13,026 matches
-
criticii au să considere că unele dintre aceste "concepții" sunt mai adevărate decât altele (Eliot, de pildă, consideră concepția despre viață a lui Dante mai adevărată decât cea a lui Shelley sau chiar decât cea a lui Shakespeare) ; căci orice filozofie matură a vieții conține o măsură de adevăr - sau, în orice caz, pretinde că-l conține. Adevărul literaturii, așa cum îl vedem noi acum, pare să fie adevărul cuprins în "literatură - adică filozofia existentă, în formă conceptuală sistematică, în afara literaturii, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
chiar decât cea a lui Shakespeare) ; căci orice filozofie matură a vieții conține o măsură de adevăr - sau, în orice caz, pretinde că-l conține. Adevărul literaturii, așa cum îl vedem noi acum, pare să fie adevărul cuprins în "literatură - adică filozofia existentă, în formă conceptuală sistematică, în afara literaturii, dar care poate fi aplicată literaturii, care poate fi ilustrată sau întruchipată în literatură. In acest sens, în opera lui Dante, adevărul îl reprezintă teologia catolică si filozofia scolastică. Concepția lui Eliot despre
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
adevărul cuprins în "literatură - adică filozofia existentă, în formă conceptuală sistematică, în afara literaturii, dar care poate fi aplicată literaturii, care poate fi ilustrată sau întruchipată în literatură. In acest sens, în opera lui Dante, adevărul îl reprezintă teologia catolică si filozofia scolastică. Concepția lui Eliot despre poezie în relația ei cu "adevărul" pare a avea, în mod esențial, această natură. Adevărul este apanajul gânditorilor sistematici ; iar autiștii nu sunt asemenea gânditori, deși pot încerca să fie, dacă nu există filozofi a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
tipuri fundamentale de cunoaștere, fiecare folosind un sistem propriu de semne lingvistice : științele, oare folosesc modul "discursiv" și artele, care folosesc modul "reprezentativ". *11 62 Reprezintă oare arabele tipuri adevărul ? Primul se referă la ceea ce se înțelege de obicei prin filozofie, în timp ce ultimul se referă la "mitul" religios și la poezie. Acesta din urmă ar putea fi numit mai degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și are echivalența adevărului, este veridică. în pledoaria ei în favoarea simbolismului reprezentativ ca formă a cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală cu adevărul, nu adevărată"; cu alte cuvinte, poezia este tot atât de serioasă și tot atât de importantă ca filozofia (știința, cunoașterea, înțelepciunea) și are echivalența adevărului, este veridică. în pledoaria ei în favoarea simbolismului reprezentativ ca formă a cunoașterii, Susanne Langer pune accentul nu atât pe literatură cât pe artele plastice și, în special, pe muzică. Se pane că ea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
dată-reper anul 1889, dar aproximarea împinge dispariția curentului spre sfârșitul secolului, așa cum consideră, de pildă, Rapetti. Portanța decadentismului este cu mult mai mare, ca și în cazul simbolismului, termenul cunoaște o deflagrație, fiind împins în zonele cele mai diverse, de la filozofie la sociologie sau științe ale naturii, la medicină și istoria artei etc. Se poate observa cu ușurință că tematica decadentă va depăși frontiera finiseculară nu numai în literatură, dar și în artă, devenind caducă cu apariția avangardelor, către începutul Primului Război Mondial
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
observa cu ușurință că tematica decadentă va depăși frontiera finiseculară nu numai în literatură, dar și în artă, devenind caducă cu apariția avangardelor, către începutul Primului Război Mondial, când suportă o serie de mutații. O mai mare longevitate o are tema în filozofie, iar opul lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului (1918-1922), probează rezistența ei. O altă serie de mutații "malefice" suportă discursul critic asupra decadenței, din ce în ce mai politizat și colorat antisemit. În opinia lui Rodolphe Rapetti, simbolismul se definește asemeni decadentismului ca dublă reacție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altă sensibilitate, care aveau să configureze simbolism-decadentismul la sfârșitului secolului al XIX-lea. La rândul său, Klimt preia o temă clasică iluministă, pe care o transformă complet în opusul ei. Cele trei tablouri destinate să decoreze plafonul Universității din Viena, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, trebuiau să reprezinte alegoric victoria luminii, respectiv a rațiunii, asupra forțelor întunericului, respectiv ale pulsiunilor instinctuale. Ele devin la Klimt alegorii ale eșecului rațiunii. Böcklin nu are vehemența lui Klimt, dublată în forul interior de rezistența pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
comisia artistică a Universității din Viena înaintează Ministerului Educației planul pentru decorarea plafonului Marelui Hol al Aulei Universității construită de Heinrich von Ferstel. Comisia propunea patru picturi în ulei care să înfățișeze într-o manieră alegorică cele patru facultăți: Teologia, Filozofia, Medicina și Jurisprundența. În 1893, Ministerul Educației se decide asupra a doi artiști, Franz Matsch și Gustav Klimt, care-și împart sarcinile, Teologia îi revine lui Matsch, precum și șase lunete, iar celelalte trei facultăți lui Klimt împreună cu alte 10 lunete
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Educației. Tot atunci apar și primele dificultăți legate de integrarea viziunii celor doi artiști în tema cadru. Scandalul va izbucni plenar, avându-l în centrul său pe Klimt, când acesta expune în martie 1900 concepția primeia dintre cele trei Fakultätsbilder, Filozofia. Aceasta atrage în foarte scurt timp furia celor care vedeau subminat în primul tablou al lui Klimt primatul rațiunii -, facultate fondatoare a Aufklärung-ului -, asupra instinctualului și garant simbolic în fața amenințărilor dizolvante al iraționalului. Într-adevăr, tabloul lui Klimt nu păstrează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și indiscernabile, Das Wissen este singura figură frontală care ne privește asemeni Atenei în cea de-a treia ipostază a ei, cu o privire scrutătoare. Părul desfășurat pe axul ipotetic al spiralei alcătuită de corpurile umane îi acoperă gura, astfel încât Filozofia/Înțelepciunea este redusă la tăcere participând la misterul universal. Conștiința pe care o întruchipează personajul este una rece, nemiloasă, care nu oferă rezolvare sau alinare umanității, ci constituie mai degrabă un semn al damnării ei: "Preoteasa filozofică a lui Klimt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care plutește la voia întâmplării, condusă de instinctualitatea oarbă către autodistrugere. Medicina, la care se referea și Petică, este expusă la a zecea expoziție a Secesion-ului, între 15 martie și 12 mai 1901 și prezintă o continuitate de viziune cu Filozofia, ca și cum Klimt ar fi vrut să aprofundeze tema unei omeniri aflată în pragul colapsului. Același lanț uman, de data aceasta chiar mai dens, plutește în spațiu, nu unul nocturn, ci unul, mai degrabă, crepuscular. Umanitatea este supusă nu doar exacțiunii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărei trăsături au prins contururi de tigvă. Viața se prezintă sub aspectul ei irațional, dominată de pulsiunile erotice, de voința de putere, de suferință și eșec. Eros și Thanatos sunt cele două jaloane generice ale traseului destinal. Ca și în Filozofia, corpurile bărbaților și femeilor plutesc într-un spațiu indefinit, similar imensității cosmice din primul tablou. Chipurile lor vădesc un straniu amestec de suferință și voluptate. Niciunul dintre aceste chipuri nu are ochii deschiși, ca și cum ar fi sub presiunea unui transport
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o parte din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă a tabloului și care a stârnit nenumărate controverse. Klimt bulversa încă odată convențiile canonice ale picturii academice înfățișând o anatomie completă a nudului feminin. Femeia imponderabilă a filozofiei și pozitivismului pare să exibe propria sexualitate ca și antica Baubo, dar, spre deosebire de gestul grotesc care stârnește râsul Demetrei, aici el este generator de anxietate. O altă figură care a stârnit oprobiul a fost cea a femeii însărcinate din colțul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai precis craniul scheletului, stă între femeia însărcinată și o alta care-și alăptează copilul, în timp ce un personaj cu trup descărnat își ține capul în mâini într-o expresie a disperării și suferinței. Am mai văzut această postură și în Filozofia, expresie a eșecului umanității de a înțelege și de a (se) vindeca. Așa cum observă și Schorske, umanitatea apare atomizată nu printr-un exces de individualizare, ci în absența unei conștiințe structurante, a unei instanțe ordonatoare, precum cea pe care o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sub egida primatului rațiunii lasă loc unui tumult al forțelor anarhice care animă lumea politică și care vestește dezagregarea imperiului. Klimt realizează o deplasare a atenției "de la ethosul public la pathosul personal"103. Medicina nu a reușit să vindece moartea, Filozofia nu a oferit răspunsul la întrebările esențiale, iar Justiția nu a reușit decât să pedepsească fără să îndrepte. Ne putem întreba cum ar fi conceput Klimt cea de-a patra facultate, Teologia. Viziunea sa asupra celor trei facultăți ca suport
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa, însă îl deturnează simbolist. Corpurile înlănțuite, cărora Mircea Deac le atribuie o funcție alegorică, stau sub semnul unui prizonierat dureros al materiei, sunt suferinde, asemeni corpurilor antrenate într-o spirală haotică din cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina. Un corp de bărbat atrage luarea aminte prin poziția adoptată, care seamănă cu aceea a Gânditorului (1880-1882/1904) lui Rodin, însă nicio clipă acest corp nu reflectă liniștea, autocentrarea subiectului într-un efort cognitiv materializat la nivelul corporalității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o notă decadentă, pe de o parte ca estetizare-sublimare a unei existențe torturante, pe de altă parte, prin contrastul între viziunea infernală, joasă, a unei umanități covârșite precum cea care apare în cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina și detașarea superioară a geniului care păstrează indicibilul celor două figuri spectrale Das Wissen și Hygeia fără a oferi câtuși de puțin o rezolvare cathartică a tragediei umane. Geniul se află într-o insolitare nietzscheană deasupra a tot
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o virtualitate. V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism Tema geniului ca artist (scriitor, muzician, pictor, sculptor, actor, dramaturg etc.) ajunge în posesia simboliștilor și decadenților însoțită și de o concepție tragică asupra existenței, modelată de filozofia schopenhaueriană, preludiu al unei estetici a dezolării care caracterizează întreaga sensibilitate simbolist-decadentă căreia i se va ralia histrionic și Alexandru Macedonski. Acești "copii ai secolului" părăsesc scena scârbiți, vituperând sau construind o lume paralelă, în recluziunea acompaniată de o imaginație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de situația Austriei în anii care preced Primul Război Mondial"364. Merită să ne întoarcem la ceea ce constituie o trăsătură comună a câtorva din tablourile lui Klimt și care se regăsește aici, acest decupaj al figurilor. O regăsim și în Filozofia, figura fiind a lui Das Wissen, segmentată de o dublă cezură, rama tabloului și propriul ei păr. Tema decadentă a lui la chef coupé, a decapitării, se regăsește prin transpoziție aici. Tăietura mai are o funcție simbolică, reduce la tăcere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regresiunii narcisice și a fericirii utopice", spre deosebire de "furia narcisică"397 din Jurisprundența, era concepută ca efemeridă numai insistența lui Hevesi a salvat-o de la distrugere -, parte a instalației decorative din jurul singurului exponat. Dacă reprezentările celor trei "facultăți", dimensiuni ale cunoașterii, Filozofia, Medicina, Jurisprudența ofereau un tablou global al decadenței societății burgheze pusă nu sub semnul artei, ci al științelor umane, în schimb, Arta se dovedește acum a fi singurul spațiu care se sustrage exacțiunilor lumii reale, erodate de un permanent declin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce se află în jur, așa cum vedem la statuile khmere ale lui Budha, sau la divinitățile hinduse. Acestă mică platformă poate simboliza și pământul, Geea, Terra Matter. Atitudinea lor respiră spiritualitate, iar Serrafina Brukner vede aici și o influență a filozofiei alexandrine, contemplativii asociind în ființa lor visarea și meditația: Prin privirea, ținuta și extazul lor, artista le conferă acestor siluete extatice unitate, suplețe, emoție a vieții, dar pentru construirea lor Cecilia Storck a făcut o incursiune în istoria filozofiei alexandrine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a filozofiei alexandrine, contemplativii asociind în ființa lor visarea și meditația: Prin privirea, ținuta și extazul lor, artista le conferă acestor siluete extatice unitate, suplețe, emoție a vieții, dar pentru construirea lor Cecilia Storck a făcut o incursiune în istoria filozofiei alexandrine, care, unindu-se cu puterea ei de gândire și de visare, a dat acestor tablouri un conținut spiritual"470. Cu această dimensiune "contemplativă" și aceste figuri spiritualizate, hieratice, avem în Cecilia Cuțescu-Storck o reprezentantă a simbolismului românesc în pictură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în spiritul agonal pe care-l întruchipează Tezeu, supravegheate de "o anima" virtual punitivă, întruchipată de figura Atenei înarmate până în dinți. În lectura pe care o face întregii opere a lui Klimt și, în special, a celor trei picturi alegorice, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, Schorske este de părere că acest afiș conține un mesaj subversiv, prin care tocmai legitimitatea rațiunii este pusă în discuție, în timp ce forțele obscure ale subconștientului sunt eliberate. Printre dezideratele clare ale Secession-ului se află și acela
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]