13,416 matches
-
mă uit la cunoscutele coloane groase de marmură și la pereții, atât de cunoscuți și ei, nezugrăviți în întregime, cu destule suprafețe albe, mă uit și încerc să ascult și simt cum picioarele mi-au amorțit și tot trupul mă doare. Când mi se pare că am ajuns la capătul răbdării, mă aplec spre tata și îi șoptesc că „nu mai pot”. El mă ceartă, tot în șoaptă, dar nu la modul „clasic”, îndemnându-mă, pur si simplu, să stau liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de gât nemilos, unul din combatanți a fost nevoit să execute, precipitat, cele două lovituri. Drept urmare, meciului i s-a pus capăt imediat. Poate că lupta din arenă era trucată și atleții niște jalnici impostori. Pe mine însă m-au „durut” cele două lovituri cu pumnul în pământ, modul acesta disperat de a te declara învins. * O moarte veselă, dacă se poate vorbi de așa ceva, evoca mama, povestindu-ne cum o femeie, întorcându-se de la piață, își găsește soțul tot în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
taie”, susține că „am greșit” (de aceea am pățit ceea ce am pățit), eu, spirit turbulent, rebel (moștenit de la tata), mă apăr, încercând să-i demonstrez că nu puteam proceda altfel în acea împrejurare. Vorbesc întruna, tare, până simt că mă doare pieptul, că mă înec de atâtea cuvinte, că mă lasă puterile, nedezlipindu-mă de sobă, și întreg acest monolog furtunos se asociază cu senzația de netezime și mai ales de plăcută, reconfortantă răceală pe care plăcile de teracotă le transmit palmelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a trimis la Cité Universitaire, la o doamnă din administrație, româncă de felul ei. A doua zi dimineață am rugat-o pe Xenia să ne însoțească până acolo. Doar știe ce nedescurcăreți suntem! Cu chiu cu vai, zicea că o doare o măsea, a acceptat și, luând cu noi doar o sacoșă cu strictul necesar (bagajele rămăseseră la M.K.), am pornit spre noua noastră locuință. Ajunși la destinație, Xenia n-a vrut să intre cu noi, așa cum speram, spunându-ne că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâmple s-a petrecut, totuși, atât de pe neașteptate, din senin, aș putea spune, încât poate nici n-am realizat că unchiul nu mai e. Nu cu mult timp înainte, visasem că mi-am scos un dinte, că nu m-a durut: țin minte că îmi pipăiam cu limba, cu o deosebită satisfacție, locul gol, curat (în realitate, trebuia să-mi fac această extracție și o tot amânam; de aici probabil bucuria din vis că am făcut-o, că am lăsat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
relațiile cu marele vecin, au fost lăsate să se exprime aproape liber și din ce în ce mai mult încurajate sentimentele antirusești și, în general, xenofobe, am simțit vibrând în mine o fibră alogenă. Atunci am conștientizat (ghimpele înfipt în carne a început să doară) ceea ce, de fapt, știam într-un mod oarecum pasiv, mod în care mi-a permis vreme îndelungată să fiu ferit de orice sentiment al segregației, să mă includ, senin, printre ai noștri: că sunt descendentul îndepărtat al unor imigranți bulgari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noi. Mi-am amintit de un cântec pe care il cântă tata: „Pe Drum, cu spini încununat, / Cu Crucean spate, nemâncat / Iisus azi trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fata Să / Și spinii - îl dor amar. / El urca în tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / în scumpă Față Să”. înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne bucure, că ne iubește mult și adevărat. Slavă Ție, Doamne! Slavă Bunătății Tale, Doamne! Slavă Iubirii Tale, Doamne! Ce să mai zic? Atmosferă sacra și sfințitoare ne-a transformat pe toți. Parcă ne-am născut din nou. Nu ne doare nimic trupește sau sufletește. Avem ceva bun, ceva sfânt în noi. Ne-a transformat sfințenia lui Dumnezeu. El este prezent în noi, în inimile noastre. Locuiește în noi. Ce bine ar fi să putem păstra în sufletul nostru acea sfințenie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lumii, vin să se roage. Se roaga lui Dumnezeu în fața zidului, să-i vezi cum pun capul pe zid, îl săruta, îl îmbrățișează, se roaga în taină; fiecare în legea lui se descătușează tot și-și spune tot ce-l doare și-l apasă pe suflet. Bărbații aparte și femeile aparte. Între bărbați și femei este un gard care-i desparte. Când pleci de acolo parcă ești altul. Ți-ai lăsat povară lui Dumnezeu, ți-a luat sarcina care o duci
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii slăbănogiți nu te mai ajută la mers. Și vrând-nevrând te mai poticnești, măi cazi. Oricum, nu te doare nimic atunci cand cazi, e ca si cum te-ar atinge un fir de iarbă. Grijă și Milă lui Dumnezeu și a Maicii Domnului. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, dimineața la ora 6 am ajuns la mănăstire, jos. Dragii mei frați și surori în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe Fiul Drept Zălog și Legământ. Dragostea din Cer coboară Și e viața pe pamant Cine-o are-i lucru mare Poate-ajunge chiar un sfânt. Dacă-ajută pe oricare Frânt, nenorocit în drum Turnând dragoste și milă Peste rănile ce-l dor Și apoi nu-l părăsește Iubitor și rugător. Lui Iisus, smerit, se roaga Să-l primească-n a Lui turmă Iar Iisus atunci deschide Cu drag brațele-amândouă Și în turmă îl primește Bucuros de-o oaie nouă. Iisuse bun, o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
CRISTEA Se povestea, pe când eram copil, la claca pe care o făceau sătenii în lungile nopți de decembrie, la „desfăcatul” porumbului, pentru hazul tuturor, o anecdotă despre „popa Cristea” din Domnița: „Era bătrân, cu barbă mare, lungă, albă, slab. Îl dureau picioarele și abia se mai mișca. La Ajunul Crăciunului și la Ajunul Bobotezei trebuia să viziteze creștinii la casele lor. Pentru că nu mai putea merge pe jos, „Popa Cristea” își înjgheba un mijloc de transport cu posibilitățile pe care le
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care o fac pe eroii” să semneze o declarația scrisă de mine în fața lor. După ce le-a citit-o, toți cei treisprezece au semnat-o, deci s-au declarat solidari cu mine. Am fost eliminat două săptămâni. Nu m-a durut eliminarea, cât m-a durut că Părintele Director le-a comunicat părinților mei că sunt eliminat din seminar. În luna decembrie a aceluiași an, am constatat că în catalog se adunaseră la numele meu multe note mici și chiar unele
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să semneze o declarația scrisă de mine în fața lor. După ce le-a citit-o, toți cei treisprezece au semnat-o, deci s-au declarat solidari cu mine. Am fost eliminat două săptămâni. Nu m-a durut eliminarea, cât m-a durut că Părintele Director le-a comunicat părinților mei că sunt eliminat din seminar. În luna decembrie a aceluiași an, am constatat că în catalog se adunaseră la numele meu multe note mici și chiar unele care trebuiau corijate. Pentru că activitatea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Jurnal suedez III Partea a treia a Jurnalului suedez (19901996) conține mai departe fragmente alese din viața mea după moartea soțului meu, editorul René Coeckelberghs. În alegerea mea am încercat să dau prioritate acelor fragmente în care viața „m-a durut” cel mai mult, momente din coroana timpului și tensiunea lui poetică. Timpul însuși parcă m-a silit, în logica lui, să mă întorc în trecut, când viața mea, prin iubire, lua o altă formă - să aduc începutul în apropierea sfârșitului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
oficialități la poliție, pentru un interviu în vederea obținerii cetățeniei suedeze. Plină de emoție, am urcat scările clădirii bine cunoscute - ușile se deschideau electronic ca în O mie și una de nopți, pentru că eram însoțită de un polițist amabil. Sigur, mă doare inima că trebuie să renunț la cetățenia belgiană - le royaume de la Belgique, care m-a primit cu brațele deschise - și la ambasada belgiană din Stockholm, unde mi s-au dat flori și am băut șampanie, mândră cu René lângă mine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am născut. Acum, mi se pare că inima lui Victor Brauner bate în pieptul meu, tot ce a iubit el, tot ce l-a făcut să ardă pe el mă privește personal. Chiar și accidentul cu pierderea ochiului - uneori mă doare locul gol din care s-a scurs, în 1933, ochiul lui stâng. Ca să nu mai vorbim de faptul că primele desene văzute în tinerețe au fost desenele lui, la domnul Deleanu, și tot ce e bun în fantezia mea debordantă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
totuși, după care m-am trezit foarte devreme. Am nervii mei, mes vapeurs, cum spunea Baudelaire, pe care nici o farmacopee celestă nu i-ar putea vindeca. Tu singură ai putea, dar tu ești departe și nu-mi scrii des. Mă doare tot corpul, ca să nu mai vorbesc de „sufletul” meu care se găsește într-o stare lamentabilă. Mai bine să nu mai continuu cu scrisoarea asta, căci ea va sfârși prin a semăna cu lamentațiile lui Iov. Te îmbrățișez avec douceur
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
era prieten cu turcii și alte popoare profund discriminate în prezent. Am hotărât să mă mut de la etajul trei la etajul doi, într-un apartament ceva mai mic, de patru camere. M-am apucat să fac pachete cu cărți, mă dor mâinile și cred că sunt alergică la praful acumulat de-a lungul anilor în cărți. Seara, mă ung cu ulei de ricin (Palma Christi) încălzit, rețetă aparținând terapiei populare elvețiene, dar și lui Edgar Cayce, „profetul adormit” comunicând remedii bune
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am trimis un pachet și i-am telefonat la Bruxelles ca să-i aud vocea iubită. Spune că demonii altor planete vor ataca Pământul și că Domnul va veni în curând, trimițând demonii extratereștri și pe cei locali sub pământ. Mă dor mâinile din nou - am cărat restul de cărți în noul apartament. Kerstin (Lundberg) spune că a suferit și ea de același rău, dar după ce a adoptat o fetiță din America de Sud, durerile au dispărut. După ea, sunt nervii. Un alt prieten
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mirosuri, chipuri, răni de nevindecat ca sinuciderea tatălui meu, moartea mamei, la înmormântarea căreia n-am putut să vin - mi se refuzase viza, așa cum i se refuzase și mamei, tot timpul, înainte de a muri. Pe aeroportul Otopeni - prima senzație: mă dureau ochii de lumina orbitoare care mă întâmpina cu brutalitate cosmică. Am recunoscut-o imediat, era chiar lumina de la naștere, cea care umple pe nou-născut cu toate particulele secrete, pentru a-l face apt pentru aerul, pământul și focul care-l
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sunt duse la palat, unde sunt sortate și probabil unele niciodată arătate monarhului sărbătorit. Mă întreb dacă nu cumva cadourile vor ajunge în magazii și apoi la gunoi. Dar regele le-a văzut măcar în treacăt sau la televiziune! Mă dor din nou mâinile, asta când mănânc mult, cu prietenii, mă las să alunec uitând legile bătrâneții: a mânca mai puțin, a citi și a desena mult, singurele lucruri care mă „vindecă” și liniștesc cu adevărat. Ileana (Mălăncioiu) mi-a scris
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lor. Andrei a găsit în buzunarele de la veston scrisori jignitoare, în paginile cărților de pe biroul lui, aceleași cuvinte murdare. Am trimis nuvelele mele prin poștă, la editură, Evei Bonnier. Iunie Pe neașteptate a venit lumina albă, florile ne îmbată. Mă dor ochii de atâta frumusețe venită de peste tot. Birgitta (Trotzig) m-a invitat la restaurantul chinezesc. Era frumoasă, și pielea îi strălucea dintr-o lumină venind din interior. Apoi la mine, mâncând căpșune și bând vin până după miezul nopții. Am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
superbi, aproape douăzeci și cinci de persoane, cu nepoții! S-au servit generos toate bunătățile posibile în Suedia. La plecare, Rune m-a sărutat de multe ori, apoi mi-a strâns atât de tare mâna, încât când am ajuns acasă mă mai durea încă. Să fie ăsta un fel al „vikingilor” de a-și exprima sentimentele? În Belgia, mari demonstrații de protest împotriva „ligii” pedofile, care și-a întins ramurile în poliție, și chiar mai sus, în guvern. Valului de violență din timpul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fiul său, Mihai, revenise la tronul țării, ungurii intraseră în Nordul Ardealului, sovieticii în Basarabia și Bucovina de Nord, se pierdeau Dobrogea de Nord, Durostorul și Caliacra, nouă rămânându-ne doar județele Tulcea și Constanța. Ca om al țării mă durea furtul de oameni și morminte, de istorie, de adevăr. * Deși oficial fusesem desconcentrat pentru 16 noiembrie am primit o permisie abia la sfârșitul lui octombrie și apoi pe 1 noiembrie. La Coasta Lupii am găsit casa lui Petrică Meran nelocuită
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]