13,864 matches
-
lui Henry Ferrers, un chiriaș al lui John Whynniard. Percy a aranjat utilizarea casei prin agenții lui Northumberland, și . Fawkes, folosind pseudonimul „John Johnson”, a luat în administrare clădirea, dându-se drept slujitor al lui Percy. Clădirea era ocupată de comisari scoțieni numiți de rege să aranjeze planurile sale de unificare a Angliei și Scoției, așa că complotiștii au aranjat cazarea lui Catesby în Lambeth, pe malul opus al Tamisei de unde stocurile de praf de pușcă și alte provizii puteau fi transportate
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
astfel de mașinațiuni până la al cincilea interogatoriu. Din punct de vedere logistic, săparea unui tunel s-ar fi dovedit extrem de dificilă, mai ales că niciunul dintre conspiratori au avea vreo experiență de minerit. Dacă povestea este adevărată, până la 6 decembrie comisarii scoțieni și-ar fi încetat activitatea, iar conspiratorii ar fi lucrat la tunelul de la casă închiriată la Camera Lorzilor. Ei și-au încetat eforturile atunci când, în timpul săpării tunelului, au auzit un zgomot de sus. Zgomotul s-a dovedit a fi
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
barca spre . Bates, care era considerat om de rând, a fost adus de la . Unii dintre prizonieri erau deznădăjduiți, dar alții erau nonșalanți, unii chiar fumând tutun. Regele și familia lui, ascunși, au fost printre cei mulți care au urmărit procesul. Comisari prezenți au fost conții de Suffolk, Worcester, Northampton, Devonshire, și Salisbury. Sir John Popham era judecător-șef, Sir Thomas Fleming era lord-baron al instanței "Exchequer of Pleas", și doi judecători, Sir Thomas Walmsley și Sir Peter Warburton, au oficiat cu
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
înființată la 30 octombrie 1938 Facultatea de Geografie a Universității de Stat din Tiraspol. În perioada decembrie 1939 - septembrie 1940, Radul a fost director al Institutului pedagogic din Tiraspol. După reocuparea Basarabiei de către URSS, a fost numit în funcția de comisar al poporului pentru învățământ al RSSM, de unde a fost trecut în noiembrie 1944 în funcția de vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al RSSM. a fost inițiator al proiectului înființării Universității Naționale a RSS Moldovenești, în baza Institutului Pedagogic din Chișinău
Macarie Radul () [Corola-website/Science/311069_a_312398]
-
teritoriile sub mandat ale Ligii Națiunilor, care erau încredințate spre administrare unuia dintre statele membre, Danzigul, la fel ca și Teritoriul bazinului Saar, a rămas sub autoritatea directă a Ligii Națiunilor. Reprezentanți din diferite țări au preluat funcția de „Înalt comisar” astfel: Orașul Liber avea o populație de 337.000 de locuitori (1919), 98% dintre ei fiind vorbitori de germană , restul fiind vorbitori de cașubiană sau poloneză. Tratatul de la Versailles, care separase Danzigul și zona înconjurătoare de restul Germaniei, cerea acum
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
în 1923 și 10448 în 1929, principal din cauza imigranților din Polonia și din Rusia. În scurtă vreme a devenit clar pentru toatâ lumea că majoritatea populație formată din germani respingeau concesiunile făcute Poloniei și despărțirea de Germania. Profesorul Burckhardt, Înaltul Comisar al Ligii Națiunilor în Danzig constata în 1939 că trebuie să joace rolul de arbitru în disputele germano-poloneze care nu păreau că se mai termină. În mai 1933, NSDAP (naziștii) a câștigat alegerile locale din oraș. Cu toate acestea, naziștii
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
locale în 1939. În ciuda mai multor propuneri ale guvernelor germane, atât înainte cât și după 1933 pentru recunoașterea condiției anormale a Danzigului în raport cu Germania, Polonia a refuzat schimbări, și mai târziu, în aprilie 1939, profesorul Burckhardt a fost înștiințat de Comisarul general polonez că orice încercare de schimbare a situației din acel moment va avea ca răspuns reacția armată a polonezilor. În 1939, când tensiunile dintre Polonia și Germania au atins punctul culminant, guvernul Danzigului s-a implicat în persecuții deschise
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
ca el să fie ales președinte al sovietului din Belarus. Mai târziu a venit la Moscova și a condus o forță armată a muncitorilor care ajutau la luptele pentru controlarea orașului. După preluarea puterii din Octombrie 1917, Frunze a devenit comisarul politic al provinciei Voznesensk. În primele zile ale Războiului civil Rus, a fost numit șef al Grupului de Armate Sud. După ce armata lui Frunze a învins armata albilor condusă de amiralul Aleksandr Kolceak în Omsk, Leon Troțki, conducătorul Armatei Roșii
Mihail Frunze () [Corola-website/Science/311190_a_312519]
-
În realitate, așa cum ascund în propriul CV mulți din cei ce au făcut parte din aparatul mercenar al PCR și UTC, prin Educație (Cinica mistificarea. Da, Educație prin forță totală în chip comunist dictatorial) înțelegem ... aparatul profesionist plătit al UTC. Comisarii politici bolșevici. La Liceul Miliitar din Breaza a îndeplinit funcția (așa era prevăzut în comunism în statele de organizare, ca urmare a faptului că fiind stat dictatorial comunist cu partid unic conducător în stat prin Constituția comunistă, adică cu forța
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
Politic Superior al Armatei devenind, pe rând șefii UTC în CPSA. Alt exemplu de general care ascunde acest lucru în CV este generalul maior Ion Ungureanu locțiitor al șefului SMFT. Profesia lor a fost așadar în acest interval de timp comisar politic bolșevic în Armată. Nu altă, nu de ofițer, nu există ofițer politic decât în bolșevism, ci de cu totul alte specialități, comisarul politic care este simultan și ofițer pentru a deține drepturi de ordin și comandă în ierarhia militară
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
maior Ion Ungureanu locțiitor al șefului SMFT. Profesia lor a fost așadar în acest interval de timp comisar politic bolșevic în Armată. Nu altă, nu de ofițer, nu există ofițer politic decât în bolșevism, ci de cu totul alte specialități, comisarul politic care este simultan și ofițer pentru a deține drepturi de ordin și comandă în ierarhia militară chiar și peste comandant, apare odată cu bolșevismul, în bolșevism și atât, dar profesia aceasta este și nu cea de ofițer. Fiind biografie și
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
deține drepturi de ordin și comandă în ierarhia militară chiar și peste comandant, apare odată cu bolșevismul, în bolșevism și atât, dar profesia aceasta este și nu cea de ofițer. Fiind biografie și CV, atunci așa se reține pentru această perioadă - comisar politic în armată în regimul comunist, pentru impunerea cu forța în gând și faptă a conținutului dictatorial politic. În Academie, se specializează ca ofițer de stat major. După un stagiu de comandant de batalion la Regimentul 30 Gardă (1985-1988) și
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
colonelul sovietic a somat, prin intermediul unui interpret, să se depună armele în 15 minute, altfel tancurile sovietice vor intra în acțiune, precizând: „va curge mult sânge și în zadar”. Generalul Saidac a cerut răgaz până a doua zi. În loc de răspuns, comisarul politic i-a vorbit despre diviziile constituite din prizonieri români pe teritoriul Uniunii Sovietice, întrebându-l ce atitudine va urma, Saidac a replicat că nu va face altceva decât ce-i va ordona „guvernul țării mele și comandamentele mele legal
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
serviciului veterinar al Corpului 10 Gardă din cadrul Armatei a 40-a (1945-1946). După ce a fost demobilizat, fiind etnic moldovean, a fost trimis pentru a desfășura activitate economică și de partid în RSS Moldovenească. A îndeplinit funcțiile de prim-adjunct al comisarului poporului pentru agricultură din Sovietul de Miniștri (1946-1948), controlor al Consiliului pentru treburile colhozurilor de pe lângă Guvernul URSS pentru RSS Moldovenească (1948-1951), prim-secretar al Comitetului raional Chișinău al PCM (1951-1952) și director al Casei Republicane a Agronomilor (1952-1954). Este numit
Ivan Bodiul () [Corola-website/Science/311961_a_313290]
-
1940 - 25 ianuarie 1949). A fost și deputat al poporului în Sovietul Suprem al URSS în legislaturile 1-6. În perioada celui de-al doilea război mondial, a fost mobilizat în RKKA (Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor), îndeplinind activitatea de comisar politic și fiind membru în Consiliul Militar al Armatei a V-a (1941), al Armatei 21 (1941-1942), al Armatei 64 (1942-1943) și apoi al Armatei 7 Gardă (1943). A fost avansat la gradul de colonel și apoi la cel de
Zinovie Serdiuk () [Corola-website/Science/311972_a_313301]
-
în Comitetul Central al Partidului Comunist din Ucraina. De asemenea, a fost membru al CC al PC din Ucraina și membru în Biroul organizatoric al aceluiași partid (3 iunie 1937 - 27 ianuarie 1938). Până în noiembrie 1937 a fost locțiitor al comisarului poporului pentru agricultură din RSS Ucraineană. Zinovie Siderski a fost arestat de către NKVD la 26 noiembrie 1937, fiind executat prin împușcare la data de 22 august 1938, la vârsta de numai 41 ani.
Zinovie Siderski () [Corola-website/Science/311978_a_313307]
-
asemenea, în intervalul 17 mai 1940 - 25 ianuarie 1949 a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din Ucraina. În august 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, conducerea RSS Moldovenești (secretarul Comitetului regional al PCUS, Piotr Borodin, președintele Sovietului Comisarilor Poporului, Tihon Konstantinov și Președintele Prezidiului Sovietului Suprem, Fedor Brovko) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldovenești să fie demarcată cu includerea în componența Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a județului Akerman, toate cu o populație majoritară
Piotr Borodin () [Corola-website/Science/311994_a_313323]
-
o profundă criză sentimentală și morală. 1937 - reia colaborarea cu editură Einaudi și lucrează și pentru editură Mondadori. La 1 mai 1938 este definitiv angajat de către editură Einaudi. 1943 - din 8 septembrie editură Einaudi este sub directă obsevare a unui comisar al regimului Mussolini, instalat în nordul Italiei. Pavese este obligat să trăiască retras, sub numele fals de Carlo de Ambrogio, până la 25 aprilie 1945. 1945 - după eliberarea Italiei, editura Einaudi își reia activitatea. Pavese devine un factotum al editurii, reia
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
un film parabolă, dar tratat cu mijloace realiste. Am făcut á contre coeur niște concesii regizorului; în situația actuală scenariul comportă modificări, adică scoaterea acelor situații ieftine de western la care am concedat”. Nicolaescu terminase de filmat între timp "Un comisar acuză" (1974), iar la 29 martie 1974 a revenit din nou în echipa de producție a filmului „Viață fără de moarte” (titlul noului film). Scenariul a fost modificat din nou de regizor, Titus Popovici exprimându-și acordul ca regizorul Sergiu Nicolaescu
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Actorul Sergiu Nicolaescu a primit în 1974 Premiul pentru interpretare masculină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru interpretarea rolurilor din filmele "Nemuritorii" și "Un comisar acuză". Cronicile criticilor de film au fost în general pozitive, fiind remarcate unele momente reușite realizate de unii dintre actori, precum și imaginile datorate „excelentului operator Al. David” (după cum scria Radu Georgescu). Criticii au constatat însă reluarea unor lucruri văzute în
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
1972, regizat de Sergiu Nicolaescu. Rolurile principale sunt interpretate de Ilarion Ciobanu, Sergiu Nicolaescu, Alexandru Dobrescu, Gheorghe Dinică, George Constantin, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Sebastian Papaiani. Este considerat de criticii de film drept primul film polițist românesc. Acest film prezintă lupta comisarilor Roman (Ilarion Ciobanu) și Miclovan (Sergiu Nicolaescu) cu grupările de crimă organizată din Bucureștiul de după cel de-al Doilea Război Mondial. Comisarul Miclovan a fost inspirat de unchiul regizorului, Gheorghe Cambrea, comisar în București între anii 1935 și 1951. La
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
și Sebastian Papaiani. Este considerat de criticii de film drept primul film polițist românesc. Acest film prezintă lupta comisarilor Roman (Ilarion Ciobanu) și Miclovan (Sergiu Nicolaescu) cu grupările de crimă organizată din Bucureștiul de după cel de-al Doilea Război Mondial. Comisarul Miclovan a fost inspirat de unchiul regizorului, Gheorghe Cambrea, comisar în București între anii 1935 și 1951. La finalul filmului, comisarul Miclovan moare după ce reușise să anihileze majoritatea bandelor înarmate care terorizau capitala. A fost urmat în 1973 de filmul
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
primul film polițist românesc. Acest film prezintă lupta comisarilor Roman (Ilarion Ciobanu) și Miclovan (Sergiu Nicolaescu) cu grupările de crimă organizată din Bucureștiul de după cel de-al Doilea Război Mondial. Comisarul Miclovan a fost inspirat de unchiul regizorului, Gheorghe Cambrea, comisar în București între anii 1935 și 1951. La finalul filmului, comisarul Miclovan moare după ce reușise să anihileze majoritatea bandelor înarmate care terorizau capitala. A fost urmat în 1973 de filmul "Ultimul cartuș". El se află pe locul 12 în topul
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
Ciobanu) și Miclovan (Sergiu Nicolaescu) cu grupările de crimă organizată din Bucureștiul de după cel de-al Doilea Război Mondial. Comisarul Miclovan a fost inspirat de unchiul regizorului, Gheorghe Cambrea, comisar în București între anii 1935 și 1951. La finalul filmului, comisarul Miclovan moare după ce reușise să anihileze majoritatea bandelor înarmate care terorizau capitala. A fost urmat în 1973 de filmul "Ultimul cartuș". El se află pe locul 12 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. În aprilie 1945, Bucureștiul trecea printr-o perioadă grea marcată de sărăcia de după război și de apariția bandelor înarmate. Un comisar de poliție, care era comunist din 1937 și adusese mari servicii PCR în ilegalitate, este ucis de bandiți după o lungă urmărire și un schimb de focuri. În locul lui, comuniștii au obținut un post de comisar-șef la sectorul 2
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]