19,069 matches
-
negativist se regăsește în toate componentele acțiunii sale literare. În direcția estetică sunt vizate deconvenționalizarea narațiunii, puternica ei subiectivizare, deconstrucția romanului și a personajului. Autorul pactizează cu personajul. Romanul Bagaj... se prezintă ca o transcriere a ,caietului negru", unde se mărturisește bizarul Ramses, ucis de ,Omul cu ciocul de aramă". În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinand Sinidis, mut până atunci, o nouă ipostază a personajului din primul roman, se întâlnește întâmplător cu scriitorul; în urma unui accident, ,omul cu joben", adică Ferdinand Sinidis
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
din cunoscutul „Top 300”), dar totodată cu inimă de badmintonist (jucător de performanță cu state vechi), Banu și-a început investiția - materială, pentru că cea sufletească avea deja o vechime de aproape trei decenii - în sportul care i-a fost - o mărturisește chiar el - hrană spirituală. „Ar fi un succes enorm să luăm cât mai mulți copii, cât mai mulți tineri de pe stradă și să-i aducem în sala de sport. În ziua de astăzi sportul nu mai este o politică de
Agenda2006-10-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284837_a_286166]
-
subiectiv mentalitatea și filosofia chineză i se par mai de neînțeles ca oricând - dar cu atât mai minunate. Trebuie spus că în toți acești ani el a călătorit și a avut ocazia unei experiențe personale a Orientului (chiar dacă, așa cum se mărturisește, oamenii întâlniți nu mai sunt chiar niște contemporani ai lui Lao). La capătul, provizoriu, cred, al acestor peregrinări, avem poate de-a face deja cu un taoist - cu unul încă nedeclarat, care își afirmă crezul după cum urmează: "Spontaneitate, adaptare continuă
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
restaurantul "Odobesti" din București, acolo unde știa că va veni Ștefan, că acolo cânta tatăl lui. Securiștii i-au dat omorul lui Stefan Bănică jr, săracul de el, de l-au umplut de sânge! Imediat, Nadia a făcut avort", a mărturisit Constantin Panait, referitor la relația paralelă a Nadiei, și cu băiatul cel mic al dictatorului, dar și cu Ștefan Bănică jr.
Ipoteza incredibilă care-i leagă pe Nadia Comăneci și Ștefan Bănică Jr. by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72880_a_74205]
-
putut totuși să trăiască o viață întreagă într-o urbe atît de răscolită precum Bucureștiul. Nu întîmplător singurele clipe de fericire (patru la număr) le-a gustat în preaj-ma naturii sau în naosul unei biserici, așa cum de altfel el însuși mărturisește în cursul unui interviu, atunci cînd, pus în fața întrebării dezarmante "De cîte ori în viață ați fost fericit", răspunde: Am spus cu toată sinceritatea: în vara anului 1975, cînd am urcat pentru prima oară pe creasta Pietrei Craiului. (Fusese o
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
pădurea are dantelării de promoroacă, din cerul plumburiu vălătuci de nori se deșiră-n căldare... Frig, fulgi răzleți (zăpada mieilor?)." Pe de altă parte, nota pitorească revine, în mod paradoxal, tocmai prin îngroșarea convenției și invazia livrescului. Chiar autoarea își mărturisește intenția stilizării: "Mă învinuiesc tot mai mult de nesinceritate în legătură cu acest "jurnal": scriu într-însul multe evenimente "rumegate", "filtrate", cărora le-am făcut deja sensul. O nesinceritate orgolioasă (adică eu sunt cea care le dă sens), narcisiacă (adică, sensul fiind
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
revizuită și adăugită a jurnalului ținut de acesta și publicat în 1991, sub titlul: Journal de Roumanie. Iar pe coperta interioară cu subtitlurile: 29 aoűt - 19 mars 1946 și La II-e guerre mondiale vue de l'Est. M-am bucurat, mărturisesc, cu atât mai mult, cu cât acest Jurnal e legat și de episoade din pro-pria-mi tinerețe. Căci, foarte june, am frecventat și eu atunci Institutul Francez și fără să-mi fi trecut, fie și o clipă, prin minte că l-
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
Marina Constantinescu Mai mult ca niciodată în anul care tocmai s-a dus oameni de teatru importanți au formulat, variat, mai colorat sau mai puțin, mai expresiv sau mai reținut, în diferite întîlniri amicale o idee care mărturisesc că m-a speriat. Pentru că și subconștientul meu subsemnase deja la ea: nu mai e vreme pentru teatru. Cel puțin deocamdată. Teatrul nu mai este un act de cultură. Relația fundamentală dintre regizori și actori suferă de multiple fracturi. Un
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
impuse la vîrf mi se pare a fi apus definitiv, apelez la toți oamenii Școlii să reflecteze la destinul învățămîntului românesc în epoca globalizării. Știu că, în proporție covîrșitoare, reforma din acest domeniu a fost inspirată de sistemele occidentale. Însă mărturisesc a fi îngrijorat de tendința generalizării testelor grilă ( chiar și la literatură), știut fiind faptul că nici la matematică, spre exemplu, nu contează strict rezultatul, el fiind posibil de obținut și prin "tehnici parapedagogice; mai importantă este, după opinia mea
Cui i-e frică de limba română? by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13731_a_15056]
-
nimic din mistica acestor stări. Din contră, pentru el creștinismul, care doborîse zeii din Olimp, era o cădere definitivă în beznă și uriciune. Asceza sau aerul sau, "duhovnicesc" (impropriu zis) era doar ale spiritului. De la inceput trebuie să spun, să mărturisesc, anume, că încă de cînd îl citisem întîia dată, si, mai mult, cu timpul, si, foarte mult după ce îl cunoscusem la mansarda edificiului de lîngă Grădină Luxemburg, nu crezusem nimic din paradoxurile lui atît de frumos exprimate în franceză lui
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
irespirabilă) - de care ne-am cam săturat cu toții. Descoperindu-mi cititorii, mi-am redescoperit țara. Am descoperit o Românie decentă, vie, generoasă, cultă, plină de un farmec pe care, în izolarea mea, îl atribuiam mai degrabă Occidentului decât țării mele“, mărturisește Patapievici. H. -R. Patapievici: Discernământul modernizării. 7 conferințe despre situația de fapt. Editura Humanitas, București, 2004. Preț: 250 000 lei. Evanghelia după Strâmbeanu Pe cartea sa de vizită, timișoreanul Nicolae Strâmbeanu are scris „gunoier“. E e glumă care „dă bine
Agenda2004-47-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283083_a_284412]
-
unic vers / țâșnit dintr-o nespusă potrivire / ce-i murmurat acum în Univers / prin alte, lumi, străine de iubire” (Elegie). În astfel de poeme, dragostea capătă accente de adorație mistică, astfel încât lamentația elegiacă se transformă pe neașteptate în lamento psaltic, mărturisind dorința comuniunii cu sacrul, care nu este însă - în textele Mioarei Cremene - decât un pseudonim al departelui care ia succesiv chipul bărbatului și pe cel al divinității: „Vreau degetul Tău sfânt să mă atingă / triunghiul păcătos și să îi stingă
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
amabil, dindărătul ochelarilor cu ramă închisă la culoare, pe fiecare din cei cărora le oferă autografe. Le mulțumește tuturor și le strânge mâna. Stau și eu la rând, așteptând să primesc un autograf. Am rămas ultima. Ajunsă în dreptul scriitorului, îi mărturisesc că am misiunea (aparent imposibilă - dacă e să mă las descurajată de programul foarte încărcat pe care îl are) de a-i lua un interviu. La o masă retrasă, într-un restaurant din afara orașului, scriitorul Petru Popescu răspunde întrebărilor pe
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
declarat entuziasmați și s-au bucurat că m-am lăsat iar cuprins de un vis ce altădată ne unea. Vă referiți la romanul Supleantul. Într-o scrisoare către cititori, publicată în "Jurnalul Național", odată cu apariția cărții (distribuite cu ziarul amintit), mărturiseați că revenirea la scrisul în limba română e aidoma unei întâlniri cu o iubită din trecut. V-a recunoscut? Ați recunoscut-o? Cât de repede s-a petrecut reîndrăgostirea? În primul rând aș vrea să spun că e foarte greu
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
a rămas neschimbată: la fel de tânără și de misterioasă cum era atunci. Singurul lucru de care mă temeam era că scrisul în limba mea maternă și-ar fi pierdut farmecul. Dar și cititorii din generația mea, și cititorii tineri mi-au mărturisit deja nu numai că ultima mea carte se citește cu ușurință, ci și că are o anumită disperare interioară, o anumită febrilitate, un suspans care o fac să semene a roman modern. Așadar, acele laude pentru modernitate pe care mi
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
l-au făcut a fost acela că, din felul în care a fost scris Supleantul, nici nu se observă că aș fi fost plecat, că între Supleantul și romanele mele de tinerețe nu există diferențe stilistice. Un prieten mi-a mărturisit că, recitind, după Supleantul, romanul Prins, publicat în urmă cu patruzeci de ani, a găsit un singur cuvânt care l-a făcut să își dea seama că a fost scris înainte de 1989. Ghiciți care era cuvântul... Milițian... Pe de altă
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
suferă de o boală rară, frumoasă și incurabilă: zâmbetul permanent. Dacă stau și mă gândesc bine, nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată nervos, trist sau căzut pe gânduri”, a scris Măruță. În plus, vedeta de la Pro TV a mărturisit că îl admiră pe Benone Sinulescu pentru că întotdeauna a știut să împartă viața de artist cu cea de familist: ”E unul dintre puținii artiști care s-a priceput de minune să împace viața de familie cu cea de cântăreț veșnic
Măruță: ”Benone Sinulescu suferă de o boală rară” () [Corola-journal/Journalistic/45542_a_46867]
-
lui G.Ivașcu ca publicist cultural-literar și politic, când se remarcă și vocația sa de excelent organizator și întemeietor de redacție, conducător de ziare, mai ales de reviste cultural-literare. Cu toate că în scrisoarea din „Iași, 12 dec. 1939”, G.Ivașcu îi mărturisea lui G.Călinescu „marea...” bucurie că revista ș„Jurnalul literar”ț „poate merge înainte...”, odată cu nr. 53 din 31 dec. 1939 ea dispare, explicațiile devenind inutile. Fostul secretar de redacție nu renunță la publicistică și, împreună cu protectorul său colaborează, pe parcursul
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
trimită lui G.Călinescu o scrisoare, motivele prelungitei tăceri fiind „prudența”, deși ulterior s-a convins că a „supraestimat aprehensiunile...”. Îi sunt necesare „buna dv. orientare și optimismul dv. totdeauna convingător, pentru că totdeauna el este interpretarea justă a realităților...”. El mărturisește că încearcă să rezolve problemele „din punct de vedere material”- a ales aranjamente „în domeniul publicistic”, prin „legături de rudenie...”, a stabilit contacte cu „câțiva oameni care,- cel puțin așa pretind ei - nu sunt nici filo,- fobi, ci numai filo-români
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
cardinale”, „RADU COSTIN” și „R.V.”; la rubrica „Cultura- Cartea”, „DAN PETREA” și „D.P.”. Vl.Donescu l-a angajat colaborator extern din prudență, deoarece revista ajunsese, în primăvara lui 1941, la un tiraj de peste 20.000 de exemplare. Lecturile lui Ivașcu - mărturisește însuși - erau „...geografia Africii de Nord și din Nord-Est”, „un atlas italian”, mai târziu cărți de geografie și atlase ale țărilor din Extremul Orient și cele două Americi etc. (și cărți de la Paris - adăugăm noi). Prevăzător, el scrie „o suplică
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
din Irak drept cel mai mare dintre profeți și fondator al sectei mandeenilor. Din perspectivă biblică, ne apare ca succesor al marilor Profeți ai Întâiului Legământ, cel care predică Vestea cea Bună și pregăteșe drumul lui Hristos; e primul care mărturisește public în favoarea lui Mesia pe care are privilegiul de a-l boteza. Iar moartea sa atroce și nevinovată face din el primul și unul dintre marii martiri ai Creștinătății. Relațiile dintre Iisus Hristos și Ioan Botezătorul au rămas și astăzi
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
avea asupra poporului lui Israel, consideră că Ioan din Evanghelii corespundea nevoilor primilor creștini de a-și întemeia credința lor în Iisus pe autoritatea unui profet recunoscut, în același mod în care au invocat vechii profeți ai evreilor spre a mărturisi în favoarea lui Iisus. Iisus, un esenian? Din cauza ostilității esenienilor față de Templu (pe care îl considerau profanat de o castă sacerdotală ilegitimă, care practica sacrificii impure), Iisus a fost considerat uneori drept un adept al acestei secte, ori unul dintre foștii
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
sprijinul lui Karajan, Bergel va fi marginalizat, doar Bayreuth reprezentînd locul consacrării, ca dirijor al orchestrei de tineri instrumentiști proveniți din Europa, funcție pe care o va deține șapte ani, din 1972 pînă în 1980. Spre finalul vieții, Erich îi mărturisea fratelui: „Germania a fost greșeala fundamentală a vieții mele.” (p. 123) Ca recunoaștere tardivă, pe 3 aprilie 1993 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Cluj, iar în octombrie 1997 dirijează Simfonia a patra de Brückner
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
asupra unei literaturi, e mai rău decît mana pentru vie. Am mereu în urechi fraza nesuferită care mi se spunea din copilărie - o știți și dumneavoastră - ,toți avem nevoie de modele! E important cum te orientezi în alegerea modelului!" Vă mărturisesc sincer n-am simțit niciodată nevoia unui model, cum n-am simțit nevoia unui frate, m-a ferit Dumnezeu, iar modelul nu ți-l alegi, el dă singur buzna în intimitatea ta dacă găsește fotoliul potrivit ți se instalează confortabil
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
ani, stabilit în Canada și creator al unei opere foarte personale și obsesivă prin tematică, barocă și contrapunctică în structura narativă și hipnotică prin efectul asupra spectatorilor. Mai simplu, în aparență, decât alte filme ale lui Egoyan (de altfel, el mărturisea într-un interviu, că "întotdeauna mi-am dorit să captez atenția spectatorilor cu povestea a doar două personaje"), Călătoria Feliciei istorisește întâlnirea întâmplătoare dintre doi oameni cât se poate de banali: o fată irlandeză - Felicia - venită la Birmingham pentru a
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]