14,025 matches
-
memorial, biografia, autobiografia, cronica 3. Didactic : fabula, proverbul, snoava, ghicitoarea 4. Epistolar: telegrama, cartea poștală, ilustrată, scrisoarea; Opera literarA Este o creație în versuri sau în proză care prezintă într-o formă aleasă, prin intermediul imaginii artistice și a ficțiunii (a imaginației) fapte, întâmplări, aspecte din natură, personaje, gânduri, idei și sentimente reușind să-l emoționeze pe cititor. Prin ea cititorul își crează un univers imaginar propriu. Acest univers este realizat printr-un limbaj literar care are valoare artistică datorită utilizării expresive
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
subiectul operei. Specia literara apare odata cu burghezia iar primele romane se adresau mai curand unui public feminin. Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictivă, detaliată pâna la ultima resursă posibilă de imaginație a scriitorului respectiv. Este cea mai adânca formă de scriitură ce există. Nu e neaparat structurată pe planuri de acțiune dar implică niveluri de semnificatie paralele. Spunem în mod curent că un roman este o ficțiune în proză de dimensiuni
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ați menționat un incident cu Bunea. Ați putea detalia În ce context s-a Întâmplat? Sigur că da. Eu l-am atacat pe Bunea... Noi Îi spuneam Chiorul, pentru că avea un defect la un ochi. Era rău până dincolo de orice imaginație... Atunci nu știu ce nu i-a plăcut lui la mine. M-a scos el cu Șomlea, zis și Vaca Neagră, care era ofițer de servici, mi-au pus cătușe și au vrut să mă ducă la izolare. Și În timp ce mă duceau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
după obiceiul vremii, când mulți începeau studiile universitare și puțini le isprăveau. Îl atrăgea viața boemă a junimii bucureștene, ideile anarhiste și social democrate care, prin mirajul unei lumi mai drepte și mai bune le înfierbânta tinerilor cu oarecare carte imaginația, oferindu-le frumoase și utopice visuri umanitare; dar îl atrăgea mai ales lumea presei, în curs de constituire la noi, căci cotidienele bucureștene „de tiraj“ (care însă abia depășeau 3000 de exemplare) începeau să se impună în întreaga țară (odată cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cotidianul Războiul, proprietatea tipografului Ioan Weiss, jurnal apărut în timpul războiului din 1877, când se impusese unui public naiv animat de frumoase sentimente patriotice prin publicarea pe prima pagină (ziarele apăreau în patru pagini) a unor scene fanteziste (desenate cu multă imaginație) de pe câmpul de luptă de peste Dunăre. Nu va fi acceptat aici ca traducător de limba franceză, în schimb, un an mai târziu va lucra fără plată, o lună de zile, ca traducător din limba română, la publicația, și ea recent
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
orchestrarea copioasă a unor materiale de aceeași natură și cu aceeași proveniență. I-am văzut adesea pe unii din aceștia deposedînd fără nici o remușcare pe cei din jur de întîmplări și gînduri, pentru a le livra ulterior ca produse ale imaginației lor. Spre deosebire de ei, care cred că dreptul de a folosi „poveștile” altora le revine în exclusivitate, eu conserv „materialul” și identitatea posesorului. Procedez ca un istoric, interesat de cronologia unor manifestări și opinii. Nu expropriez, nici nu împroprietăresc. Redau, interpretez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
faptul că mi s-a cerut să semnez un „consimțămînt”. Sîntem cinci în salon. S-a înnoptat. Au început să se adune: doi sînt operați, doi, ca și mine, în așteptare. Ascultăm o nouă poveste a morarului, un ins cu imaginație epică și cu ceva umor. Bineînțeles, e vorba despre femei, un fel de prostituate rurale, care cedează repede, ca niște cățele, dar și de văduve amărîte, care „o fac” pentru un tăbîltoc de făină. Ceea ce-i amuză pe ceilalți sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lostriței” lui Voiculescu) sînt riscante. Cu cît comparația e mai pretențioasă, cu atît ea va fi divulgată mai repede celor din jur. E o contradicție care nu poate fi depășită decît prin tăcere. *Orice s-ar zice, sînt un optimist: imaginația mea concepe (chiar dacă în doze infime) mai binele, niciodată mai răul. După vederea spectacolului de televiziune de aseară, mi-a venit în minte o parte dintr-un aforism de Schopenhauer, citit, în traducere, nu mai știu unde: „Voioșia nu poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un mare dar, ca pe o favoare a sorții, fericirea de a sta la masa de scris și de a gîndi la tot felul de lucruri. Nu sînt prea sigur că o merit. Fără îndoială că există inși cu o imaginație mai îndrăzneață, cu un talent mai puternic, cu o inteligență mai ascuțită, cu o cultură mai solidă, care n-o au. Robotesc în medii neprielnice, se sfărîmă pentru o bucată de pîine neagră (în timp ce a mea e intermediară spre albă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Calimandric (e singurul bine pe care mi l-a făcut într-o mulțime de rele) m-a sfătuit să mă duc să mă odihnesc. S-au scurs doisprezece ani de atunci. G., Cs. și alții au folclorizat întîmplarea, fiecare după imaginația sa, dar resimt încă frustrarea de a nu avea amănunte. Cînd vor să producă o „diversiune”, nu pierd ocazia de a mi le cere. Rezultatul rămîne însă același. *Problema mea sufletească și intelectuală e alta decît a celorlalți: în timp ce eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o situație la care respectivul aspira. Poate brațul plătit al uneia din femeile înșirate de-a lungul anilor să-i fi venit de hac. Oricare ar fi mobilul crimei, întîmplarea îmi apare copleșitor de tristă. Încercînd să-l înalț în imaginația mea, îmi spun că a murit ca un misionar al limbii române, al culturii și al propagandei prin cultură. Ca și cauza pentru care a fost ucis, rămîne un mister ce anume l-a îndemnat să părăsească România. Mie, plecarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a întrebat dacă vom scrie în revistă. L-am rugat s-o facă el și l-am mai rugat să-i pună un buchet de flori la căpătîi din partea mea. Eu voi căuta să notez ceva în jurnal: despre galopurile imaginației sale, despre febrilitatea, entuziasmul și generozitatea lui, despre nesiguranțele pe care le masca prin histrionism, în fine, despre deșertăciunea încercărilor și ambițiilor sale. „Poet provincial”, era în același timp un poet însetat de piscuri și de zări largi. Trubadur și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi întrebat-o Petru Zugun pe dna Constantinescu. „și doar pe Petrică - îmi spune ea mirată - îl aveam, și eu și Nelu, la suflet”. „Fiți convinsă că - i-am zis - ceea ce pentru el era doar îndoială, pentru alții i certitudine. Imaginația noastră despre exil e unilaterală, săracă”. Cînd am ajuns în dreptul său, copilul începuse să coboare din plopul cel înalt. Era palid de efort și emoție. După ce a atins pămîntul, a început să-și scuture haina de școală, care se albise
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu ispitele. Ca s-o menții curată, trebuie să faci eforturi mai mari decît cînd trăiești în devălmășie. Cei ce o laudă (fără s-o practice) habar n-au că alterează sufletul și-l degradează: vorbesc din literatură, una de imaginație! *„Stai pe loc! Stai pe loc!”, i-a strigat Viorica lui Costică fiului ei care venea acasă împreună cu logodnica. A închis poarta și s-a repezit în fugă la vale spre cei doi. Nedumerit, băiatul a întrebat-o: „Ce s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru că Într adevăr era o pată albă, luminoasă, pe fundalul Închis al vegetației bogate care o Înconjura ca o adevărată pădure. Tot ea o mai considera ca pe o oază a liniștei - și poate că uneori liniștea poate avea În imaginație culoarea albă. știu de asemenea că la această casă mama a ținut nespus de mult, aici petrecându-și poate cei mai frumoși ani, cu cele mai frumoase realizări și Împliniri artistice. Recent am reușit să intru În posesia unei colecții
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la facultăți. Alt eșec... strălucit al politicii culturale duse de Elena Ceaușescu. Șeful statului socialist român a mai luat o hotărâre mângâiată de genialitate: revoltat că specialiștii din agricultură nu sunt capabili să asigure recolte mari și animale pe măsura imaginației sale maladive, s-a hotărât (și a făcut publică hotărârea sa) de a prelua personal conducerea câtorva unități: IAS, CAP trei sau patru la număr (care au și fost fixate), pentru a demonstra că numai incapacitatea și reaua voință a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru a ne convinge de lipsa de credit pe care au reușit, realmente, s-o dobândească cei care conduc astăzi destinele țării, cât și de lipsa capacității lor de a interpreta corect realitățile românești, de fumurile care le-au înfierbântat imaginația elucubrantă, delirantă, până la urmă. Dacă cineva ar avea răbdarea și documentarea necesară de a pune pe două coloane planificările partidului, ale conducătorului său necontestat și realizările de fapt (poate o veți face dvs. cândva!), ar vedea, cu o surpriză imensă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mele că, atunci când m-am hotărât să atac public problema bisericii și a tineretului dezorientat în planul spiritului, am știut la ce trebuie să mă aștept: la teroare, la calomnie, la șantaj, doar că realitatea a depășit puterea mea de imaginație. Nimic nu s-a schimbat. Puterea de imaginație a răului este și imensă, și variată. Ea nu se epuizează niciodată. Am știut că eliberându-mă voi trece, de fapt, ca și familia mea, într-o închisoare mai largă, mai subtilă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
public problema bisericii și a tineretului dezorientat în planul spiritului, am știut la ce trebuie să mă aștept: la teroare, la calomnie, la șantaj, doar că realitatea a depășit puterea mea de imaginație. Nimic nu s-a schimbat. Puterea de imaginație a răului este și imensă, și variată. Ea nu se epuizează niciodată. Am știut că eliberându-mă voi trece, de fapt, ca și familia mea, într-o închisoare mai largă, mai subtilă și poate mai eficientă. Nu pot urmări complicatul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
libertăți și care nu mai au astăzi nici măcar valoarea unei piese de muzeu. Interesant este modul în care au reușit mulți să-și croiască drum peste granițele în care domnește dictatura bunului-plac a domnului Ceaușescu. Și aici este de relevat imaginația mereu neastâmpărată și neîngrădită a românului. Că unii pleacă în vizită și nu se mai întorc, se cunoaște. Dar, în Caraș-Severin, zona de graniță cu Iugoslavia situată între localitățile Oravița și Moldova Nouă și mai ales Dunărea constituie un permanent
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a pus prozatorul acolo citatul acela din Shakespeare? «Te du și povestește mai târziu că un nebun ți-a spus să fugi.» Ne putem Întreba: să fugim de cine? De viață?” Bâlbâiala limbii de lemn În fața „absurdului” ne-partinic, a imaginației imprudente incriminează, firește, abaterea de la normele scrisului oficial, de la „marile Înfăptuiri” și de la marile visuri „angajate” ale maselor angajate. Agresaserăm, trebuia să recunoaștem, nu doar canonul pionierilor și al forțelor armate. Încheierea dădacei de la Luceafărul nu era decât prologul-avertisment a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Schulz" Figura emblematică a Tatălui apare nu ca Întruchipare a autorității, ci a ereziei. Din acest motiv, raportul dintre tată și fiu, ocupând narațiunea copilăriei, pierde orice funcție restrictivă. Tatăl este parte - parte centrală - din vasta acțiune subversivă pe care imaginația o exercită Împotriva realității imediate, negându-i frontierele, regulile, dilatându-i potențialitățile și misterul. Tatăl pare a locui demult, dacă nu dintotdeauna, ca un privilegiat, cu drepturi și abilități aristocratice, În Lumea Copilăriei, În care fiul este doar un novice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bellow, nu din altă parte. Dar ăsta habar n-are de nimic, caută doar scandalul.” Într-adevăr, cum observa criticul James Wood (The New Republic, 13 noiembrie 2000), „este clar că Atlas nu scrie biografia unei minți libere, a unei imaginații, ci a unui seducător, unui soț rău, unui om care câștigă bani și care s-a Întâmplat să scrie și câteva cărți bune”. Volumul lui Atlas furnizează un amplu dosar biografic, cu multe date noi de detectivistică și bârfă literară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor mortalității? Narațiunea devine o incursiune spirituală. Nu morții Îi obsedează pe cei vii, ci aceștia Îi somează să apară, să rezolve dileme, să dea răspunsuri rămase obscure. Halucinația devine metodă literară, romanescă. Produs al imaginației care convoacă fantome-personaje, pe care naratorul le posedă Într-Însul și cu care provoacă o Întâlnire de lichidare a conturilor.” Apropierea dintre Antonio Tabucchi și virtualul său mentor portughez părea inevitabilă... În Întâlnirea dintre narator și misteriosul invitat care Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dublat de o cultură impresionantă pentru vârsta lui. A fost torturat la Pitești în mod îngrozitor. Bestia de Țurcanu avea un complex de inferioritate față de el, de aceea ca să și-l anuleze l-a supus pe Oprișan la tot ce imaginația lui sălbatică și bolnavă l a împins. Carnea lui toată fusese ruptă în fâșii. Spatele lui, de la ceafă la călcâie era cicatrice lângă cicatrice, urmele bătăilor groaznice pe care le suferise. Reeducarea lui Țurcanu reușise să-l facă să execute
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]