14,040 matches
-
longobard de Salerno de la 880, atunci când tatăl său a intrat la mănăstirea de Montecassino în luna august. Părinții lui Guaimar erau principele Guaifer de Salerno și Landelaica, fiica principelui Lando I de Capua. Din 877, el a fost asociat la domnie de către tatăl său, o practică ce se instituise odată cu dinastiile anterioare și caer va continua până la sfârșitul independenței salernitane, în 1078. Guaimar a venit în sprijinul împăratului Carol cel Pleșuv pentru a lupta contra sarazinilor în 877, însă acesta din
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
943), supranumit Antipater, a fost un nobil longobard și principe de Benevento și de Capua (ca Landulf al III-lea) de la 12 ianuarie 901, atunci când tatăl său, Atenulf I, principe de Capua și cuceritor al Benevento, l-a asociat la domnie. Mama lui Landulf a fost Sichelgaita de Gaeta. În 909, Landulf a fost la Constantinopol, de unde a primit titlurile bizantine de "anthypatos" și "patrikios". Deși rămas în Italia, fratele său Atenulf al II-lea a primit și el învestitura. În
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]
-
-lea și cu Theobald I de Spoleto, a invadat din nou Apulia și Calabria. De această dată, expediția a fost dezastruoasă, iar Theobald de Spoleto a părăsit alianța. În 933, Landulf l-a asociat pe fiul său Atenulf Carinola la domnie, alături de fratele său. În 934, Guaimar a fost convins de către agentul bizantin Cosma de Salonic să părăsească alianța. În 935, regele Hugue de Italia a acordat sprijin grecilor. Ca urmare, în numai câțiva ani, politica antibizantină promovată de Landulf a
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]
-
Alberic I (d. cca. 925) a fost duce longobard de Spoleto, începându-și domnia între 896 și 900 și încheind-o cândva după 920. La început, Alberic apare consemnat ca paj al ducelui Guy al III-lea de Spoleto în cadrul bătăliei de la Trebbia din 889. În continuare, ar fi devenit conte de Fermo sau
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
de către împăratul Ludovic al II-lea. Fiul și succesorul lui Siconulf, Sico al II-lea a trecut sub controlul lui Peter, care, în decembrie 853, a primit recunoașterea imperială ca principe. Petru a fost succedat de fiul său, Ademar, însă domnia acestuia a fost una nepopulară și din 859, Capua, vasală salernitanilor, s-a separat, devenind independentă. În 861, lucrurile au evoluat așa încât Guaifer, conducând o răscoală populară împotriva lui Ademar, l-a eliminat pe acesta, după care l-a intemnițat
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
Kaloe) a fost un istoric și cronicar bizantin. Născut la Kaloe, în Asia Mică, Leon a fost educat la Constantinopol, unde a devenit diacon înpalatul imperial al Bizanțului. Pe când se afla în capitala bizantină, Leon a scris o istorie cuprinzând domniile împăraților Romanos al II-lea, Nicefor II Focas, Ioan I Tzimiskes și prima parte a domniei lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul. Adeseori, observațiile sale s-au baza pe propria experiență ca martor ocular al evenimentelor. Stilul său de descrie
Leon Diaconul () [Corola-website/Science/324780_a_326109]
-
fost educat la Constantinopol, unde a devenit diacon înpalatul imperial al Bizanțului. Pe când se afla în capitala bizantină, Leon a scris o istorie cuprinzând domniile împăraților Romanos al II-lea, Nicefor II Focas, Ioan I Tzimiskes și prima parte a domniei lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul. Adeseori, observațiile sale s-au baza pe propria experiență ca martor ocular al evenimentelor. Stilul său de descrie a fost catalogat drept "clasic", întrucât autorul a utilizat un stil care amintește de Homer și
Leon Diaconul () [Corola-website/Science/324780_a_326109]
-
pe pretendentul la tron și l-au obligat pe Baiazid al II-lea să-l cheme pe Selim înapoi în țară. Baiazid a abdicat după sosirea lui Selim. La scurtă vreme după încoronarea acestuia din urmă, Baiazid a murit. În timpul domniei lui Selim I imperiul și-a lărgit mult granițele spre sud și est. El i-a înfrânt pe mameluci (a distrus Dinastia Mamelucă) și a cucerit cea mai mare parte a teritoriilor care acum fac parte din Siria, Liban, Israel
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
strălucită. Armatele otomane au înregistrat eșecuri în Ungaria și Persia, iar 1606, prin tratatul de la Sitvatorok, Austria a încetat să mai plătească tribut turcilor. În plus, otomanii au cedat Georgia și Azerbaidjanul Persiei. Osman al II-lea și-a început domnia prin asigurarea granițelor estice, semnând un tratat de pace cu Iranul safavid, după care a condus personal invazia otomană în Polonia, pentru contracararea influenței poloneze în Moldova. După asedierea Hotinului de către hetmanului Jan Karol Chodkiewicz în septembrie-octombrie 1621, Osman al
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Scurt, regele francilor. În 758, ducele Liutprand de Benevento s-a răsculat pe față împotriva lui Desiderius, care a reușit totuși să îl înfrângă și să ofere ducatul de Benevento lui Arechis, aducând ducatul mai aproape de Pavia ca niciodată ulterior domniei lui Grimoald I. În același an, Desiderius l-a depus și pe Alboin de Spoleto, al cărui ducat a trecut sub exercitarea directă a regelui. În continuare, Desiderius l-a scos din mănăstirea lui San Vito pe un preot numit
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
Friuli și prințesa Ramhilde din Bavaria, fiica ducelui Garibald I de Bavaria, Grimoald a succedat fratelui său Radoald ca duce de Benevento. Anterior, al[turi de Radoald, fusese regent al fratelui lor instabil mental Aiulf I din 642și până la preluarea domniei de către Radoald în 646. Grimoald s-a căsătorit cu prințesa Theodota, fiica regelui Aripert I al longobarzilor. Fiul lor a fost Garibald. În 662, după ce a fost solicitat de către regele Godepert să participe la un război împotriva fratelui aceluia, Perctarit
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
mod tradițional Benevento producea și utiliza monezi din aur, din monetăria a început să bată monede de argint, similare celor emise în Regatul francilor. În același sens, documentele emise la curtea beneventină au început să fie datate în funcție de anii de domnie ai lui Carol, iar moneda și actele includeau, alături de numele lui Arechis, și pe cel al regelui francilor, demonstrând autoritatea politică a francilor. Totuși, Eginhard supraestimează succesul lui Carol cel Mare. Influența francă asupra Benevento pare să fi fost de
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
Lupi Dascălu Slvonescu i Pisac. Vom cita un fragment din el: < Cu mila lui Dumnezeu, Io, Vladislav-Voievod și Domn a toată țara Românească, feciorul Marelui și Prea Bunului Vladislav-Voievod ( să fie vorba de un urmaș al lui Vlad țepeș?)- Dat-am Domnia mea această poruncă a Domnii mele Jupânului Vișan, Logofătul, și Popii Drăgoi cu frații lui și lui Drăgoi cu cu feciorii lui și lui Voicu cu frații lui și lui Șerban cu frații lui și lui Dragomir cu frații lui
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Stancu Marin, toți aleși, Alexe Vlaicu, Pârvu sin Diaconu Stancu, Popa Marin, Dragomir sin Diaconu Stancu, Diaconu Stancu, Mathei Logofăt față și Marta> După datele menționate mai sus documentele se înmulțesc, Râca devine Căpitănie a Înaltului Scaun al Dreptății pe lângă Domnie, un fel de centru militar al mai multor localități, jucând un rol administrativ dar și judecătoresc pe lângă Vornicie. După anii 1800-1830 comuna Râca ce se găsea în vechea vatră din Strâmba începe să fie părăsită de locuitori, mutându-se cam
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
statală succesoare a ducatului de Friuli, creație a longobarzilor. După ce Carol cel Mare a cucerit Regatul longobard din Italia condus de regele Desiderius ca urmare a cuceririi Paviei în 774, el a permis inițial ducelui longobard Hrodgaud să își continue domnia în Friuli. Potrivit "Annales regni Francorum", după doi ani Hrodgaud s-a răsculat autoproclamându-se rege al longobarzilor, drept pentru care Carol cel Mare a sosit în grabă în Italia, unde a zdrobit forțele ducelui longobard, depunându-l și ucigîndu-l în
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
de metri și o lățime medie de aproximativ 130 de metri. Istoria cetății din Praga începe în anul 870, odată cu construcția primei clădiri cu pereți, Biserica Sfintei Fecioare Maria. Bazilica Sf. Gheorghe și Bazilica Sf. Vitus au fost fondate sub domnia ducelui Vratislau al Boemiei și al fiului său, Sfântul Venceslau, în prima jumătate a secolului al X-lea. Prima mănăstire din Boemia a fost construită în incinta cetății, lângă biserica Sf. Gheorghe. Un palat romanic a fost ridicat aici în
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
prima jumătate a secolului al X-lea. Prima mănăstire din Boemia a fost construită în incinta cetății, lângă biserica Sf. Gheorghe. Un palat romanic a fost ridicat aici în cursul secolului al XII-lea. În secolul al XIV-lea, sub domnia lui Carol al IV-lea, palatul regal a fost reconstruit în stil gotic și fortificațiile cetății au fost întărite. În locul rotondei și a bazilicii Sf. Vitus a început construirea unei biserici monumentale în stil gotic, care a fost finalizată aproape
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
Regal i-a fost adăugată masiva Sală Vladislav (construită de Benedikt Rejt). Noi turnuri de apărare au fost construite, de asemenea, pe partea de nord a castelului. Un incendiu devastator din 1541 a distrus o mare parte a castelului. Sub domnia Habsburgilor au fost adăugate clădiri noi în stil renascentist. Împăratul Ferdinand I a construit Palatul Belvedere ca un palat de vară pentru soția lui, Anne. Rudolf al II-lea a folosit Castelul Praga ca reședință imperială principală. El a ctitorit
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
a devenit astfel primul duce de Friuli. Noul ducat, axat în jurul Cividale del Friuli (pe atunci, "Forum Iulii"), s-a aflat în permanentă stare de război, fiind nevoit să facă față populațiilor străine (avari) aflate la porțile Goriziei". Până în timpul domniei regelui Liutprand (712)-744), ducatul de Friuli și-a menținut o mai largă autonomie în raport cu alte ducate din Langobardia Major, situație justificată prin excepționalele sale necesități de natură militară. În continuare, au fost instituite alte ducate longobarde în orașele majore
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
bavarezii, pentru a se căsători cu prințesa Theodelinda. Această nouă alianță a condus la o apropiere între franci și bizantini, însă Authari a reușit să respingă atacurile francilor, în 588 și, în ciuda unor severe înfrângeri inițiale, în 590). Perioada de domnie a lui Authari a marcat, potrivit lui Paul Diaconul, atingerea primei stabilități interne a Regatului longobard: Authari s-a stins în 590, probabil otrăvit într-un complot de palat și, potrivit legendei consemnate de Paul Diaconul, succesiunea tronului a fost stabilită
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
două componente religioase ale statului. Dincolo de chestiunile de credință, conflictul avea coloratură politică, dat fiind că opunea pe promotorii unei politici pacifice față de Bizanț și de papalitate și ai integrării romanilor de susținătorii unei politice mai agresive de expansiune. Întreaga domnie a lui (626-636), în timpul căreia capitala a revenit la Pavia, a fost tulburată de aceste conflicte, ca și de amenințări din exterior; noul rege a reușit să respingă atacurile avarilor asupra Friuli, însă nu a putut să limiteze crescânda influență
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
în latină, deși era adresat exclusiv populației longobarde (romanii se supuneau încă legii romane). Edictum Rothari a consolidat și codificat dreptul germanic, însă a introdus și câteva inovații semnificative, un semn al progresului influenței latine asupra obiceiurilor longobarde. După scurta domnie a fiului lui Rothari, Radoald (652-653), ducii au ales ca rege pe Aripert I, duce de Asti și nepot al Theodelindei. Astfel revenea pe tron dinastia bavareză, un semn de predominanță a facțiunii catolice față de cea ariană, iar domnia lui
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
scurta domnie a fiului lui Rothari, Radoald (652-653), ducii au ales ca rege pe Aripert I, duce de Asti și nepot al Theodelindei. Astfel revenea pe tron dinastia bavareză, un semn de predominanță a facțiunii catolice față de cea ariană, iar domnia lui Aripert a fost cunoscută prin puternica represiune împotriva arianismului. Înainte de a muri (661), Aripert a divizar regatul între cei doi fii ai săi, Perctarit și Godepert, procedură devenită obicei în rândul francilor, dar rămasă excepție în privința longobarzilor. Poate tocmai
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Grimoald a adăugat noi legi edictului lui Rothari), patron (a consturit în Pavia o biserică dedicată Sfântului Ambrozie din Milano) și priceput războinic. După moartea lui Grimoald din 671, Perctarit s-a întors din exil și a pus capăt efemerei domnii a lui Garibald, fiul lui Grimoald. Perctarit a ajuns imediat la un acord cu celălalt fiu al lui Grimoald, Romuald I de Benevento, care i-a jurat supunere în schimbul menținerii autonomiei ducatului său. Perctarit a promovat o politică pe linia
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
scape și să fugă la franci, fiind înecat în râul Ticino din cauza cantității mari de aur pe care o ducea cu sine. Odată cu Aripert se încheie prezența dinastiei bavareze pe tronul longobarzilor. Ansprand a murit după numai trei luni de domnie, lăsându-l pe tron pe fiul său, Liutprand. Domnia acestuia, cea mai lungă dintre toate cele ale regilor longobarzi din Italia, s-a caracterizat printr-o admirație aproape religioasă oferită regelui de către popor, care i-a apreciat curajul și viziunea
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]