14,797 matches
-
revoluționar și adolescentin, le-a încălcat sistematic și „cu sfințenie“. E o permanentă luptă a conștiințelor individuale și a valorilor dintre generații. Castitatea e crezul tatălui, diversitatea, libertinajul sunt practica fiului, o unică femeie (soția) e Dumnezeul tatălui, toate-femeile-frumoase sunt Dumnezeii fiului. „Povești de alcov scrise de fiul celui care scrisese Cuplul fidel“, recunoaște François care, pe urmele tatălui, ajunge scriitor. Unul altfel însă, angoasat, agorafob, infidel și hulpav, căruia îi e imposibil să scape de fantoma tatălui, oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
carte și, deci, „nașterea“ unui alt scriitor... „Bisericile sunt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sâni înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat în tabernacol și fete cu fuste plisate care îngenuncheau atât de frumos și cărora eu nu îndrăzneam să le zâmbesc.“ - François Weyergans, Franz și François
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
pentru el, dar nu prea înflăcărat, căci altfel bunul Dumnezeu ar fi chemat la el acel suflet rătăcitor și n-ar mai fi rămas nimeni care să lumineze capela noaptea, ceea ce era un spectacol atât de frumos: "Te rog, Doamne Dumnezeule, cheamă pe Omul în cer și pe toate celelalte nenorocite suflete, dar nu-i chema de tot ca să nu mă întristez eu și să rămân singură". Tatăl preferă să-și vadă fiica în compania spiritelor decât a oaspeților vii, care
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
alt poet, prieten al celor sărmani, îl exprima și la noi, fără a ști că se întâlnea astfel cu gândirea regală a uni inimi mari: "Căci sărmanul mi-a făcut pomană primind de la mine După ce mă rugase ca pe-un Dumnezeu, ca pe-un frate!" (Jean Richepin). Dacă a scris, nu a făcut-o din ambiție, nici din vanitate, nici chiar, ceea ce este o scuză, din nevoia de împlinire; ci pentru a striga nu propria-i suferință, ci suferința. Pentru ca omenirea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
textelor pornografice. De pildă, la marchizul de Sade: "Mă-nhață cu brutalitate și dă năvalnic la o parte vălurile care-i mai ascund nurii din care arde să se-nfrupte: rând pe rând, mă ocărăște... mă măgulește... O! ce tablou, Dumnezeule mare!" Justine ou les malheurs de la vertu 5, p. 30. "Cardoville nu poate să se țină la atâta deșănțare*. Văzându-și prietenul cu toate cele-n sus, vine să se ofere dezmățului său." Ibid., p. 399. Astăzi, ca și în
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
în care efortul fizic și emoțional al actorilor se întâlnea cu neliniștile și căutările dramaturgice și metafizice ale regizorului. Îmi dădeam seama că actorii erau cu atât mai plăcut contrariați de acest atelier cu cât fuseseră obișnuiți cu modelul regizorului - Dumnezeu care știe tot despre toate și nu permite nici o abatere de la teoriile și rețetele lui scenice. Și pentru care actorul este mai degrabă un executant tehnic decât o călăuză prin sufletele complicate ale personajelor. Munca alături de Andrei Șerban era, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
infinită, cu semnificații interioare franjuroase, a operii... Mă rog, ne bucurăm de un Balzacalău proaspăt, ușor deocheat, frageloid la literă, impetuos la sentiment și năbădăios cât încape, tulburător de pur în hâtroșenia lui păcătoasă, spurcată elegant... și iertată de un Dumnezeu blajin, omenos... Cum devine cu acest necunoscut Balzac? Surprizele se țin lanț dacă scotocești veriga mai pe îndelete. Se pare că, odată cu îndepărtarea lui de Touraine, se cam termină și cu frenezia „drolatică“. În Pléiade se construiește o minuțioasă listă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Marx, Brecht, Ibsen, Sartre, Rousseau, Shelley... Metoda autorului e una precară Unde anume e ruptura dintre Intelectual și Creator?... Hai să-l ascultăm pe autorul oxfordian... : „Creativitatea face parte, cred, din ființa noastră. Noi toți suntem făpturile Preaputernicului Dumnezeu. Un Dumnezeu care poate fi definit în multe feluri: atotputernic, atotștiutor și atotvăzător; etern; legiuitorul; izvorul suprem al dragostei, frumuseții, dreptății și fericirii. Dar, mai presus de toate, Dumnezeu este creatorul“. Iar din pulpa sa, fără altă participațiune, ies operele, chiar dacă ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cu numai 2-3 rânduri și să mâzgălesc pe o ciornă tot soiul de alcătuiri geometric-simetrice destul de imbecile. Cum va arăta viitorul roman? Asta eu n-am de unde ști, deocamdată. El, romanul, s-ar putea să știe câte ceva. Trăiți din scris? Dumnezeule, nu! Trăiesc dintr-o semeață leafă de profesor de liceu. De altfel, am încercat tot timpul să nu-mi „profesionalizez“ relația cu literatura. Deși am absolvit Literele, am optat pentru o catedră de franceză, nu pentru una de română - tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
bun. Faptul că noi ne luptăm pentru un loc de parcare într-un spațiu atât de larg, dar ticsit de mașini, faptul că stăm la cozi infernale, cu cărucioarele pline cu mărfuri de care poate nici nu avem nevoie (căci, Dumnezeule, cât poți mânca și bea de Sărbători și Revelion, cât poți duce la acest capitol?), ne arată că am câștigat bani pe care acum vrem să-i cheltuim - și că din această rotativă câștigă un întreg lanț. Era mai bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
tine. Din momentul în care scanarea s-a terminat, nu mai are treabă cu tine! Și atunci apare psoriazisul... Ha! Ha! Ha! E și un oraș murdar. Eu acum am fost la Istanbul, orașul provebial al nostru, cu mizeria... Doamne, Dumnezeule, ce, se compară, domnule?! Și asta cică e metropolă, e capitala unei țări! Spuneați la un moment dat: „Sunt deschis scriitorilor români, dar nu găsesc ceva care să-mi placă cu adevărat“. Recent, ați început să jucați în filme care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
majoritatea părinților au fost crescuți și educați în condițiile vitrege ale vechiului regim, de aproape 50 de ani, când școala a fost despărțită de biserică și când cei mai mulți dintre noi am fost supuși unui asalt continuu ca să uităm de Domnul Dumnezeul nostru. Singurele instituții care au mai putut să se ocupe de educația religioasă a copiilor au fost biserica și familia Din copilărie, îmi amintesc cum în duminicile frumoase eram luat la biserică de către mama mea care mă învăța rugăciuni, mă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
care mă învăța rugăciuni, mă învăța cum să mă închin, iar la slujbele de la înviere și de la Bobotează participam cu tatăl meu cu multă însuflețire. Vedeam atunci când se ridica soarele și răzbătea prin geamul de la Sfântul Altar, cum parcă Domnul Dumnezeul nostru se pogora peste noi toți cei care participam la Sfânta liturghie. Simțeam atunci cum parcă Dumnezeu ne întărea mai mult în credința noastră și parcă eram mai puternici în viață și în voință. Aceste frumoase slujbe erau ținute pe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
șefi religioși numiți guru. Această religie cultivă devotamentul față de Dumnezeu și a facerii de bine pentru oameni, indiferent de rasă sau religie, conform a 10 principii obligatorii de respectat, care pot fi enunțate în mod aproximativ astfel: există un singur Dumnezeu pentru orice popor de pe globul pământesc; oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu; respectați toate ființele de pe pământ și apărați-i pe cei slabi; trăiește din muncă și din afaceri cinstite; adu-ți aminte că Dumnezeu ți-a dăruit viața și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
canaaneenii. În termeni actuali, (post)moderni, regele își asumase idealul multiculturalismului și pluralismului religios. Exemplul suprem l-a dat chiar el: și-a luat de soție pe Izabel din Tyr, femeie devotată total cultului zeului Baal/Malkart. Or, conviețuirea cultului Dumnezeului Unic (Iahve) cu expresiile străvechi ale "religiozității cosmice" (Mircea Eliade) nu a avut succes. S-a degradat în ceea ce noi astăzi am numi sincretism, religiozitate difuză. Profeții vremii le numeau forme de ,,desfrânare,,. În realitate, ele erau ipostazele spectaculoase ale
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
provocator al Madonnei. S-a scris mult și admirativ despre frământările interioare și căutările spiritual-religioase ale Madonnei. Nu mă conving deloc. Louise Ciccone, cea care urma să devină maica Veronica și a ajuns regina muzicii pop Madonna, nu are niciun Dumnezeu. Sau are mai mulți, în funcție de interesul momentului. Trece cu vinovată nonșalanță de la creștinism, prin islam, la iudaism. Sunt absolut convins că Madonna nu a reușit să înțeleagă nimic din substanța religioasă a celor trei mari monoteisme. N-are organ metafizic
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
plin în mentalul social actual. Frica de mustrarea conștiinței și cea de atotputernicia lui Dumnezeu sunt camuflate sub măștile cotidianului. Ele lipsesc azi doar la 3% dintre români. Aceștia sunt neânfricații de serviciu ai unei lumi în agonie. Ferească-ne Dumnezeu de oamenii-fără-de frică că de prieteni mă feresc singur! În concluzie, fricile sociale postdecembriste ilustrează fragilitatea românului împuținat de provocările tranziției. Românul terorizat de iminența crizei și de posibilul dezastru al afacerilor financiare este, de multe ori, omul cu o
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
răul, și binele, așa cum, de fapt, este viața, cu bune și cum mai puțin bune. Acum, la despărțirea de această lume, să-l însoțim cu gândul cel bun și cu respectul nostru. Sunt sigur că țărâna îi va fi ușoară. Dumnezeul să-l odihnească în pace ! 16.10.2004 2.2.2. Profesorul Constantin PĂPUȘOI Îndurerată familie, Întristată adunare Facultatea de Fizică trece prin momente grele, momente triste. Una dintre cele mai reprezentative personalități ale ei - profesorul Constantin Păpușoi - pleacă astăzi
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
și manifestărilor violente. Părerea generală a deținuților despre gardieni este că "sînt niște șacali mai mari decît noi. Dacă nu se grăbeau să se facă albaștri, erau în locul nostru. Drojdie. Afară, nimeni nu are nevoie de ei. N-au nici un Dumnezeu. Se ascund în găurile astea pentru că se tem. Cei mai mulți nu se simt în siguranță decît în timpul slujbei, cînd zidurile care ne țin aici îi apără și pe ei de ochii și gura celor din afară"42. Timpul alocat siguranței are
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ireale . în religia creștină întâlnim o profundă transformare a viziunii cu privire la lume și la locul și rolul omului în ansamblul acesteia. Cea mai importantă schimbare vizează rolul acordat nivelului transcendent în articularea acestei concepții și modificarea viziunii cu privire la ființa divină. Dumnezeul creștin nu reprezintă doar un model sau reper valoric pentru ființa umană, ci este conceput ca fiind Unic, dar întreit în Persoane, sfânt, creator și stăpân al lumii, caracterizat ca existent prin sine, de natură spirituală, etern, neschimbător, atotprezent, atotputernic
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
se garanta securitatea. Odată creat, însă, raportul dintre om și acest megantrop se schimbă: din demiurg, omul devine supus, iar Leviathanul capătă statutul de zeu. De aceea, despre această Comunitate civilă sau Leviathan el va vorbi folosind chiar sintagma de „dumnezeu muritor” căruia oamenii îi datorează pacea și apărarea , pentru că, odată cu instituirea lui, se generează ordinea morală. Atât din considerațiile terminologice și etimologice prezentate la început, cât și din teoriile despre sacru analizate în subcapitolul anterior, am observat că noțiunile de
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
de semnificații unui cer aproape gol, din care divinitatea a plecat cu un scop anume, acela al risipirii în jos, al valorizării prin spațiul al cărui locatar temporar și insignifiant este omul: „Fruct copt m-am rupt din creanga unui dumnezeu/și cad aici,/în pragul tău, cetate!” (Zamolxe ) Un prim sistem de opoziții este cel definit de apa ostilă /vs/apa benefică. El orientează semantica textului către neliniștea de esență tragică, caracteristică tuturor pieselor blagiene. Apa ostilă, „mortuară la modul
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
trei./ Natura își adapă zeul./( s.n.)” . Fie că se numește Zamolxe, Pan sau Isus, Zeul se definește printr-o restituire benefică a simbolului acvatic: „Isus e piatra, /Isus e muntele, /totdeauna lângă noi izvor limpede și mut” (Cruciada...: 354, s.n.); „Dumnezeul meu...e lumină bună, al meu e blând, al meu e apă.” (Cruciada...: 264, s.n.). Zeul se situează într-o senină detașare („Mă-mpărtășesc cu câte-un strop din tot ce crește/și se pierde,/ Nimic nu mi-e strein
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
dacă totul respectă un tipar prestabilit, dialectica FIINȚEI nu mai are sens, devine absurdă și atunci omul nuși mai justifică rostuirea în lume). „Norocul” lui Iona este ironia sarcastică a sacralității care sacționează gestul pescarului de a se socoti un Dumnezeu laicizat, pecetluind viața altor ființe (). Tabloul IV conturează a patra treaptă, a conștiinței pure, unde ființa umană își regăsește Sinele, după experiența dramatică a impunerii altor legi care presupun negarea divinității și restructurarea universului. Imaginea debutează cu o gură de
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
condamnat de conștiința lipsei, a separării, a zidirii, sentiment de care nu sunt străine originile sale. Gnoza se sprijină pe o viziune a unui Dumnezeu nefigurabil, infinit altul, viețuind într-un ne-loc, dincolo de ființă ca și de neant ; acestui Dumnezeu îi corespunde omul treaz, conștient de diferența care îl face altul în fața indiferenței lui Unu. într-adevar, constatarea înglodării noastre temporale, degenerescența noastră disecată cu obișnuita vervă asasină a lui Cioran descoperă o sensibilitate gnostică familiară într-un spațiu în
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]