14,519 matches
-
longobarzi, clerul era cel puțin siguri că putea evita disputele religioase. Prima rezistență puternică în fața migrației lui Alboin a avut loc din partea orașului Ticinum (Pavia), al cărui asediu regele longobard l-a început în 569 și pe care l-a cucerit abia după trei ani. Orașul avea importanță strategică, fiind situat la confluența rîurilor Pad și Ticino și conectat pe calea apei cu Ravenna, capitala Italiei bizantine și sediul prefecturii pretoriene de Italia. Căderea Paviei a însemnat ruperea legăturilor dintre garnizoanele
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
și Ticino și conectat pe calea apei cu Ravenna, capitala Italiei bizantine și sediul prefecturii pretoriene de Italia. Căderea Paviei a însemnat ruperea legăturilor dintre garnizoanele staționate în Alpii Maritimi și coasta Adriaticii. Atent să mențină inițiativa în fața bizantinilor, Alboin cucerise până în 570 ultimele puncte de apărare ale acestora din Italia de nord, cu excepția zonelor de coastă din Liguria și Veneto și câteva centre izolate din interior, Augusta Praetoria (Aosta), Segusio (Susa) și insula Amacina din Larius Lucus (Lacul Como). Pe parcursul
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
au devastat Tuscia (Toscana), însă istoricii nu au ajuns la o concluzie comună dacă acest lucru s-a petrecut sub comanda sa și dacă aceasta nu a reprezentat decât o expediție de jaf. Potrivit lui Herwig Wolfram, Toscana ar fi fost cucerită în întregime abia în 578-579, însă Jörg Jarnut și alții apreciază că această cucerire ar fi început, într-o formă sau alta, chiar sub Alboin. Problemele lui Alboin în menținerea controlului asupra supușilor au căpătat amploare în timupl asedierii Ticinumului
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
parte a alianței sale cu regele franc din Austrasia, Sigebert I. Acest punct de vedere este privit cu scepticism de alți cercetători, între care Chris Wickham. Un rezultat al slăbirii autorității regale poate l-a reprezentat faptul că longobarzii au cucerit mare parte din sudul Italiei fără ca Alboin să fi jucat vreun rol în ofensivă, fiind vorba de inițiative independente din 570-571 ale lui Faroald și Zotto în Spoletium (Spoleto), respectiv în Beneventum (Benevento). Ticinum a căzut în mâinile longobarzilor în
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
un larg tribut destinat lui Authari. În 590 Childebert al II-lea a invadat din nou Italia, în fruntea unei armate conduse de 20 de duci, printre care Auduald, Olo și Cedinus. Olo a căzut în luptă pe când încerca să cucerească Bilitio, însă Auduald, împreună cu șase alți duci, și-a stabilit tabăra în apropiere de Milano, în așteptarea armatei bizantine promise de împăratul Mauriciu, care însă nu va veni niciodată. La rîndul său, ducele franc Cedinus, împreună cu alți 13 duci, a
Euin de Trento () [Corola-website/Science/325043_a_326372]
-
din cauza litigiului zidului a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc în Palestina în anii 1948-1949 Orașul Vechi împreună cu Zidul de apus au fost cucerite de Legiunea Arabă transiordaniană și anexate la emiratul arab al Transiordaniei,devenit ulterior Regatul Hașemit al Iordaniei. În timpul administrației iordaniene, între anii 1948-1967 credincioșii evrei nu au mai avut acces la Zidul plângerii. În Războiul de Șase Zile din iunie
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
c, descrie distinctiv Zidul de Apus ca un loc de rugăciune pentru evrei. La scurtă vreme după perioada cruciadelor, o sinagogă a fost construită pe pe acel lor. Pelerinul evreu Isaac Helo (1334), scrie despre un rege arab care a cucerit Palestina de la creștini. (Posibil se referă la capturarea Ierusalimului de Umar în 637). Regele a făcut un jurământ că dacă va cuceri Ierusalimul, va restaura ruinele templului. După victoria sa, el a căutat ruinele dar acestea au fost ascunse sub
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
fost construită pe pe acel lor. Pelerinul evreu Isaac Helo (1334), scrie despre un rege arab care a cucerit Palestina de la creștini. (Posibil se referă la capturarea Ierusalimului de Umar în 637). Regele a făcut un jurământ că dacă va cuceri Ierusalimul, va restaura ruinele templului. După victoria sa, el a căutat ruinele dar acestea au fost ascunse sub mormane de gunoi. Un om în vârstă sa apropiat de rege spunând „O să îți spun unde este Templul, dar vreau ca tu
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
în 1488 că „Zidul de apus, partea care încă există, este făcut din pietre mari, groase, mai mari decât la oricare clădiri văzute din antichiate în Roma sau în alte țări” În 1517, Imperiul Otoman sub Selim I-ul a cucerit Ierusalimul de la mameluci care l-au avut din 1250. Otomanii au avut o atitudine binevoitoare față de evrei, primindu-i pe refugiații evrei care au fost expulzați din Spania de Ferdinand al II-lea de Aragon și Isabela I a Castiliei
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
a fost profitabil, insă negustorii arabi au adus islamul până în anul 1000, fiind urmați de invadatori. În secolul al XI-lea, Ghana a fost cucerita de Almoravizii nord-africani. Odată cu izbucnirea războiului, Ghana a fost islamizata. În 1203, populația Soso a cucerit Koumbi Saleh și a domnit pentru scurt timp în Ghana. Au fost înfrânți în secolul al XIII-lea de către populația Malinka, punând bazele regatului Mâli, ce a fost convertit la islam. Sub regele Manșă Musa, în prima parte a secolului
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
că în secolul al XI-lea, regele Kossoi s-a convertit la Islam, si a făcut Gao drept capitală regatului aflat în creștere. Sub conducerea Gao, regatul a crescut și a prosperat, iar în secolul al XIII-lea Mâli a cucerit Songhai, făcând un stat vasal. Songhai a rămas sub control Mâli cincizeci de ani, înainte de recâștigarea independenței sale sub regele Sulaiman-mar. Songhai, sub Sunni Ali Ber, s-a propulsat în măreție. Sunni Ali Ber a condus Songhai de treizeci de
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
sub Sunni Ali Ber, s-a propulsat în măreție. Sunni Ali Ber a condus Songhai de treizeci de ani (1464-1493). El a fost un lider militar genial și strateg. Profitând de slăbiciune creșterii regatului Mâli, a condus armatele Songhai să cucerească orașul bogat Timbuktu, izgonind jefuitori Tuaregi ce au preluat control asupra orașului în urmă declinului regatului Mâli. El a extins imperiul la vest, ocupând Djenne .A respins atacurile din Mossi, Dogon, si Fulani. În 1473 Ali Ber a format un
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
conducea atacuri asupra galoanelor spaniole, determinându-l pe Carol Quintul să atace principalele centre din nordul Africii, asediind Algerul și ocupând Tunisul în 1535. Pe termen lung, supremația de iure asupra părții estice a Maghrebului era deținută de otomani, aceștia cucerind Cirenaica în 1521, Tripolitana în 1551, Algeria în 1556 și Tunisia în 1574. În 1587-1671, Algeria era administrată de un pasă, guvernator turc, pana cand ienicerii locali au preluat puterea, fiind oficial dependenți de sultan. Dominația lor s-a menținut
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
până în 1659. Șerifii dinastiei Saadite au fost succedați de dinastia Alaoulita, care a domnit până în prezent în Maroc. Primul suveran alaoulit, Moulay ar-Rashid, s-a instalat că suveran în 1666 la Fes, și în colaborare cu otomanii, în 1669 a cucerit Marrakech-ul, în final a supus întregul Maroc. În 1672 a fost succedat de fiul său, Ismail aș-Samin, principala personalitate a Maghrebului din secolul XVIII. Abil, curajos și brutal, a înfrânt rezistență șeicilor locali și a confreriilor religioase și și-a
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
doar un singur vestigiu arheologic din epoca ievusită din mileniul al III-lea î.e.n.: după opinia arheoloagei israeliene Rivka Gonrn este vorba de un mormânt în formă de puț, cioplit în stâncă de pe vârful muntelui . După relatarea biblică, după ce a cucerit Ierusalimul, sfătuit de prorocul Gad, regele israelit David a cumpărat cu o sumă mare de bani aria lui Aravna Ievuseul, apoi a ridicat acolo un altar și a jertfit ofrande pentru a opri epidemia de ciumă ce lovise poporul.(Samuil
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
au continuat să opună rezistență pe Muntele Templului. Romanii au asediat muntele , au ridicat în jurul său o circumvalațiune și au adus berbece în partea de nord și de vest. Dupa un asediu de trei luni intre-o sâmbătă, Pompei a cucerit muntele, ucigând mii dintre apărătorii iudei. A intrat el însuși în Templu, în Sfânta Sfintelor, dar nu a permis păgubirea lacașului și a autorizat reluarea ceremoniilor de cult. În ultimul său secol de existență, cel de-al Doilea Templu a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
găsite de arheologi ruinele terasei „Casei Trâmbițelor” și grilajul cu inscripția care interzice accesul ne-evreilor de pe esplanada Muntelui Templului spre Templu. Cel de-al Doilea Templu a dăinuit până în anul 70 d.Hr., an în care Ierusalimul a fost cucerit de oastea romană a lui Titus în timpul înăbușirii Marii Răscoale a evreilor. iar templul a fost dărâmat și incendiat. În anul 130 d.Hr împaratul roman Adrian a vizitat Iudeea și a decis să înființeze la Ierusalim un oraș roman
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
han, sau dacă a existat o biserică, ea a ființat acolo doar pentru scurtă vreme, sau că ignorarea locului de către acei pelerini se datora necesității ideologice de a nu contrazice prorocia distrugerii amintită din Evanghelie. După ce în anul 638 au cucerit Palestina din mâinile bizantinilor, arabii musulmani au început să zideasca pe Muntele Templului moschei și alte edificii legate de islam. Pe partea de sud a Muntelui a fost ridicată Moscheea Al Aqsa mai întâi ca o construcție în lemn. Data
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
au fost dărâmate în cursul anilor de cutremure de pământ, au fost apoi restaurate și redate uzului credincioșilor. În zilele noastre Cupola Stâncii este edificiul musulman cel mai vechi din lume care este încă folosit. În anul 1099 cruciații au cucerit Ierusalimul în cursul primei cruciade. Ei au transformat Cupola Stâncii în „Templul Domnului” (Templum Dominis), iar Moscheea Al Aqsa în „Templul lui Solomon” (Templum Salomonis). De la acesta și-a luat numele mai târziu, în 1118, Ordinul Cruciat al Templierilor - sub
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Lanț, Poarta de fier și altele, sunt folosite până în zilele noastre la intrarea pe Munte, În anul 1517 Ierusalimul si Muntele Templului au intrat, fără prea mult zgomot, în stăpânirea sultanului turc Selim I și a Imperiului Otoman. care a cucerit sultanatul mameluc al Egiptului și posesiunile acestuia în Asia. Fiul lui Selim, Soliman I Magnificul, a investit mult în construcțiile din Ierusalim, culmea lor fiind reprezentată de ridicarea și repararea zidurilor cetății (numită în zilele noastre Orașul vechi), inclusiv zidurile
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Templului, dar numai cu un permis special din partea guvernatorului Ierusalimului. În acest fel s-a putut cerceta pentru prima dată Muntele Templului. În Primul Război Mondial, ca urmare a conflictului dintre Imperiul Otoman și Marea Britanie, Palestina inclusiv Ierusalimul au fost cucerite de armata britanică. Muntele Templului a ajuns iarăși de la vremea cruciaților, în mâinile unui stat creștin. În acei ani, paralel cu Declarația Balfour și cu creșterea amploarei mișcarii sioniste în rândurile evreilor, și cu întărirea curentelor naționale arabe în Orientul
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Moscheei Al Aqsa o poziție de trăgători care au tras focuri de armă către soldați israelieni. În cursul Războiului de Șase Zile, după ce Iordania a atacat Israelul în semn de solidaritate cu Egiptul și Siria, unități de parașutiști israelieni a cucerit Muntele Templului, iar comandantul lor, Mordekhay Gur a dat anunțul care a intrat în istoria evreilor din Israel și a celor din Diaspora:„Muntele Templului e în mâinile noastre!” (Har Habayit beyadeynu). Ocuparea Muntelui Templului de către Israel a fost primită
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
de Conti. Marie Émilie a fost considerată neatractivă însă spirituală. A început o relație cu Louis, "le Grand dauphin", în paralel cu cea pe care o avea cu contele de Clerment-Chaste. Zvonurile spuneau că Marie Émilie și Clerment-Chaste plănuiau să cucerească tronul producându-i un copil lui Louis prin ea. Când planurile au fost descoperite, Marie Émilie și Clerment au fost exilați de la curte (1694). Totuși relația cu Louis nu s-a sfârșit. Marie Émilie s-a căsătorit cu Louis în
Marie Émilie de Joly de Choin () [Corola-website/Science/325072_a_326401]
-
sugerat că ei ar fi fost rămășițe ale tribului hermundurilor. Thuringienii s-au stabilit în Imperiul Roman la sfârșitul secolului al V-lea. Neamul lor a atins extinderea maximă în prima jumătate a secolului al VI-lea, înainte de a fi cuceriți de către franci în 531-532. Examinarea necropolelor thuringiene arată unele caracteristici craniene care sugerează puternica prezență a femeilor sau sclavilor huni, ceea ce poate indica faptul că mulți dintre thuringieni ar fi luat soții de origine hună sau sclavi huni, care urmare
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
thuringieni ar fi luat soții de origine hună sau sclavi huni, care urmare a prăbușirii statului hunilor. Din bijuteriile descoperite în morminte rezultă că thuringienii obișnuiau să caute pentru căsătorie femei și din rândul ostrogoților și longobarzilor. După ce au fost cuceriți, thuringienii au fost puși sub conducerea unor "duces" franci, însă ei s-au răsculat și și-au recâștigat independența în secolul al VII-lea sub conducerea regelui Radulf I. Către sfârșitul aceluiași secol, părți din Thuringia au trecut sub dominația
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]