13,778 matches
-
El se bucura de sprijinul luiIoan Ducas atunci când a revenit pentru a conduce revolta din 1155-1156, însă generalul bizantin Mihail Paleologul a murit la Bari, iar regele Guillaume "cel Rău" a înfrânt trupele imperiale. În conformitate cu tratatul de la Benevento din 1156, Papa Adrian al IV-lea i-a garantat lui Robert dreptul de a părăsi regatul nestingherit, însă răsculatul și-a reluat planurile asupra teritoriului diocezei de Penne. În 1157, el a fost încurajat în acțiunile sale rebele de către un nou emisar
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
II-lea de Apulia a murit. Contele Roger al II-lea de Sicilia a considerat că ducatul îi revine de drept. Cu toate acestea, lui i s-a opus majoritatea nobililor normanzi din Italia de sud, bucurându-se de sprijinul papei Honoriu al II-lea. Un punct de sprijin pentru această opoziție îl putea reprezenta singurul principe independent din sudul Italiei, contele Iordan de Ariano, însă acesta a murit și el la 12 august 1127. Moștenitorul său era principele Iordan al
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
la 12 august 1127. Moștenitorul său era principele Iordan al II-lea de Capua, la a cărui moarte prematură fiul său, Robert al II-lea de Capua a devenit principe. Principalul senior a rămas astfel Rainulf de Alife. În decembrie, papa Honoriu a vizitat Capua, un aliat de nădejde al papalității, organizând acolo rezistența față de pretențiile lui Roger, atrăgându-i atât pe Rainulf cât și pe Robert la cauza sa. Suveranul pontif le-a promis acestora ca toți cei care ar
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
o armată, Rainulf a încercat organizarea rezistenței, în special în Troia, însă a trebuit să renunțe atunci când Roger amenința cu invazia propriile sale teritorii. În cele din urmă, negocierile rebelilor cu Roger au condus la încheierea unui armistițiu, prin care papa Honoriu îl învestea pe Roger ca duce de Apulia și Calabria în august 1128. Rainulf s-a dovedit loial față de Roger după încoronarea acestuia ca rege al Siciliei din 30 decembrie 1130. În 1131, el și Robert au preluat o
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
vreme distras de la vreo acțiune ca urmare a unei rebeliuni din Apulia, însă, după capitularea principelui Grimoald de Bari, el și-a putut concentra eforturile pentru a contracara pe renegații din Capua. Aceștia au ocupat Benevento, un aliat atât al papei cât și al regelui, și s-au îndreptat către armata regală a lui Roger. Roger se afla pe drum pentru a asedia Nocera, însă a fost îmntâmpinat de armata rebelilor: Robert pe partea stângă, iar Rainulf pe dreapta. În 24
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
impună un nou duce de Apulia și, dat fiind că Robert și Sergiu erau deja în stăpânirea de teritorii extinse, Rainulf a fost cel ridicat în această poziție. Lothar a pretins dreptul de învestitură, însă la fel a făcut și papa Inocențiu al II-lea; împăratul s-a bazat pe temeiul că Henric al III-lea îl numise pe Drogo de Hauteville în 1047, în vreme ce papa mergea pe precedentul în care papa Nicolae al II-lea îl ridicase pe Robert Guiscard
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
în această poziție. Lothar a pretins dreptul de învestitură, însă la fel a făcut și papa Inocențiu al II-lea; împăratul s-a bazat pe temeiul că Henric al III-lea îl numise pe Drogo de Hauteville în 1047, în vreme ce papa mergea pe precedentul în care papa Nicolae al II-lea îl ridicase pe Robert Guiscard la statutul ducal în 1059. Împreună, papa și împăratul i-au acordat puterea lui Ranulf în Salerno, iar germanii au plecat acasă, lăsându-l pe
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
dreptul de învestitură, însă la fel a făcut și papa Inocențiu al II-lea; împăratul s-a bazat pe temeiul că Henric al III-lea îl numise pe Drogo de Hauteville în 1047, în vreme ce papa mergea pe precedentul în care papa Nicolae al II-lea îl ridicase pe Robert Guiscard la statutul ducal în 1059. Împreună, papa și împăratul i-au acordat puterea lui Ranulf în Salerno, iar germanii au plecat acasă, lăsându-l pe Rainulf să își apere greu câștigatul
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
a bazat pe temeiul că Henric al III-lea îl numise pe Drogo de Hauteville în 1047, în vreme ce papa mergea pe precedentul în care papa Nicolae al II-lea îl ridicase pe Robert Guiscard la statutul ducal în 1059. Împreună, papa și împăratul i-au acordat puterea lui Ranulf în Salerno, iar germanii au plecat acasă, lăsându-l pe Rainulf să își apere greu câștigatul ducat. Ranulf l-a acompaniat pe împărat până la Aquino și a primit 800 de cavaleri pentru
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
l-a sprijinit pe ducele Guillaume al II-lea de Apulia și pe principele Boemund al II-lea de Taranto și Antiohia în acțiunea de cucerire a castelului Basento, din cadrul comitatului de Montescaglioso asupra căruia Roger avea pretenții. Cu sprijinul papei Calixt al II-lea, a fost totuși încheiat un trat, care a pus capăt ostilităților dintre descendenții lui Tancred de Hauteville. Tancred a fost recunoscut în poziția de conte de Brindisi. Tancred a devenit parte a marii coaliții a rebelilor
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
, membru al familiei normande Drengot, a fost conte de Raviscanina, fiind multă vreme oponent al puterii regale normande din sudul Italiei. În 22 iulie 1138, Papa Inocențiu al II-lea și susținătorii săi, principele Robert al II-lea de Capua și Richard de Rupecanina, au fost surprinși într-o ambuscada la Galluccio. Inocențiu a fost capturat, insă Robert și Richard au reușit să fugă în Germania
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
se acordă exilul. Cu toate acestea, după ce Abruzzi s-a supus regelui Guillaume, Andrei s-a reunit cu Robert pentru a reveni în Apulia. El a invadat Capua și Fondi în 1157. Armata bizantina din regiune a părăsit zona, insă papă a trimis întăriri. La Sân Germano, astăzi numit Cassino, în ianuarie 1158, Andrei a reușit să provoace o înfrângere trupelor regale. Andrei a trebuit să părăsească stăpânirea asupra Montecassino, pentru a apăra orașul Anconă în fața lui Reginald de Dassel și
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
unicul fiu și succesor al principelui Iordan al II-lea de Capua. Potrivit cronicarul longobard Falco de Benevento, el era "de o constituție delicată, el nu putea să reziste nici la muncă și nici la lucrurile grele." În decembrie 1127, papa Honoriu al II-lea a sosit la Benevento, pentru a propovădui cruciada împotriva contelui Roger al II-lea al Siciliei, astfel încât să prevină unirea comitatului acestuia (Sicilia) cu Ducatul de Apulia și Calabria (în condițiile în care ducele Guillaume al
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
Apulia și Calabria (în condițiile în care ducele Guillaume al II-lea de Apulia încetase din viață). La începutul anului 1128, Honoriu al II-lea a conferit învestitura lui Robert de Capua, care asigurase independența Capuei față de Ducatul de Apulia. Papa s-a străduit să obțină loialitatea din partea lui Robert în sensul ajutorului în a-l înfrânge pe Roger al II-lea, în schimbul absolvirii păcatelor. Robert a fost repede cucerit de intențiile papei, care a venit la Capua pentru ceremonie. Probabil
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
care asigurase independența Capuei față de Ducatul de Apulia. Papa s-a străduit să obțină loialitatea din partea lui Robert în sensul ajutorului în a-l înfrânge pe Roger al II-lea, în schimbul absolvirii păcatelor. Robert a fost repede cucerit de intențiile papei, care a venit la Capua pentru ceremonie. Probabil suveranul pontif spera să utilizeze Capua ca pe o contrapondere față de Apulia, așa cum se procedase în zilele bunicului și străbunicului lui Robert. De asemenea, se poate ca Robert să fi avut în
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
Robert, iar Roger al II-lea nu și-ar fi dorit ca Robert, ca vasal al său, să îndeplinească o sarcină atât de importantă. În 1132, Robert s-a răsculat alături de mulți alți vasali din sudul Italiei, având și sprijinul papei Inocențiu al II-lea și al coaliției dintre regii Ludovic al VI-lea al Franței, Henric I al Angliei și împăratul Lothar al III-lea. Robert a reușit să îl înfrângă pe Roger în bătălia de la Nocera din 24 iulie
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
a jefuitAmalfi de unde a luat o importantă pradă. Încărcat cu această pradă și însițit de o legație papală, Robert a plecat în Germania pentru a stărui pentru ajutorul din partea împăratului. În vara anului 1137, împăratul a venit în Italia alături de papa Inocențiu al II-lea, cu ducele Henric "cel Mândru", de Bavaria, în fruntea unei puternice forțe armate. Forțele coalizate au capturat Benevento, Bari și însăși Capua, instalându-l pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia și pe Robert în
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
au capturat Benevento, Bari și însăși Capua, instalându-l pe Rainulf de Alife ca duce de Apulia și pe Robert în Capua. Însă atunci când împăratul a părăsit Italia, Roger a prădat încă o dată Capua. În 25 iulie 1139, Robert și papa au fost înfrânți în bătălia de la Galluccio, fiind atrași într-o ambuscadă de către Roger. Papa a fost capturat, însă Robert a reușit să scape. Ca urmare, "principatus Capuae" a fost acordat învingătorului. În ce îl privește, Robert și-a petrecut
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
de Apulia și pe Robert în Capua. Însă atunci când împăratul a părăsit Italia, Roger a prădat încă o dată Capua. În 25 iulie 1139, Robert și papa au fost înfrânți în bătălia de la Galluccio, fiind atrași într-o ambuscadă de către Roger. Papa a fost capturat, însă Robert a reușit să scape. Ca urmare, "principatus Capuae" a fost acordat învingătorului. În ce îl privește, Robert și-a petrecut cea mai mare parte a următorilor 15 ani în exil în Germania. Atunci când Alfons de
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
morții lui Roger din 1154, a avut loc o răscoală în peninsulă, sub conducerea lui Robert al II-lea de Basunvilla, văr al lui Guillaume "cel Rău", devenit rege al Siciliei ca Guillaume I. Când Guillaume a fost excomunicat de către papa Adrian al IV-lea și în contextul zvonurilor (nejustificate) asupra unei invazii a împăratului Frederic I Barbarossa asupra sudului Italiei, principele Robert a fost tentat să facă o încercare de a reveni. El a jurat omagiu lui Adrian și a
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
între 1121 și 1132. După ce un război civil a izbucnit în Bari, Risone, arhiepiscopul orașului, a fost asasinat (1117), iar principesa de Taranto, Constanța de Franța, a fost închisă în Giovinazzo (1119) de către Grimoald, sprijinit de contele Alexandru de Conversano. Papa Calixt al II-lea a intervenit pentru a intermedia eliberarea principesei Constanța în 1120, care a fost nevoită să recunoască titlurile lui Grimoald. Pe parcursul conflictului, Grimoald a fost ales conducător în 1121, aflându-se în opoziție față de ducele Guillaume al
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
În octombrie 1127, el a fost atras în tabăra contelui Roger al II-lea de Sicilia în contextul pretențiilor acestuia în succesiunea Apuliei. Cu toate acestea, în 1129, Grimoald și câțiva alți baroni notabili din Apulia s-au răsculat după ce papa Honoriu al II-lea și-a dat acordul pentru noul titlu al lui Roger. Cu o flotă de 60 de vase, amiralul George de Antiohia a blocat portul din Bari și l-a asediat pe Grimoald vreme de 6 luni
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
niciodată la Efes, clădirea descoperită acolo și considerată a fi fost casa Fecioarei Maria, corespunde exact scrierilor lui Brentano conform revelațiilor Caterinei, iar cartea a fost folosită pentru a descoperi clădirea. Emmerich a fost beatificată pe 3 octombrie, 2004 de către Papa Ioan Paul al II-lea. Vaticanul a ținut cont de smerenia și pioșenia sa și nu de cărțile scrise de Bretano despre care a spus “că nu este sigur că ea a scris acele lucruri." Actorul și regizorul american Mel
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
nu a fost luat in serios dar sora Marie de Mandat-Grancey a insistat până ce alți doi preoți au urmat aceeași cale și au confirmat descoperirea. Sfântul Scaun nu a luat nici o poziție oficială în privința autenticității locației încă dar în 1896 Papa Leon al XIII-lea a vizitat lăcașul și mai târziu, în 1951, Papa Pius al XII-lea a declarat lăcașul drep loc sfânt. Papa Ioan al XXIII-lea a oficiliazat această declarație. Papa Paul al VI-lea în 1967, Ioan
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
până ce alți doi preoți au urmat aceeași cale și au confirmat descoperirea. Sfântul Scaun nu a luat nici o poziție oficială în privința autenticității locației încă dar în 1896 Papa Leon al XIII-lea a vizitat lăcașul și mai târziu, în 1951, Papa Pius al XII-lea a declarat lăcașul drep loc sfânt. Papa Ioan al XXIII-lea a oficiliazat această declarație. Papa Paul al VI-lea în 1967, Ioan Paul al II-lea în 1979 și Benedict al XVI-lea în 2006
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]