13,837 matches
-
este o inscripție funerară sau o creație lirică constând într-un text scurt, în versuri sau proză, onorând o persoană decedată și care este înscris pe piatra funerară a mormântului. Pe o piatră tombală din Seini, Maramureș este scris epitaful: Cimitirul Vesel din Săpânța <poem>"Cine vre strînge avere" "Crească vită cu plăcere" "Și să scoale diminiață" "Eu așa am fost în viață" "Aci se odihne batrîna" "Stan Anuța Deloaie. "A trăit 78 de ani" "A dormit la anu 1958"</poem
Epitaf () [Corola-website/Science/321504_a_322833]
-
o întreagă lume."</poem> — Alexandru cel Mare <poem>"Reverse dulci scântei "Atotștiutoarea, "Deasupra-mi crengi de tei "Să-și scuture floarea. "Ne mai fiind pribeag De-atunci înainte "Aduceri aminte " M-or troieni cu drag."</poem> — Mihai Eminescu 1850 - 1889 Cimitirul Bellu, București (fragment din poezia "Nu voi mormânt bogat"). <poem>"Și pulbere țărână din tine se alege " Căci asta e a lumii nestrămutată lege, "Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va rămânea. "Veronica Micle
Epitaf () [Corola-website/Science/321504_a_322833]
-
voi mormânt bogat"). <poem>"Și pulbere țărână din tine se alege " Căci asta e a lumii nestrămutată lege, "Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va rămânea. "Veronica Micle "4.08.1889"</poem> — Veronica Micle, Cimitirul Mănăstirii Văratec, județul Neamț, Fragment din poezia "Și pulbere, țărână... <poem>"Jur-împrejur e largul care cântă," "E soare-n cer, e sărbătoare sfântă," "Și-n vreme ce mi-a amuțit pământul" Fiorul păcii-n suflet mi se lasă," "Eternități îmi
Epitaf () [Corola-website/Science/321504_a_322833]
-
viața; deci te luptă "Cu dragoste de ea, cu dor. "Pe seama cui? Ești un nemernic " Când n-ai un țel hotărâtor. "Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni, "Te lupți pe seama tuturor.</poem> — George Coșbuc 1866 - 1918 Cimitirul Bellu, București
Epitaf () [Corola-website/Science/321504_a_322833]
-
această biserică a slujit preotul Nicanor Racu (1897-1982), nașul de călugărie al maicii Macrina. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea în 1953, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 de preotul Nicanor Racu pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserică din Miclăușeni. În anul 1994, la inițiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Mănăstirea Miclăușeni este reînființată. În cadrul mănăstirii funcționează Centrul social-cultural „Sf. Ilie" având rol de centru social
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
celelalte clădiri urmând să adăpostească un centru de zi pentru persoane vârstnice și un centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. Lângă peretele nordic al bisericii se află cimitirul familiei Sturdza. Aici sunt înmormântați următorii: La vest de biserică se află mormântul ieromonahului Nicanor Racu (1897-1982). Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: ""Aici odihnește preot RACU NICANOR născ. 4 oct. 1897 - dec. 2 noem. 1982. Păstorul cel
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
publice. Construcțiile au fost realizate între 1937-1940. Toma T. Socolescu s-a implicat în amenajarea peisagistică a diferitelor spații, exemple în acest sens fiind parcul local numit ' Parcul cu castani' sau bulevardul cu castani care traversează parcul și duce la cimitirul local. A sperat că poate fi amenajat și un parc de recreere alături de un heleșteu în această zonă, pentru a oferi ploieștenilor (Păulești este situat la numai 7 km de Ploiești) un vast spațiu verde. Acest proiect a fost demarat
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
orașului Târgoviște. Acest boier s-a căsătorit cu Marula, fiica lui Tudora din Popești, soră a prințului Antonie-Vodă. Marula a fost recunoscută de Mihai Viteazul ca fiica sa ilegitimă, rod al unei relații extraconjugale cu Tudora. Marula este îngropată în cimitirul bisericii din Răzvadu de Sus, unde, pe o lespede de piatră bogat cioplită, numele ei încă mai poate fi citit. Nicolae Iorga, marele istoric și prieten al lui Toma T. Socolescu, a găsit strămoși ai familiei Socol printre întemeietorii localității
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
ridicată în secolul al XVIII-lea. Are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica se află pe lista monumentelor istorice, . Localitatea Cuștelnic se află în imediata vecinătate a municipiului Târnăveni, de care și aparține, până în anii trecuți fiind componentă a localității Gănești. În cimitirul situat pe dealul ce mărginește localitatea se află două biserici de lemn, mărturii ale trecutului istoric și spiritual a comunității românești de odinioară: biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae” și biserica greco-catolică „Arhanghelul Mihail”. Biserica de lemn ce poartă hramul „Sf.Nicolae
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
în anul 1823. Asemenea legendelor întemeierii altor lăcașuri de lemn din Transilvania, biserica din Cuștelnic, sau „biserica de jos”, cum mai este denumită de localnici, a fost adusă de la Bord, în prezent sat component al comunei Cucerdea. Este amplasată în cimitirul de pe dealul ce mărginește la nord localitatea, puțin mai jos de biserica de lemn ortodoxă. Mărturii scrise despre biserică sunt foarte puține, deci ne orientăm spre alte surse care să ne ajute la determinarea vechimii acesteia. Inscripția de pe peretele de
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
telefon la piață!” referitor la faptul că în limba japoneză termenul pentru „ridiche” este folosit și pentru un actor prost. Toată viața a rămas necăsătorit și fără copii, trăind cu mama sa toată viața după moartea tatălui. Este îngropat în cimitirul templului Engaku-ji din Kamakura, mormântul neavând nici un nume scris pe el, doar kanji-ul 無 („nimic, nu”). Următoarele 33 de filme mai există: I-au fost acordate o serie de premii japoneze și internaționale.
Yasujirō Ozu () [Corola-website/Science/316510_a_317839]
-
populare, se poate reconstitui trecutul îndepartat, mai puțin cunoscut. Începuturile muzicii bizantine la noi sunt strâns legate de apariția și răspândirea creștinismului oriental pe aceste meleaguri, consemnat în multe documente arheologice și istorice, cum ar fi descoperirea unor bazilici străvechi, cimitire, martiri, obiecte și inscripții creștine, ori chiar existența unei episcopii în sec. IV, la Tomis (Constanța). Unele relatări vorbesc și despre practicarea muzicii la noi, cum este mențiunea despre martiriul Sfântului Sava de la Buzău († 372), despre care ne se spune
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
listă a monumentelor istorice, deși este un exemplu de maximă îndrăzneală în dulgheria locală, la începutul secolului 20. În sat se păstrează încă două biserici de lemn, în cătunele Chituci și Sânculești. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește structura geografică și socială de odinioară a așezării, ilustrând exemplar descrierile de epocă ale așezărilor din zona deluroasă a Olteniei. Vechea biserică de lemn a fost ridicată pe același loc, la anul 1810, conform textului pisaniei, transcris înainte de dispariția
Biserica de lemn din Olteanca-Marinești () [Corola-website/Science/322345_a_323674]
-
primit în cinstea lui numele "". După război, în 1956, Watson a fost numit președinte emerit al IBM. Cu o lună înainte de a muri, el a predat fiului său cel mare, Thomas J. Watson, Jr., frâiele companiei. A fost înmormântat la cimitirul din Sleepy Hollow, New York. Watson și-a rezumat întreaga filosofie după care a condus IBM într-un motto format dintr-un singur cuvânt: „THINK” („GÂNDEȘTE”). Prima marcă înregistrată în SUA de IBM a fost numele "THINK", la 6 iunie 1935
Thomas J. Watson () [Corola-website/Science/322341_a_323670]
-
se vor alătura noii linii independente și prosioniste a partidului Maki, au respins propunerea lui Tubi. Tawfik Tubi a locuit la Haifa, alături de soția sa Olga. Tawfik Tubi a murit la Haifa în martie 2011 și a fost înmormântat la cimitirul din Kfar Samir din Haifa. Fiul său, Dr Elias Tubi, este profesor universitar, seful sectiei de imunologie și alergologie de la Centrul medical Bney Tzion din Haifa și director al Spitalului italian din Haifa
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
Marmației, până în februarie 1920. Romul Ciorogariu, profesor la Arad și mai târziu la Roman, episcop al Oradei, îi scrie lui Hodoș: Se întoarce la Sibiu, unde va rămâne până în anul 1945, când se stinge din viață, în 25 iulie. În cimitirul central din acest oraș, se află mormântul său, a cărui înfățișare nu dezminte modestia de o viață de om a folcloristului." S-a stins ușor ca o candelă pe sfârșite,cel ce a fost profesorul scriitorul și gazetarul Enea Hodoș
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
1847. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin sculptura frumoasă de la intrare și funia mediană. Pictura icoanelor de pe iconostas precum și pictura parietală din altar se disting prin calitate și colorit. Biserica este înconjurată și integrată într-un ansamblu valoros de cimitirul vechi, accesibil prin două porți de lemn tradiționale, dinspre apus și răsărit, databile odată cu biserica. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În sat se păstrează încă două biserici de lemn, în cătunele Sânculești și Marinești
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
în cătunele Sânculești și Marinești. Cea dintâi este foarte asemănătoare celei din Chituci, dezvăluind participarea acelorași meșteri dulgheri, cruceri și zugravi sau surse de inspirație comune în anumite momente ale existenței lor. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește structura geografică și socială de odinioară a așezării, ilustrând exemplar descrierile de epocă ale așezărilor din zona deluroasă a Olteniei. Pisania modernă, pictată pe peretele de deasupra intrării în biserică, afirmă: "„Construită în anul 1847, reacoperită cu șiță în
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
structura bine păstrată, prin sculptura frumoasă de la intrare și funia mediană. Pictura icoanelor de pe iconostas, pictura parietală din altar și tabloul ctitorilor din tindă se disting prin calitate și colorit. Biserica este înconjurată și integrată într-un ansamblu valoros de cimitirul vechi. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În sat se păstrează încă două biserici de lemn, în cătunele Chituci și Marinești. Cea dintâi este foarte asemănătoare celei din Sânculești, dezvăluind participarea acelorași meșteri dulgheri, cruceri
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
în cătunele Chituci și Marinești. Cea dintâi este foarte asemănătoare celei din Sânculești, dezvăluind participarea acelorași meșteri dulgheri, cruceri și zugravi sau surse de inspirație comune în anumite momente ale existenței lor. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește structura geografică și socială de odinioară a așezării, ilustrând exemplar descrierile de epocă ale așezărilor din zona deluroasă a Olteniei. O veche pisanie, transmisă de cercetătorul Ioan Popescu-Cilieni, reținea următoarele date și fapte: "„Această sfântă și dumnezeiască biserică, ce
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
o mutare a bisericii în locul actual. Sugestiv în acest sens este tabloul ctitorilor din tindă, unde donatorii oferă atât macheta bisericii, a unei clopotnițe sau a unei șatre de pomeni separate, cât și un dreptunghi sub ele, care semnifică terenul cimitirului. Momentul relocalizării bisericii nu este datat dar se poate presupune anul 1864, de când datează foarte probabil și pictura murală interioară. O însemnare lângă o fereastră din naos surprinde momentul electrificării lăcașului: "„Această lumină s-au băgat cu ajutorul lui Dumnezeu și
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
accident vascular cerebral și se află într-un scaun cu rotile. El are o soție nouă, Ella (Amber Valletta), care are grijă de el. Ella îi spune că tatăl lui este un monstru. Jamie părăsește casa. Acesta se duce la cimitirul soției sale. El găsește mormântul lui Mary Shaw și marionetele ei. Marion (Joan Heney), soția lui Henry, un om care se ocupă de funerarii, îl avertizează asupra pericolului de marionete. El își dă seama că ar trebui să îl îngroape
Liniște mortală () [Corola-website/Science/322418_a_323747]
-
sale. El găsește mormântul lui Mary Shaw și marionetele ei. Marion (Joan Heney), soția lui Henry, un om care se ocupă de funerarii, îl avertizează asupra pericolului de marionete. El își dă seama că ar trebui să îl îngroape în cimitir pe Billy. El face acest lucru, dar în camera sa, o îtâlnește iar păpușa însoțită de Lipton, neconvins de nevinovăția lui Jamie. Jamie îi spune despre poezie, dar Lipton este sceptic. În dimineața următoare, Jamie îl ia pe Billy de la
Liniște mortală () [Corola-website/Science/322418_a_323747]
-
implicați au fost apoi uciși unul câte unul. Soțiile lor, copiii, și copiii copiilor au suferit toți aceeași soartă. Tatăl său spune că Mary se va întoarce și pentru Jamie. Lipton sosește și Jamie îi spune că toate marionetele din cimitir lipsesc. Jamie primește un telefon de la Henry, spunându-i să meargă la teatru. Cu detectivul urmărindu-l, Jamie revine la teatru. Cei doi descoperă o cameră ascunsă. Acolo au găsit cadavrul lui Michael Ashen și 100 de marionete plasate pe
Liniște mortală () [Corola-website/Science/322418_a_323747]
-
divorțat, iar în 1970 Salk s-a căsătorit cu pictorița Françoise Gilot, fosta iubită a lui Pablo Picasso și mama a doi copii ai artistului. Salk a murit la 23 iunie 1995 la La Jolla. El a fost înmormântat la cimitirul „El Camino Memorial Park” din Sân Diego.
Jonas Salk () [Corola-website/Science/322422_a_323751]