13,108 matches
-
propus un plan de a construi pe Lună o colonie americană până în anul 2020. Cu toate acestea, unii consideră acest plan imposibil din punct de vedere economic, dar și o încercare de a acumula voturi prin entuziasmul public pentru călatoria spațială.
Colonizarea Lunii () [Corola-website/Science/333778_a_335107]
-
de viață non-oxigenată. Actual program de planuri pilotate al NAȘĂ, confirmă faptul că Titan alături de Enceladus, constituie obiectivele prioritare pentru viitoarele misiuni de recunoaștere (către mijlocul anilor 2020), si mai ulterior acestora, de trimitere a unor echipaje umane. Potrivit Agenției Spațiale Europene, hidrocarburi lichide pe suprafața lui Titan sunt de câteva sute de ori mai mult decât de petrol și gaz natural pe Terra. Rezervele dovedite de gaze naturale de pe Pământ sunt aproximativ 130 de miliarde de tone, ceea ce este suficient
Colonizarea lui Titan () [Corola-website/Science/333805_a_335134]
-
importantă de energie nepoluantă pe Pământ și un factor decisiv în dezvoltarea economică a sistemului solar în viitor. Mai mult, Mercur poate fi bogat în minereuri disponibile pentru extracție. Aceste minereu pot fi folosite în continuare pentru construirea de stații spațiale. Mercur este mai mare decât Luna (diametrul acestuia este 4,879 km, a Lunii = 3,476 km) și are o densitate mai mare ca urmare a miezului de fier masiv. Prin urmare, accelerația gravitațională a lui Mercur este de 0
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
12 noiembrie 1924, la Paris - m. 1 octombrie 2010) a fost un fizician, un astronom și un aeronaut francez, specialist al Sistemului Solar și descoperitor, în 1966, al lui Janus, un mic satelit natural al lui Saturn. Pionier al explorării spațiale, a efectuat numeroase zboruri în balon echipat cu telescop, cel mai spectaculos fiind cel care, în aprilie 1959, i-a permis să se ridice la altitudinea de de metri, la bordul unei capsule etanșe agățate de un „ciorchine” format din
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
ca o alternativă la trupa folk metal Ensiferum, al cărei chitarist și solist vocal era. În 2003, Mäenpää a început să strângă compozițiile la care lucra din 1995. Aceste piese se bazau pe teme specifice descrise de Mäenpää drept: „maiestuoase, spațiale și melodice”. Muzica este caracterizată de armonii folk, tempouri rapide și de îmbinarea stilului vocal "clean" cu vocile dure. Deși Mäenpää intenționa ca pentru primul album să interpreteze și să înregistreze fiecare instrument el însuși, avea totuși nevoie de un
Wintersun () [Corola-website/Science/333848_a_335177]
-
NEAR ("Near Earth Asteroid Rendezvous") Shoemaker este o sondă spațială lansată la 17 februarie 1996 de către agenția spațială americană, NASA, în scopul studierii asteroidului 433 Eros, unul dintre cei mai mari asteroizi din apropierea Pământului. a fost prima misiune a programului Discovery al NASA care este format din misiuni interplanetare cu
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
NEAR ("Near Earth Asteroid Rendezvous") Shoemaker este o sondă spațială lansată la 17 februarie 1996 de către agenția spațială americană, NASA, în scopul studierii asteroidului 433 Eros, unul dintre cei mai mari asteroizi din apropierea Pământului. a fost prima misiune a programului Discovery al NASA care este format din misiuni interplanetare cu costuri și durate de dezvoltare limitate. Această sondă
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
de circa un an. Acesta s-a încheiat prin coborârea pe solul asteroidului la 12 februarie 2001, pentru care nu fusese conceput. Sonda „a supraviețuit” și a putut transmite date științifice până la 28 februarie 2001. NEAR Shoemaker este prima sondă spațială care a orbitat un asteroid și a cobotât pe suprafața acestuia. Ea a transmis de imagini, uneori foarte detaliate, ale asteroidului Eros și i-a măsurat talia, masa și distribuția acesteia, cât și câmpul său magnetic. Aceste date au permis
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
eșantion reprezentativ al asteroizilor care trec mai departe de Soare. La începutul anilor 1990, cunoștințele asupra asteroizilor proveneau din trei surse: observațiile de la distanță efectuate de la observatoarele astronomice situate pe Pământ, survolul asteroizilor 951 Gaspra și 243 Ida de către sonda spațială Galileo și analizele meteoriților identificați ca provenind probabil din coliziuni ale asteroizilor, efectuate în laborator. 433 Eros este un asteroid din apropierea Pământului din sub-familia Amor care se caracterizează printr-o orbită care abia atinge orbita terestră trecând prin exteriorul acesteia
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
a programului Discovery care reunește misiuni interplanetare de mică anvergură și, prin urmare, având costuri sub de dolari, iar durata de dezvoltare este de sub 3 ani. Applied Physics Laboratory al Universității Johns-Hopkins, care are o mare experiență în construirea navelor spațiale, a fost reținut pentru construirea NEAR. Sonda a fost denumită în onoarea geologului și astronomului american Eugene Shoemaker, specialist în asteroizi, care a demonstrat pentru prima dată originea externă a craterelor de impact de pe Terra și de pe Lună. Obiectivul principal
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
terestră joasă (iar în ', prescurtat LEO"') este o zonă a orbitei terestre mergând până la 2.000 de kilometri altitudine, situată între atmosferă și centura lui Van Allen. Aici se află sateliți de teledetecție, sateliți de telecomunicații, cât și câteva stații spațiale, între care Stația spațială internațională. Ea conține orbitele terestre ecuatoriale, sau ELEO (din ), a căror înclinație foarte joasă în raport cu Ecuatorul terestru, au cele mai mici cerințe delta-v și permit să fie revizitate rapid. Orbitele terestre situate deasupra orbitei de
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
prescurtat LEO"') este o zonă a orbitei terestre mergând până la 2.000 de kilometri altitudine, situată între atmosferă și centura lui Van Allen. Aici se află sateliți de teledetecție, sateliți de telecomunicații, cât și câteva stații spațiale, între care Stația spațială internațională. Ea conține orbitele terestre ecuatoriale, sau ELEO (din ), a căror înclinație foarte joasă în raport cu Ecuatorul terestru, au cele mai mici cerințe delta-v și permit să fie revizitate rapid. Orbitele terestre situate deasupra orbitei de jos sunt orbita mijlocie
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
cerințe delta-v și permit să fie revizitate rapid. Orbitele terestre situate deasupra orbitei de jos sunt orbita mijlocie a Pământului și, mai sus, orbita geostaționară. LEO, împreună cu orbita geostaționară, fac obiectul unei atenții deosebite, mai ales în privința proliferării gunoaielor spațiale. Orbitele joase permit sateliților artificiali să beneficieze de un bilanț de legătură avantajos în domeniul telecomunicațiilor și instrumente de observare de înaltă rezoluție. Ele permit și punerea pe orbită de încărcături mari de către lansatoare deoarece acestea cer mai puțină energie
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
reală și utilitatea unor astfel de obiecte pe orbită. Pe baza mai multor studii și teste, a fost lansat de sovietici, în 1957 a primului satelit artificial al Pământului, Sputnik 1, care, în vremea Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de obicei de la sateliții, stațiile sau navetele spațiale. Gunoaiele
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de obicei de la sateliții, stațiile sau navetele spațiale. Gunoaiele spațiale pot și să provoace importante pagube navetelor, sateliților și stațiilor spațiale, întrucât viteza lor este foarte mare. În iunie 2008, Joint Space Operations Center a urmărit de obiecte mai mari de 10 cm, aflate pe orbita joasă a
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de obicei de la sateliții, stațiile sau navetele spațiale. Gunoaiele spațiale pot și să provoace importante pagube navetelor, sateliților și stațiilor spațiale, întrucât viteza lor este foarte mare. În iunie 2008, Joint Space Operations Center a urmărit de obiecte mai mari de 10 cm, aflate pe orbita joasă a Pământului.
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de obicei de la sateliții, stațiile sau navetele spațiale. Gunoaiele spațiale pot și să provoace importante pagube navetelor, sateliților și stațiilor spațiale, întrucât viteza lor este foarte mare. În iunie 2008, Joint Space Operations Center a urmărit de obiecte mai mari de 10 cm, aflate pe orbita joasă a Pământului.
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
un sistem de lansare consumabil dezvoltat de Orbital Sciences Corporation. Având abilitatea de a lansa sarcini utile de pește 5000 kg în orbită joasă a Pământului, Antares a făcut zborul inaugural la 21 aprilie 2013. Concepută pentru a lansa navă spațială Cygnus către Stația Spațială Internațională, ca parte a programelor NAȘĂ COTS și CRS, Antares este cea mai mare rachetă operată de Orbital Sciences. La 28 octombrie 2014, o rachetă Antares a explodat imediat după decolare, distrugând complet capsula fără pilot
Antares (rachetă) () [Corola-website/Science/333112_a_334441]
-
consumabil dezvoltat de Orbital Sciences Corporation. Având abilitatea de a lansa sarcini utile de pește 5000 kg în orbită joasă a Pământului, Antares a făcut zborul inaugural la 21 aprilie 2013. Concepută pentru a lansa navă spațială Cygnus către Stația Spațială Internațională, ca parte a programelor NAȘĂ COTS și CRS, Antares este cea mai mare rachetă operată de Orbital Sciences. La 28 octombrie 2014, o rachetă Antares a explodat imediat după decolare, distrugând complet capsula fără pilot Cygnus și provocând daune
Antares (rachetă) () [Corola-website/Science/333112_a_334441]
-
COTS și CRS, Antares este cea mai mare rachetă operată de Orbital Sciences. La 28 octombrie 2014, o rachetă Antares a explodat imediat după decolare, distrugând complet capsula fără pilot Cygnus și provocând daune lansatorului Orb.0 aflat în portul spațial regional din mijlocul Atlanticului. Este prima lansare pe timp de noapte a rachetei și a treia misiune de aprovizionare a Cygnus spre Stația Spațială Internațională.
Antares (rachetă) () [Corola-website/Science/333112_a_334441]
-
decolare, distrugând complet capsula fără pilot Cygnus și provocând daune lansatorului Orb.0 aflat în portul spațial regional din mijlocul Atlanticului. Este prima lansare pe timp de noapte a rachetei și a treia misiune de aprovizionare a Cygnus spre Stația Spațială Internațională.
Antares (rachetă) () [Corola-website/Science/333112_a_334441]