14,215 matches
-
acum câteva zile, la o terasă ca toate terasele de vară, cu sucuri, bere și cafea, când am auzit povestea pe care v-o relatez. Erau, la terasă, trei personaje nițel cam bizare, trei domni "domni", care se prăpădeau de râs citind un jurnal foarte vechi, îngălbenit și subțiat ca o foiță de țigară. Citeau despre acea întâmplare: găsiseră, nu știu cum, un ziar de atunci și comentau, amuzați, dându-se "martori". De fapt erau martori din generația a doua a martorilor reali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
demult de tot... Era o dimineață strălucitoare, proaspătă și colorată ca imaginile din abecedare. Așa sunt diminețile în Elveția, unele dimineți elvețiene. Nițel mai atent să fii, auzi apa pe munte rostogolindu-se repede, în gâlgâituri ca mici hohote de râs, printre pietrele albite și lucioase de atâta spălat. Dar nu eram în Elveția. Unde mă aflam era încă mai frumos decât în Elveția. Era în preajma toamnei, în Țara Hațegului, stăteam tolănit pe o bancă, așteptând lângă o gară să apară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
uitat...", mi-a răspuns. "Știu încă foarte multe despre voi. O să-ți arăt... Să vii la mine", mi-a vorbit Sașa prietenos, cu aceeași bucurie pe care rareori am văzut-o în viață în alți ochi. Și, prăpădindu-ne de râs, am readus "trecutul la prezent", expresie pe care, am observat, o repeta des. Râdeam cam fără rost. .. ."Ții minte cum am fugit... sunt singur. V-am părăsit, pe Talia și pe tine, urât, cum se spune... "hoțește". Dar ați înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
impune un tratat (există, are circulație printre cunoscători), dar cred că am sugerat simțământul care animă pe bunul consumator de elixiruri. De la Moscova la Petușki se bea până la comă și apoi înapoi din comă. La trezire se spun povești în râs hohotitor, se plâng iubiri pierdute sau închipuite și se tot visează la ceva... ceva care, iarăși, este dincolo, poate raiul, sau măcar niște îngeri cumsecade te vor duce undeva, într-un spațiu... într-un loc... într-o primăvară... Pentru că, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl bat cu sadism, până la agonie, distrându-se cu poftă. Între vis și moarte, pare a simți tărâmul visat, raiul abstract, îngerii cu aripi ocrotitoare. Dar: "Îngerii au izbucnit în râs. Știți cum râd îngerii? Sunt niște făpturi infame, acum știu. Să vă spun cum au izbucnit în râs îngerii? Cândva, în Lobns, lângă gară, un om a fost tăiat de tren într-un fel de neînchipuit: toată jumătatea de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Polițiilor (Rioșianu), om sub orice critică din punct de vedere al nivelului moral - și așa mai departe. Pentru Legionari se cedaseră cu mare greutate Ministerele Educației, al Sănătății și al Comunicațiilor (acesta numai după ce profesorul Nicolau s-a făcut de râs, protestând prin ziare împotriva trecătorilor care aruncă mucurile de țigări în fața Ministerului, și a fost înlocuit), și câteva subsecretariate de stat fără libertate de acțiune. Căci deși titularul Ministerului de Externe era legionar, nu putea face nimic fără asentimentul generalului
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și cea a obiceiurilor și modului lor de viață sunt trecute sub tăcere. Imaginile din pozele din manual, basmele, povestirile, literatura, numele, sunt monopolul etniei majoritare. Copiii romi nu se recunosc în ele și adesea mărturisesc că părăsesc școala din cauza râsului și disprețului celorlalți colegi. Copiii români nu îi înțeleg pe colegii lor romi pe calea curriculumului oficial. Strategiile educative le urmează de fapt pe cele sociale: a) excluderea sau pur și simplu eludarea existenței acestei populații în programele școlare; b
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pr... - Iii-eși afffară!!! Nuh, hhhai la dd... director. Umflându-l de-o halipă, profesorul la dus pe Holban la directorul Rimmer ca să dea seama de nemaipomenita lui îndrăzneală. Amândoi înalți în fața stârpiturii care era directorul, acesta îi privea, pufnindu-l râsul. La Fălticeni David Rimmer era director la liceul de băieți. S-a mutat la Iași, pe aceeași funcție, la „Lebeunu” (fost colegiul Național). A ajuns și inspector general la regiune și lector al catedrei de matematică la Universitate. Când a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Și îți las drept amintire Un „punti-punti” di șăpti kile. - A-u ! Hal de elev !... Dacă în loc de „puntipunti” ar fi citit chiar cuvântul din bilet, lectura ex-catedra n-ar fi dobândit asemenea efect. Din cauza contrarietății bietului bătrân, clasa răgea de râs. Altădată i s-a năzărit directorului de internat să facă ordine în cantină, destinând cele două uși, una, intrării, alta, ieșirii. Când toată suflarea se așezase la masă, moș Tăutu a ținut un speach: - Elevule, o vezi? Pe aici intră
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
abia se lumina în zori iar cei de la Archeos se îmbarcau în trenul care suia la Bârnova. Abia picat la cerc, Cătălin era în clasa a patra și se remarca prin faptul că, dacă îi arătai un deget, murea de râs. Ușa compartimentului în care urcasem sărise de pe role. Mahmur, un individ se canonea s-o tragă la loc, înjurând cu foc chefereul și încercând să explice mecanismul cu care se lupta: - Merge pe-un c... care s-a blocat. C-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
foc chefereul și încercând să explice mecanismul cu care se lupta: - Merge pe-un c... care s-a blocat. C-o smucitură, alt pasager trase la loc ușa și, bineînțeles, scena l-a înveselit pe Cătălin; se scutura, chițcăind de râs, cu ochi boldiți de șoricel. Altcineva se interesă încotro merg copiii. - Da’ pe șoimulețul ăsta de ce-l mai cărați cu voi? Așa i-a și rămas porecla. Șoimuleț deveni marota cercului. Fiind supărăcios, Gruia îl lua peste picior. Altminteri cei
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
tot ceea ce făcea. Mitropoliții care au urmat după el s-au putut bucura de niște roade bogate de pe urma acestui părinte dar au avut în același timp de continuat o lucrare în fața căreia mitropolitul Nectarie nu s-a făcut de râs. Acțiunile întreprinse pentru Fondul bisericesc, reprezentările de seamă în cadrul Conferințelor Internaționale, felul cum a gestionat eparhia până la cele mai mici unități administrative bisericești îl ridică pe Nectarie Cotlarciuc în fruntea mitropoliților de seamă ai Bucovinei alături de Dosoftei Herescu, Daniil Vlahovici
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
1913, părintele Natale îl îndemna: «De dragul lui Dumnezeu, nu vă îndepărtați de Casa San Zeno in Monte, Casa lui Dumnezeu... Dacă veți dezerta din această Casă atunci e o victorie a satanei, dușmanul nostru, care apoi se va prăpădi de râs». Și asupra acestui subiect se oprea continuu, atunci când don Calabria alerga la el ca să se spovedească și sfătuiască. Apoi, când vedea că criza penitentului său era mai puternică decât de obicei, prin gesturi simple și grabnice îi dădea o binecuvântare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o predică acestor ticăloși bețivi!», îi spunea. Micuțul repeta din memorie predica duminicală a parohului, provocând un râset lesne de înțeles în rândurile acelei mulțimi îmbătate de vin. Nu aveau de gând să-l umilească și nici să ia în râs religia. Dar, se știe, că vinul face glume proaste! «Trebuie să vă salvați sufletul!», concludea copilul, cu un strigăt sufocat de emoție și de rușine. Da, sufletul butonului!», îi făcea ecou tatăl său, între o stare de complăcere și de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
înșirat toate titlurile sale onorifice, că se auzi o voce limpede în spatele băncilor spunând: «...et mortus est» (și a murit). Toți s-au întors. Era clericul Calabria. Toți au râs. Nici măcar don Vedovi nu a mai putut să-și stăpânească râsul și a închis cartea. În sfârșit, și acești patru ani au zburat. Ținta era de-acum aproape, iar marile dificultăți din primii ani de școală începeau să se destrame. Ba chiar, în ultima perioadă s-a simțit gratificat de note
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
băieții și asistenții ieșeau afară din refugiu și își reluau leneș propriul loc și propria muncă. Studenții frecventau școlile seminarului episcopal. Unii ștrengari profitau de alibiul alarmei aeriene cerând să fie scutiți de nepregătirea pentru lecție. Profesorii, luându-i în râs, îi apostrofau cu un aforism ironic: «Eh, săracul! Nu te-ai pregătit pentru că ai fost în grotă!». Pe 17 februarie 1920 grupul studenților a plecat de la San Zeno in Monte și s-a sistematizat în apropiata Casa San Benedetto, rămasă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ca sfântă. Și-a ridicat mâinile și a spus: îl văd pe Abraham care mă întâmpină. Și a murit». Giovanni Calabria a devenit prieten bun și cu un bătrân sărac, de religie ebraică, pe care băieții străzii îl luau în râs și îl stânjeneau în mersul său nesigur. Pe atunci frecventa școlile părinților stigmatiști. Avea vreo 10-11 ani. A încercat să-și fixeze programul de ieșire din casă așa încât să-i iasă zilnic în calea bătrânului Asson, pentru a-l însoți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bulgar, econom și profitor. Ei nu omiteau, în calculele lor, cheltuielile de spitalizare, iar cînd au aflat printr-o infirmieră, translatoare, că soția mea îi îngrija gratuit, chiar fără să fie hrănită de către spital, toată sala izbucni în hohote de rîs și tot felul de comentarii pe care interpreta a trebuit să le traducă, oarecum jenată: "Ia uitați-vă la proasta asta cum se spetește pe degeaba!". Secretul absolut impus în privința operațiunilor de pe front era întărit de absența Regelui Ferdinand, căruia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să atenuez efectul pe care îl producea asupra lui elocvența înflăcărată a contelui Apponyi 155. Olimpul diplomatic coborît la Paris se ascundea în nori divini, în afară de Lloyd George, pe care-l vedeai pretutindeni, scuturîndu-și părul alb în accese alternative de rîs zgomotos și mînie ostentativă. După ce fusese "sufletul" luptei comune, contribuia la conferința de pace cu metode ingenioase de a duce la bun sfîrșit, pe căi întortocheate, aranjamentele pe care le combina. Galezul nu ținea cont de anumite rezerve, deși în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
brunch: ouă, slană, cârnați prăjiți, smântână și nelipsita horincă. Bravând ridicolul, mi-am spus în gura mare oful: — N-am periuță de dinți și aș vrea să-mi cumpăr una... S-a făcut tăcere. Nimeni cu îndrăznea să pufnească în râs. Apoi lui Ion Groșan i s-a făcut milă de mine și-a spus: — Mai bine beți cu noi o horincă, domnu’... Începând din dimineața aceea, automobilul transporta în portbagaj o frumoasă damigeană. Pe lângă noi se aciuase și o fată
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Claude Simon (era înainte ca acesta din urmă să ia Premiul Nobel). Oricum, el e gata să le sprijine candidatura. I-am promis că am să susur la urechea lui Robbe-Grillet această propunere rușinoasă. Liderul Noului Roman a izbucnit în râs. Și mi-a explicat (era pe la începutul anilor ’80) că nu e nici o scofală să fii în Academie, alături de te miri cine. E drept că, în afară de Ionesco și de Lévy-Strauss, toți ceilalți membri ai Academiei, în anii aceia, erau destul de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
că toți, oricât de inteligenți și de curajoși ar fi fost, se apucă să protesteze. Asta nu s-ar mai fi numit disidență. Ar fi fost revoluție în toată regula! — Ca în decembrie ’89... Nu-l contrazic, dar mă pufnește râsul. — În al doilea rând, Goma a fost ceea ce se cheamă un idealist. Chiar dacă l-a imitat pe Soljenițîn, să zicem, chiar dacă totul a fost calculat și și-a dat seama că doar scandalul politic îl poate propulsa ca scriitor, mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și Franța pe lista regimurilor sortite să cadă în Europișătoarea istoriei. Singura problemă care se pune e de a ști cât de mare o să fie harababura când se vor dezintegra” (Mark Steyn, Jewis World Review, 1 mai 2002). Mă pufnește râsul. — Doar n-ai să-mi spui că Statele Unite, care l-au învins pe Hitler, și mai ales evreii, care au pătimit tot ce-au pătimit, vor deveni fasciști... Cotidianul, 28 martie 2003 PAGE 1 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Merkel a fost și ea, din rațiuni de protocol și imagine, la meciurile nemților de la Cupa Mondială, dar nimeni n-a auzit-o pe fosta redegistă exprimînd opinii în legătură cu ieșirile lui Jens Lehmann pe centrări. După ce s-a făcut de rîs în fața lui Berlusconi prin cunoștințe fotbalistice egale cu zero, premierul aterizează pe stadion și împărtășește unui public cunoscător înțelepciunea sa novice, de care nimeni n are nevoie. Se gudură pe lîngă un fenomen pe care acum cîteva luni îl trecea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
oricîte țeluri constructive și-ar propune, se izbește la tot pasul de stupizenii, nedreptăți, capete pătrate, povești urît mirositoare. De multe ori, drumul spre iad, chiar și pavat cu bune intenții, tot către cazanul cu smoală duce. Uneori, e de rîs. Și atunci trebuie să rîdem cu poftă. În general, însă, e un capitol care enervează, pentru că faptele, la vremea lor, au enervat. Virtuozul și patria lui Ne-au făcut francezii țigani! Au pus un scripcar pe afișul oficial al meciului
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]