15,241 matches
-
educativ: activitatea copilului este o gimnastică a dezvoltării senzoriale. Prin caracterul analitic și artificial al materialului didactic, ca și a activităților desfășurate cu ajutorul lui, copilul era ținut departe de complexitatea lumii, oferindu-i-se numai senzații și percepții. Deși a insistat așa de mult asupra necesității unei activități libere a copilului, Maria Montessori a cultivat un metodism excesiv care, ca și în cazul lui Froebel, unilateraliza și artificializa această activitate, anulîndu-i chiar libertatea. M. Montessori completează însă într-un mod fericit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Édouard Claparède a dedus teoria educației funcționale. Potrivit acesteia, instruirea ar trebui să se desfășoare ca un joc, adică să răspundă unei trebuințe; în aceste condiții ea are un caracter atractiv (20). Claparède, ca și ceilalți reprezentanți ai educației noi, insistă asupra organizării unei educații care să urmeze natura copilăriei. În consecință, activitatea de instruire a unui copil ar urma să se constituie într-un mijloc prin care el își satisface o trebuință. Procesul de învățămînt bazat, în cea mai mare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Amploarea pe care a luat-o utilizarea testelor se explică atît prin tendința de individualizare a învățămîntului, cît și prin importanța acordată factorului ereditar în dezvoltarea ființei umane ambele, idei fundamentale ale educației noi. În general, în numele educației noi, se insistă pe modalitățile de activizare a elevilor, atît în procesul instructiv prin creșterea ponderii activităților practice -, cît și în procesul educativ, prin utilizarea formelor de autonomie școlară conducerea de sine a clasei sau, după o denumire englezească, mult răspîndită selfgovernment. Acest
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a spiritului educației noi a luat atitudine Éd. Claparède cînd își critica prietenul pentru accentul pe care l-a pus pe activitatea ca efectuare, ca producere, trecînd pe planul al doilea activitatea cu sens funcțional (9, pp. 133-136). Deși a insistat așa de mult asupra activităților practice apropiindu-se foarte mult de J. Dewey Ferrière avea rezerve față de accentul pe care G. Kerschensteiner îl punea pe dobîndirea unei tehnici, ducînd, în ultimă instanță, la profesionalizarea chiar a școlii primare. Prin teoria
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
vieții unui om, între naștere și moarte, este condiționat de trei factori: trupul supus legilor eredității mendeliene; sufletul supus destinului pe care omul și l-a creat în existențele anterioare și spiritul supus legilor reîntrupării. Nu este cazul să se insiste mai mult asupra teoriei antroposofice a lui R. Steiner. Cei interesați o pot cunoaște din lectura cărților sale, multe din ele traduse, în anii din urmă, în limba română (8). Ne interesează consecințele concepției sale antroposofice asupra teoriei educației. În
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
deprinderi, care trebuie să fie în armonie cu normele morale ce vor călăuzi activitatea viitorului adult. La formarea deprinderilor de comportament se ajunge prin îndrumarea morală a voinței copilului, care cuprinde patru mijloace: supravegherea, pedeapsa, recompensa și exemplul. Nu vom insista asupra acestor "mijloace directe" de educație, foarte cunoscute de altfel, deși în concepția lui Antonescu ele își au un anumit specific. Așa, de pildă, exemplul e socotit ca cel mai important mijloc de formare a deprinderilor, pentru că stimulează acțiunea. Se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de educația religioasă aceasta din urmă constituindu-se într-o temelie pentru cea dintîi. El aprecia însă că există o redusă eficiență a instruirii morale prin predarea religiei. Și aceasta, datorită mai ales unei "erori metodice": în predarea religiei se insista asupra noțiunilor abstracte, lipsite de viață și interes pentru elevi; religia creștină era tratată numai ca obiect de învățămînt, nu și ca principiu educativ. Predarea religiei se efectua scria G. G. Antonescu într-o manieră potrivită mai curînd pentru pregătirea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se putea înfăptui, după opinia sa, numai printr-o reformă sufletească: "Să facem echilibru în noi înșine" (20, p. 26). Dar care era criteriul după care urma să se înfăptuiască acest echilibru? Era el convenabil tuturor membrilor societății? Deși a insistat în teoria sa pedagogică pentru depășirea opoziției individual-social, C. Narly a rămas totuși pe pozițiile unei pedagogii individualiste. De aici accentul pus pe "originalitatea specifică", precum și pe ideea unei "reforme în noi înșine". 11.2.2. Pedagogia sociologică 11.2
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
încercat în prima sa lucrare, care l-a impus ca teoretician al educației Școala creiatoare (1927) -, să ajungă la un punct de vedere nou, pornind de la principiile pe care se întemeia școala activă. El are astfel meritul de a fi insistat, cu peste 50 de ani în urmă asupra necesității unei școli care să pună accentul pe cultivarea capacităților creatoare ale elevilor, dar printr-o activitate în care se îmbina spontaneitatea și efortul voluntar (73, pp. 25-72). * * * După această sumară prezentare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se confrunta cu alte teorii, ce aveau numeroase elemente conservatoare. A vorbi despre perenitatea lui, înseamnă a face abstracție de realitățile economice, sociale și culturale din țara noastră de astăzi, radical diferite de cele din deceniul al patrulea. Dacă se insistă pentru menținerea ideii de "localism educativ", reținîndu-se numai aspectul de "corolar al principiului intuiției", se uită că nici acesta nu mai este înțeles ca acum cinci decenii. Una este să se aprecieze dacă timpul a confirmat sau nu justețea pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Proiectele au fost finanțate de P.N.U.D. și executate sub egida UNESCO. Concomitent cu acțiunea de alfabetizare, țările în curs de dezvoltare angajau mari fonduri financiare pentru dezvoltarea învățămîntului un sfert și chiar o treime din bugetul țării unele insistînd pe cel primar, altele pe cel secundar și superior. Deși în plină expansiune pe aproape toate meridianele lumii, către mijlocul deceniului al șaptelea, învățămîntul își relevă pregnant multiple contradicții; începuse să se vorbească de o ,,criză mondială" a educației, iar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
valorilor instituționalizate, ea îi învață pe oameni să devină clienți ai altor instituții ("este suficient ca un bărbat sau o femeie să recunoască necesitatea școlii pentru a deveni prada altor instituții" 1, pp. 71-72). Iată de ce, în concepția illichiană se insistă așa de mult împotriva obligativității învățămîntului. O astfel de obligație se spune nu înseamnă altceva decît o știrbire a libertății individuale, o subordonare a copilului sau tînărului față de "cel mai important și anonim dintre patroni" școala (1, p. 86). Prin
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
valorile trecutului o expresie a permanenței, ci o sursă de cunoaștere care poate căpăta forme noi prin raportarea la problemele contemporane (31, p. 44). Dacă progresiviștii apreciau avantajele unei instrucții întemeiate pe contactul elevilor cu situații complexe, cu probleme, esențialiștii insistă asupra păstrării sistemului de instruire prin obiectele de învățămînt. Pînă la vîrsta adolescenței, învățămîntul trebuie să aibă un caracter analitic care permite o mai ușoară pătrundere în cunoașterea lumii înconjurătoare; pe această bază se va putea organiza un învățămînt integrativ
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lucrurilor spunea J. Dewey se dobîndește prin manipularea lor. Dar la el, ca și la Éd. Claparède, era vorba de un activism de tip asociaționist: gîndirea punea în relație datele observației, semnificațiile acestora și conținutul conștiinței (1 bis, p. 41). Insistînd asupra activității ca modalitate principală de cunoaștere Dewey n-a dat o explicare mai amplă psihologică sau epistemologică desfășurării actelor intelectuale legate de manipularea obiectelor. Așa se și explică, în parte, orientarea progresivismului și a școlii active spre manualism. Activitatea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
semnificația și gîndirea analitică în care procesul cunoașterii înaintează pas cu pas, pe baza unor informații mai bogate și a stăpînirii operațiilor logice implicate. Recunoscînd că psihologia nu deține decît puține cunoștințe sistematice privitoare la natura gîndirii intuitive, J. Bruner insistă pentru cultivarea în școală a curajului de a se opera cu acest tip de gîndire (prin problematizare, descoperire), urmînd ca soluția găsită să fie, ulterior, verificată pe cale analitică (15, p. 79). După cum s-a văzut mai sus, orice domeniu de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
el, profesorii și elevii foarte buni sînt o excepție; în consecință, trebuie să li se ofere celorlalți "nouăzeci și cinci la sută dintre profesori și elevi" metode adaptate care să-i conducă pas cu pas în activitatea lor. Dacă Skinner insistă asupra alcătuirii unui "program" care îi cere elevului să construiască răspunsul pentru fiecare item ("programare liniară"), NORMAN CROWDER oferă un alt sistem: alegerea răspunsurilor cu posibilitatea ca, în cazul unor erori, elevul să fie îndrumat spre acel pasaj din program
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
În viziunea psihanalitică, cititul, scrisul, socotitul sînt activități prin care se manifestă dorința copilului de a cunoaște, dorință mai veche, din perioada ,,complexului Oedip"; copilul dobîndește astfel sentimentul de a fi inițiat în tainele adultului. Nu este cazul să se insiste asupra acestei "aplicații" psihanalitice; ,,complexul lui Oedip" este una din cele mai "tari" și mai contestate ipoteze ale psihologiei freudiene. Oricum, nu se poate acredita ideea că angajarea copilului în însușirea culturii s-ar datora unui astfel de... "complex". Aplicarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pentru J. L. Moreno, devin vizibile numai prin analiză sociometrică. Odată dezvăluită "realitatea microscopică", se poate interveni pentru a se da un alt curs manifestărilor cu consecințe negative. O schimbare a acestei dimensiuni va influența pozitiv realitatea macroscopică. Fără a insista prea mult asupra unor aspecte generale privind concepția lui Moreno, se impun cîteva precizări. Potrivit teoriei sociometrice, fenomenele sociale sînt explicate prin trăsături psihologice ale indivizilor; socialul este astfel redus la lumea psihologică. În construirea teoriei sale, Moreno a fost
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
completată cu observațiile personale și ale altor colegi, profesorul diriginte poate stabili sintalitatea colectivului pe care îl conduce (22). Dacă R. Cousinet și P. Petersen intuiau caracterul educativ al grupului și căutau căile pentru valorificarea sa, dacă A. S. Makarenko a insistat asupra relațiilor individ-colectiv și a relevat caracterul educogen al acestuia din urmă, cercetările de psihologie începute în aceeași perioadă, dar dezvoltate și utilizate în ultimele decenii au relevat importanța relațiilor interpersonale din grup, oferindu-se, totodată, tehnici noi, capabile să
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
concepție. În deceniul al șaselea, Europa occidentală a făcut cunoștință cu psihologia socială americană și anume cu teoria grupurilor dinamice a lui K. Lewin și sociometria lui. J. L. Moreno, la care se adăugau contribuțiile psihiatrului Carl Rogers. Toți aceștia insistaseră asupra relațiilor interpersonale, asupra rolului afectivității și a absenței din grup a unei puteri autoritare. După cum s-a sesizat, educația nouă făcuse din libertatea de manifestare a copilului unul din principiile sale fundamentale; educatorului îi revenea sarcina de a organiza
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cercetări se referă la delimitarea și clasificarea cadrului teoretic, a aparatului conceptual, indispensabile în inițierea și organizarea unor cercetări concrete. Ne referim aici la acele studii și lucrări care se ocupă de fundamentarea teoretică a unei abordări psihosociale a educației, insistînd cu precădere asupra unor aspecte cum ar fi: relația dintre grup și colectiv, natura grupurilor educaționale, parametrii grupurilor școlare, structura internă a acestora, tipurile și conținutul relațiilor interpersonale din interiorul unui grup social, aportul "teoriei grupurilor" la explicarea și înțelegerea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ulterior sub numele de ,,Keating Five", care primiseră contribuții pentru campanii în valoare totală de peste trei milioane de dolari de la sau prin Keating, în schimbul reprezentării intereselor sale pe parcursul investigației. Persoana cea mai implicată, senatorul democrat de California Alan Cranston, a insistat plauzibil că: nu făcuse nimic din ceea ce marea majoritate a senatorilor nu făcuseră cu ocazii anterioare, și că activitatea lui nu era nimic altceva decât procesul normal al politicii în care sprijinul pentru campanie este negociat în schimbul bunăvoinței de a
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
întâmple era mic. Joseph Chamberlain (în special) și Lloyd George îi erau ambii necesari lui Asquith, care oricum nu era tipul de om care să concedieze cu una cu două, în timp ce niciunuia dintre ticăloși nu îi stătea în fire să insiste asupra demisiei din spirit de onoare, din moment ce niciunul dintre ei nu era cu adevărat un gentleman. Aspectele interconectate ale finanțării partidelor, coruției politice și sistemului de distincții nu au început în niciun caz cu Lloyd George; într-adevăr, ele avuseseră
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
a accesului la educație, a serviciilor de sănătate și a altor servicii de bază, o distribuire mai corectă a venitului, etc., ar putea face foarte bine din aceste obiective o parte a programelor sale. Dimpotrivă, exact acele țări care au insistat mai mult asupra menținerii obiectivelor sociale (de exemplu Tanzania și Jamaica [...]) au avut cele mai mari dificultăți de conciliere cu FMI. (George 1988: 53) Modul cel mai evident prin care un astfel de țel ar putea fi atins constă în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
psihotropice, sub care telerele care cântăreau confidențialitatea și dezvăluirea au fost recalibrate în favoarea celei de-a doua. Convenția a apelat la statele membre pentru a încadra penal spălarea banilor și, între o gamă de măsuri profilactice și de investigare, a insistat asupra îmbunătățirii colaborării transnaționale, confiscarea veniturilor criminale, introducerea unei rețele îmbunătățite a poliției și acceptarea activității proactive de combatere 23. Curând după Convenția de la Viena a fost implementată Declarația de Principii de la Basel (Banca pentru Reglementări Internaționale din 1988). Această
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]