14,243 matches
-
deveni un om plin de evlavie: - Alexandru, eu nu aș mai putea face crime! M-am întors din comă alt om. Poate că Dumnezeu așa a vrut ca să îmi revin și să-mi ispășesc pedeapsa aici, pe pământ, să devin credincios, să mă fac popă și să fac lucruri bune. Încă mai port acest coșmar cu mine. Dacă ți-am mărturisit despre crimă, am făcut-o ca să mă eliberez și în fața ta, ca o mulțumire că m-ai salvat de la înec
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și mustața albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A fost un om puternic, drept, mândru, cu dragoste pentru natură și oameni, credincios și mai ales cu o voință de fier. Nu s-a lăsat înfrânt de necazurile și greutățile vieții, nici atunci când părinții și chiar fiul au plecat spre nesfârșitele ceruri. În fiecare vară așteptam cu nerăbdare să sosească vacanța ca să-l
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Joao. Aura și câmpul lui eteric sunt neobișnuite, el ne administrează energiile cosmice de care nu mai suntem în stare să dispunem singuri. Într-o formulă simplificată, Joao ne deschide chakrele ce alimentează cu energie organele în suferință. Cei credincioși, temători de variantele spiritiste, înțeleg că energia colosală de care dispune Joao nu poate fi decât de origine divină. El este un ales al domnului, de unde și numele Joao de Deus. El vindecă precum Hristos, făcând uz de puterile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
meșterul Ambrogio. Chilia era situată În fundul unui coridor Îngust care dădea direct În claustrul dinăuntru. Un unghi al colonadei se deschidea spre intrarea laterală a bisericii. Oricine ar fi putut intra fără să fie observat, profitând de afluxul neîntrerupt al credincioșilor. Mobilierul era unul elementar: o scândură mare Îi slujea drept pat și o scândură mai mică, rezemată de zid, drept masă de scris. Pe ea se găseau o cutie din lemn plină cu cărbuni pentru desen și câteva borcănașe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui, În biserica celor Patruzeci de Mucenici? Te asigur că sunt emoționante. Meșterul Ambrogio era și dânsul fascinat de ele. I-am văzut deseori Împreună, adânciți Într-o conversație aprinsă. Căpitanul zâmbi. — Poate că omul nostru din Como era un credincios. Cetatea voastră pare să atragă sufletele cuvioase, precum Angiolieri. Rostise ultimele cuvinte cu un sarcasm evident. — Mda, messer Cecco, zise Încet priorul. Un poet bizar și un om deopotrivă de original, nu găsești? — Cu siguranță, dar poate că mai chibzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ținându-se pe lângă perete, ca să nu bată la ochi. Spre fund, alături de masa simplă din piatră, Înconjurată de scaune din lemn, fusese aranjată o estradă grosolană din scânduri. De pe acel amvon improvizat, un om vorbea adresându-se micului grup de credincioși Îngrămădiți În jurul său. Nu era multă lume, poate că două duzini de persoane, bărbați și femei. Unii Împrăștiați printre coloane, alții șezând pe niște bănci simple din lemn, iar alții ghemuiți pe pardoseală, cu toții adânciți În ascultare. Tocmai fețele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vrajă. — Messer Durante! Rupe cu noi din pâinea Îngerilor. Apropie-te. Bruno Ammannati se Întrerupsese, iar acum Îl fixa cu o expresie inspirată. Numele său nu părea să fi suscitat vreo reacție deosebită În rândul celor de față. Doar câțiva credincioși se mărginiseră să Îi arunce câte o privire bănuitoare, de Îndată potolită de tonul confidențial al predicatorului. După acel scurt salut, părea că și Bruno uitase de dânsul. Își desprinsese privirea, Întorcându-se cu fervoare la predică, cu ochii aprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol, În așteptarea deșteptării. La acele cuvinte, un murmur străbătuse rândurile credincioșilor. Dante surprinse câteva comentarii șoptite despre oasele enorme găsite la o fermă din Mugello. Dar Bruno continua fără să ia În seamă comentariile. — Cei dinaintea noastră zac În gropile lor, nu morți ci adormiți, declamă cu ochii mijiți, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celui de Al Treilea Cer, l-ar fi putut urma pe acea cale a pierzaniei? Trecu În revistă, În minte, toate acele fețe purtătoare de mască animalieră. Cineva iscusit la calcule, stăpân pe știința cerească... Se reapucă să studieze fețele credincioșilor, Întrebându-se ce consecințe putea avea asupra lor acea cosmologie deformată. Păreau niște somnambuli ori parcă se aflau sub efectul unui narcotic. De câteva clipe, predicatorul intona un psalm necunoscut, la care cei de față răspundeau, În antifon, mormăind niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cărora s-ar fi simțit oarecum stânjenit să ronțăie ciocolată și pe care, de altminteri, nu și-ar fi îngăduit niciodată să-i întrerupă din conversația lor atât de interesantă, cu nevinovata lui manie. Discipolii îi pretindeau totodată să rămână credincios esteticii sale. Jonas, care trudea din greu și îndelung pentru a avea din când în când un fel de străfulgerare, în care realitatea i se arată dintr-o dată într-o lumină cu desăvârșire nouă, nu poseda decât o foarte vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în Palestina un masacru de felul celui pe care-l trăim acum. O dureroasă reconstituire a Bibliei, mai zice. „Azi citind din cele sfinte, i-am pomenit pe toți tinerii care și-au pierdut viața“, a mărturisit unui grup de credincioși care se refugiaseră pe un delușor de lîngă Catedrala Veche și a încercat să-i conducă pînă la ușă, ca să-i izbăvească. Ghinionul Preafericitului, pentru că un trăgător bine ascuns țintea asupra bisericii zădărnicindu-i planul, rîzîndu-i în nas de la distanță
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
noțiunea unei ființe supreme care conduce universul de pe tronul său din cer și îl numesc „Dumnezeu” cu „D” mare, pentru a sublinia faptul că este atotputernic. Punctul de interes principal în toate religiile occidentale este „viața de apoi”, iar majoritatea credincioșilor manifestă o preocupare morbidă referitoare la soarta sufletelor lor după moarte. Prin urmare, religiile occidentale sunt mai degrabă idealiste decât practice, sunt preocupate mai mult de lumea ce va să vină decât de aceasta. Taoiștii, pe de altă parte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
viitorul de aur al omenirii spre care ei se Îndreptau posomorâți ori mahmuri, ținând pe genunchi servietele de vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină afumată, ouă fierte și, cei mai norocoși, cu câte un pui fript, În timp ce În biserici credincioșii se pregăteau cu sfioșenie de liturghie, iar la Canal se Împărțea aceeași zeamă chioară și călduță. Slab, conchise doamna Moduna la capătul unei examinări severe a Înfățișării fiului ei. Mănâncă la Întâmplare. Uneori, poate, deloc. Precis dă o groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vrea Domnul În caz că nu apare ceva neprevăzut, adică un accident sau calamități cum ar fi inundațiile, cutremurele sau mineriadele de care noi nu prea am dus nici avut lipsă. Doamne ajută! Bejan Iustin. Fost membru PCR actualmente fără partid dar credincios până la moarte. Nota 1. La penis cum i se mai zicea (nu știu de ce) poate pentru că În fața morții trebuie să Îți alegi cuvintele nu renunț deoarece vreau să mor ca un bărbat așa cum am văzut În filmul Vikingii când tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
limba, una anume, În care cuvintele să cadă ca o ploaie liniștită, fără nici un zgomot, și care să pătrundă adânc În pământ, până unde viața mai este cu putință, iar ea, ploaia, cu un rost. Pe scurt, limba cu care credincioșii se spovedesc și care place atât de mult preoților perverși, pentru că ce poate fi mai plăcut pentru urechile lor clăpăuge decât să recunoști păcatele trupești, totdeauna bine primite. Aici, domnul Húsvágó ar avea multe de spus, dar el era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Când cineva e bolnav și nu vrea să moară are trei lucruri de făcut; așa citisem undeva. Mai întâi să recunoască singur că e bolnav. Apoi să acționeze împotriva suferinței. Și, în sfârșit, să meargă până la capătul tratamentului. Mă arătasem credincios acestor condiții, eram mulțumit de mine. Am avut o tresărire numai când am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-ar fi hotărât la asta. Și m-am cutremurat. Eu aveam ambele mâini și nu eram în stare să fac cu ele nimic. Acela a fost unul dintre puținele momente când mi-a fost rușine. În rest, am rămas credincios păcatului meu originar. O, știu cum m-aș putea apăra: că toți suntem inculpați! Chiar și cei mai cuminți. Dacă nu ești învinovățit că ești nepăsător, ești, sigur, învinovățit că ești prea sensibil; dacă nu ești învinovățit că umbli cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în toată regula despre rolul ereticilor, foarte însemnat, bineînțeles. Teoria suna cam așa. În fața celor smeriți, credința n-are nici un pretext să scoată sabia; trebuie să le vorbească blând. Dar uneori ea a simțit nevoia să vâre frica în rândul credincioșilor. Atunci, dacă nu i-a avut la îndemână, a trebuit să născocească eretici; puțină cenușă mirosind a carne arsă era tocmai ce trebuia pentru a le reaminti tuturor că adevărul e unic și că toate celelalte adevăruri vor fi măcelărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Beerbohm, dna Humphrey Ward... Telegrame, scrisori și plicuri goale acoperă polița de la capul patului lui James. Acesta stă În șezut, sprijinit de perne, zâmbind benign pe deasupra muntelui de hârtii ca (după părerea Theodorei) un Buddha care primește petițiile scrise ale credincioșilor. Nu toate numele sunt Întâmpinate cu o Înclinare mulțumită din cap. Cel al lui H.G. Wells atrage o Încruntare - rana provocată de Boon, un jeu d’esprit satiric publicat la Începutul anului, În care stilul târziu al lui Henry James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Katharine exista și altceva decât altruism pur, o investiție emoțională asemănătoare cu ceea ce el descrisese În Bostonienii, el nu era dispus nici să comenteze, nici să critice. Mulțumea În fiecare zi proniei că sora sa avea pe cineva atât de credincios să o Îngrijească, eliberându-l pe el de ceea ce, altminteri, ar fi fost o responsabilitate strivitoare. Îndatorirea lui era, În principal, de a o Înveseli pe Alice cu vești din lumea largă și peripețiile lui prin ea. Un avantaj neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
descleștau din agitație, răsucindu-se pe călcâie. La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor, alesese să staționeze mai ales generația demonilor ce se împerecheaseră cu fetele oamenilor, a celor ce-și atrăseseră asupra capetelor lor Potopul, din vremea credinciosului Noe, și iată-i și acum: mai bine le-ar fi țiuit o ureche decât să se eclipseze dintr-un eveniment monden. În fumoare sau la parterul elegant, dar împuțicit, unde fuseseră azvârliți pentru a nu spurca de sus creștetele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noastre?!... Mutați-vă și la boarfele ălelalte... Că, de nu... Să moară tanti! Bat, ca tine, câți încap în metrou!... Abia acum, ușurat, întorcînd fața hăndrălăului pe care-l zgâlțâia, has-Satan se dumiri că n-are de-a face cu credinciosul său Țaca. Ci că morfolea, între palmele sale cu degete subțiratece, dar ferme, hoitul unei alte podoabe de derbedeu: Papașa Ion, coleg de taximetru și de anvelopă cu Genel. La același garaj. Numărul 4. Din Crîngași. Leiți și cocliți la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
surprindere cum rugăciunea mea Își permite familiarități discutabile cu îngerii Penetrând până în cel de-al nouăsprezecelea cer Acolo unde moartea își pierde din puteri Și-și unește și ea glasul cu glasul rugăciunilor mele Penetrând mai departe Printre ostroavele drept credincioșilor Printre munții de pilaf ai celor blânzi și dezgustați de pilaf Printre inimile fierbinți ale covorașelor de șters pe picioare Printre care viețuiesc, cu care mă înveselesc și de sub care cânt Rămânând atârnat de rugăciunile mele Trăgîndu-mi în interiorul rugăciunilor mele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dar premiul ei..., Julia a făcut cu degetele semnul ghilimelelor, ...e un bărbat care întotdeauna o să alerge după o nouă pradă. Poate că, de data asta, n-o s-o mai părăsească de tot, dar cu siguranță n-o să-i fie credincios. Fionei i-a venit o idee, așa că și-a vărsat gura de vin în pahar ca să se exprime. Poate că acum ai putea tu să fii junghiul din coasta ei, nu? Asta ar fi cea mai delicioasă ironie. Julia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jos constat că ciorapii au iepurași Playboy desenați cu strasuri pe partea din spate a piciorului. Jur că o aud pe Jill râzând. Catedrala St Botolph, Greengate, 15.17: Ajung la timp să-l aud pe preot poftindu-i pe credincioși să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru viața lui Jillian Cordelia Cooper-Clark. Nu știam că a chemat-o și Cordelia. I se potrivește, principială și definită de dragoste. Îi văd pe Robin și pe băieți În prima strană. Robin trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]