul de inspirație filozofică și religioasă, profunde și adesea proeminente sunt elementele greco-elenistice, Împrumutate mai ales din tradiția platonică și cu ample contribuții ale stoicismului. Dacă pentru epoca faraonică nu există mărturia sigură a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
literară a lui Aelius Aristide În care este evocată experiența popasului În Pergam, mai precis acea parte a Discursurilor (XLVII-LII) care, prin Însăși definiția autorului, se numesc „sacre” (Hieròi logoi). În specifica lui dimensiune divinatorie, atât de esențială pentru omul antic (Guidorizzi, 1988), obiect al unei vaste literaturi al cărei exemplu cel mai cunoscut este Cheia viselor a lui Artemidoros din Daldis, teren de comparație și Înfruntare Între păgâni și creștini (cf. Tertullian, De anima, 45-49; „Augustinianum” 1989), fenomenul oniric atinge

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Această teologie, care, În diferite moduri și cu diverse implicații, se leagă de principalele formule doctrinare ale timpului și Își află expresia sistematică În orizontul medioși neoplatonic, se dovedește un instrument util pentru alcătuirea a două tendințe fundamentale ale spiritualității antice târzii. Pe de o parte, nevoia de a afirma transcendența divinului și, simultan, de a depăși acele aspecte ale religiilor tradiționale, cum ar fi conținuturile mitice cu antropomorfismul lor, câteodată necizelat, și practicile de sacrificiu, aspecte ce apăreau incompatibile cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
b) Porphyrios (cca 232-300 d.Hr.) Fundamentele etice și intelectualiste ale religiozității plotiniene au exercitat o influență hotărâtoare și profundă asupra discipolului și continuatorului, al cărui iter cultural și spiritual arată, de altfel, că implicarea În pestrițul humus al religiozității antice târzii era mai puternică. Autor cu o producție literară foarte bogată, În care se Împletesc Într-un mod complicat interese speculative și religioase, Porphyrios este exeget al miturilor homerice și, În general, al scenariilor mitico-rituale ale diferitelor contexte grecești și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rațiuni tipografice transliterarea din limbile iraniene a fost mult simplificată, astfel Încât, de exemplu, numele avestice ale ființelor venerabile și vrednice de cult (yazataxe "yazata") Biruinței și Slavei sunt redate aici prin Verethraghnaxe "Verethraghna" și respectiv Khvarenahxe "Khvarenah". tc "" RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRUTC "RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRU" Gherardo Gnolitc "Gherardo Gnoli" 1. IRANUL ANTICTC "1. IRANUL ANTIC" 1. Probleme de interpretaretc "1. Probleme de interpretare" Este aproape imposibil să reconstituim religiile Iranului antic făcând excepție de zoroastrism. Natura izvoarelor și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
iraniene a fost mult simplificată, astfel Încât, de exemplu, numele avestice ale ființelor venerabile și vrednice de cult (yazataxe "yazata") Biruinței și Slavei sunt redate aici prin Verethraghnaxe "Verethraghna" și respectiv Khvarenahxe "Khvarenah". tc "" RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRUTC "RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRU" Gherardo Gnolitc "Gherardo Gnoli" 1. IRANUL ANTICTC "1. IRANUL ANTIC" 1. Probleme de interpretaretc "1. Probleme de interpretare" Este aproape imposibil să reconstituim religiile Iranului antic făcând excepție de zoroastrism. Natura izvoarelor și numărul lor relativ insuficient permit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
venerabile și vrednice de cult (yazataxe "yazata") Biruinței și Slavei sunt redate aici prin Verethraghnaxe "Verethraghna" și respectiv Khvarenahxe "Khvarenah". tc "" RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRUTC "RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRU" Gherardo Gnolitc "Gherardo Gnoli" 1. IRANUL ANTICTC "1. IRANUL ANTIC" 1. Probleme de interpretaretc "1. Probleme de interpretare" Este aproape imposibil să reconstituim religiile Iranului antic făcând excepție de zoroastrism. Natura izvoarelor și numărul lor relativ insuficient permit urmărirea doar a câtorva elemente singulare și fragmentare, privind riturile, panteonul, mitul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și respectiv Khvarenahxe "Khvarenah". tc "" RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRUTC "RELIGIILE IRANULUI ANTIC ȘI ZOROASTRU" Gherardo Gnolitc "Gherardo Gnoli" 1. IRANUL ANTICTC "1. IRANUL ANTIC" 1. Probleme de interpretaretc "1. Probleme de interpretare" Este aproape imposibil să reconstituim religiile Iranului antic făcând excepție de zoroastrism. Natura izvoarelor și numărul lor relativ insuficient permit urmărirea doar a câtorva elemente singulare și fragmentare, privind riturile, panteonul, mitul și epica, cosmologia, moartea și lumea de „dincolo”, inițierea, dar nu și un cadru organic al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din moment ce, sub vălul unei zoroastrizări succesive, aceasta a conservat elemente arhaice sau, În orice caz, eterogene. Din acest punct de vedere, și comparația cu religia vedică este foarte utilă, pentru că tot ceea ce unește cele două lumi religioase, Iranul și India antică, Își poate avea originea, În cele mai multe cazuri, Într-un fond unitar de idei și credințe sau În practici rituale care, cel puțin teoretic, Își pot avea rădăcinile Într-o Îndepărtată antichitate indo-iraniană sau ariană. Unii cercetători, mai ales din școala

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]