13,126 matches
-
amuza clienții jocuri de identificare a parfumurilor și a mirodeniilor, de recunoaștere și creare a versurilor, de finalizare a anecdotelor. Unele gheișe reprezentau cu talent artele, erau foarte bune dansatoare, muziciene, cântau la shamisen (instrument tradițional), la tobe și vocal, stăpâneau arta preparării ceaiului, arta aranjării florilor, ikebana, abilitatea de a turna sake (băutura tradițională). Inițial fetele aduse în ceainării sau în case de gheișe erau pe posturi de servitoare, la discreția ucenicelor și a gheișelor, se deprindeau să fie supuse
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
înțelepciunea lui Solomon, casa care a zidit-o el, bucatele de la masa lui, locuința robilor lui, rânduiala slugilor lui, îmbrăcămintea lor, paharnicii lui și arderile de tot ale lui care le aducea în Templul Domnului, nu a putut să se stăpânească. Și a zis regelui: "Adevărat este ce am auzit eu în țara mea de lucrurile tale și de înțelepciunea ta. Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit și n-am văzut cu ochii mei și iată, nici pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
relații cu bărbați bogați și influenți din devotament pentru Menandru care i-a dedicat una dintre comedii. Cleopatra a VII-a (69-30 î.H.) Aproape trei veacuri dinastia Lagizilor, întemeiată de Ptolemeu I, un general al lui Alexandru Macedon, a stăpânit Egiptul și faraonii erau din ce în ce mai slabi, dădeau semne de degenerare, o cauză fiind și unirile consanguine. Într-o lume cosmopolită, dominată de cultura greacă, a trăit și a ocupat tronul Egiptului Cleopatra a VII-a, ultimul reprezentant al dinastiei macedonene
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
murit și, conform obiceiului, toate concubinele au fost tunse și trimise într-o mânăstire budhistă. Cum ea îl sedusese și pe fiul împăratului, Li Zhi ce va deveni împăratul Gao Zong (649-683), acesta a decis întoarcerea ei la Curte și, stăpânind perfect arta disimulării, a convins-o pe împărăteasă s-o accepte în compania ei, urcând la rangul cinci în ierarhia concubinelor. Nu a trecut mult timp și concubina de rang inferior, cu viclenie și prefăcătorie, cu tehnici sexuale dezinhibate, a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să se ferească de îmbrățișările lui, de sărutările lui, să-i ucidă dorința prin refuzurile ei. O îndeamnă să-l amețească cu băuturi pe soțul ei pentru a se întâlni cu amantul torturat de dorință. Recunoaște că nu-și poate stăpâni patima și că se simte ca un ostaș, că doar cel ce iubește este ostaș. Ovidiu o descrie cu exaltare pe Corina, îi admiră toate detaliile corpului iar, când este furios din cauza infidelității, îi evidențiază și îi accentuează defectele. Este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că și-a făcut datoria până la capăt, datorie ce-l chinuia de mulți ani. Întors de la proces, s-a dus în camera în care zăcea Fantine, prelungindu-i suferința de a aștepta venirea fetiței până ce este în stare să-și stăpânească emoția pentru a o strânge în brațe. Javert a apărut, Fantine a făcut un șoc la vederea lui și a murit. Jean Valjean a fost arestat de devotatul legii, Javert, dar a evadat din nou și a plecat s-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să fie privată de ele respingând întregul poem. Puțini oameni, cred eu, își dau seama că sentimentele altora trec obligatoriu în inimile noastre; căci, după ce ne-am hrănit și întărit sensibilitatea cu necazurile altora, nu mai este ușor s-o stăpânim când va fi vorba de ale noastre." (606a-b) Râsul, în teatru, este și mai nociv, după părerea lui Platon. El îl transformă pentru moment pe cel care râde, făcând să se elibereze forțele iraționale pe care le înlătură rațiunea. Astăzi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cel mai potrivit de a provoca surpriza, pentru că nu avem sub ochi personajul care acționează. Astfel, scena urmăririi lui Hector ar fi comică la teatru de o parte mulțimea în picioare care nu-l urmărește, de cealaltă Ahile, care o stăpânește cu o simplă înclinare a capului; dar în epopee, acest lucru nu se remarcă. Și efectul de surpriză place; dovada este că toți mai adaugă de la ei în povestirile lor pentru a avea succes". (cap. 24) De aceea, deznodământul în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
terminându-și studiile de drept, chiar dacă nu a pledat niciodată el însuși dar Corneille consideră că regulile retoricii, atât la nivelul părților de vorbire, cât și la nivelul figurilor de stil, se înțeleg de la sine. Orice "honnête homme 11" le stăpânește. Totuși, el este cel dintâi care subliniază specificul teoriei teatrale ce diferă de cea a oratorului din punct de vedere al enunțului: "dar există această diferență în privința asta între poetul dramatic și orator, scrie el, și anume că acesta își
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de pasiune de o parte și de cealaltă. Trebuie să existe totdeauna patimă, să pătrundă gelozia, voința părinților să se opună, și să fie folosite intrigi pentru a se atinge scopurile. Astfel le este arătat drumul celor care vor fi stăpânite de aceeași pasiune, să se servească de aceeleași metode pentru a atinge aceleași scopuri. În fine, chiar scopul urmărit de Comedie angajează Poeții să nu reprezinte decât pasiunile vicioase. Căci scopul pe care și-l propun este să placă spectatorilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comediant, obișnuit cu frecventarea teatrului, a observat îndelung tehnica actorilor care i-au arătat, prin jocul lor, un anumit număr de procedee, de care se servește la rândul lui. Obișnuit cu lumea, pătrunzând în multe din secretele sufletului omenesc, îi stăpânește multiplele grimase. Ceea ce este natural în teatru este culmea artificialului. Totul este studiat, în arta comediantului, expresia figurii, gesturile și atitudinile, timbrul și modulațiile vocii, strigătele, tăcerile. "Dar cum? se va spune, întreabă omul cu paradoxul, aceste accente atât de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este personajul, el îl joacă și îl joacă atât de bine încât dumneata îl iei drept acesta: iluzia este numai pentru dumneata; el știe că nu este acela." Arta comediantului constă în analizarea constantă a efectelor sale pentru a le stăpâni. De aceea el nu simte nimic din emoția pe care i-o trezește spectatorului, căci nu el este personajul, ci îl joacă. Numai spectatorul este câștigat de iluzie. Sensibilitatea actorului, jucată, nu este decât o înșelătorie. Acest lucru îi permite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înseamnă o pură chestiune de exercițiu și de memorie. Dacă ați fi asistat la repetițiile ei, de câte ori nu i-ați fi spus: "Ați reușit!..." de câte ori [nu] v-ar răspunde: "Vă înșelați!..." (....) odată ce s-a ridicat la înălțimea fantomei ei, se stăpânește, se repetă fără emoție. Așa cum ni se întâmplă uneori în vis, capul ei atinge norii, mâinile-i vor căuta cele două margini ale orizontului; ea este sufletul unui mare manechin care o înfășoară; încercările ei i l-au fixat pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al medicului care studiază fenomenele pentru a le îngriji. El îl definește pe scriitor ca pe un grefier care livrează cu scrupulozitate mecanismele umane așa cum le-a observat, visând la înțelegerea lor, pentru ca într-o zi să reușească a le stăpâni. "Să stăpânești binele și răul, scrie Zola în Romanul experimental, să ordonezi viața, să ordonezi societatea, să rezolvi pe parcurs toate problemele socialismului, să pui mai ales baze solide justiției rezolvând prin experiență chestiunile de criminalitate, nu înseamnă asta să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care studiază fenomenele pentru a le îngriji. El îl definește pe scriitor ca pe un grefier care livrează cu scrupulozitate mecanismele umane așa cum le-a observat, visând la înțelegerea lor, pentru ca într-o zi să reușească a le stăpâni. "Să stăpânești binele și răul, scrie Zola în Romanul experimental, să ordonezi viața, să ordonezi societatea, să rezolvi pe parcurs toate problemele socialismului, să pui mai ales baze solide justiției rezolvând prin experiență chestiunile de criminalitate, nu înseamnă asta să fim lucrătorii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
multă practicabilitate posibilă, pentru că este punctul de contact cu coregrafia." Întâlnirea sa din 1906 cu Jaques-Dalcroze11, care este în același timp muzician și regizor, este hotărâtoare. Acesta îi revelă secretele gimnasticii sale ritmice, esențială în formarea comediantului, dacă vrea să stăpânească spațiul scenic, muzica ritmând locul corpului în spațiu. Ei concep împreună o scenă nouă, Institutul Jaques-Dalcroze, realizat la Hellerau în 1911. Această "catedrală a viitorului" este un loc unic în care sală și scenă nu sunt separate, oferind o tribună
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dacă vrea să progreseze, poate trage de aici multe învățăminte." Naratorului care îl întreabă despre mecanismul figurinelor cărora li se mișcă membrele, dansatorul îi explică faptul că orice mișcare își are centrul de gravități și că trebuie ca păpușarul să stăpânească acest punct din interiorul păpușii, pentru ca membrele "care nu sunt decât niște penduli, să acționeze fără altă intervenție, în mod mecanic, de la sine". Linia pe care trebuie să o descrie centrul de gravități, foarte simplă, după spusele lui, din punct
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exista, după părerea lui Stanislavski, interpretare originală, decât atunci când comediantul folosește bogățiile vieții sale interioare. Pe scenă, actorul trebuie să simtă ceea ce joacă. Arta sa este cu atât mai mare, cu cât el încearcă emoțiile personajului pe care îl încarnează, stăpânindu-le în același timp. Pentru acest lucru, el trebuie să caute "subtextul", adică să descopere, printr-un îndelungat efort de a coborî în sinea lui, toate emoțiile pe care textul le suscită în el și pe care le va retrăi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl reprezintă." Ca și Diderot în Paradoxul despre comediant, Stanislavski așteaptă din partea actorului o dedublare constantă. În timp ce Diderot cere ca el să joace emoția, dar să nu o simtă, Stanislavski îi cere să o simtă fără a înceta să o stăpânească. Deja, când a apărut în Rusia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, traducerea Paradoxului, Scepkin 36, actor genial la care Stanislavski nu încetează să se refere, a respins această teorie pe care o califica, reluând termenii lui Diderot, drept "maimuțăreală
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care și-o face despre el actorul, și pe care o va transmite, în corporalitatea sa, publicului, trebuie ca el să găsească un mod special de a vorbi, de a merge, de a se mișca. El trebuie deci să-și stăpânească perfect trupul și vocea. "Fără formă tangibilă, scrie Stanislavski, dumneata nu vei putea transmite publicului nici personajul interior pe care l-ai construit, nici spiritul imaginii mentale ce se află în dumneata. Construcția exterioară a personajului explică și ilustrează concepția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul de același neam/ Din miază-zi, nemuritor în sine,/ E locul blând și ierburile sfinte/ Țărâna dă miresme de tămâi/ Când cornul mă chema spre legăminte/ Tu încleștai amarnic: «Mai rămâi!»” (Amintiri spre Someș). Figura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
școală, se sinucide. Hăituit, Monu nu mai deslușește hotarul dintre utopia compensatoare și realitate. Crezându-se un alt Horea, pune la cale, alături de alți doisprezece săteni, o revoltă, repede înăbușită de autorități. Paralelismul dintre Monu și Iisus deformează psihologia eroului. Stăpânit de febrilitate dostoievskiană, autorul vrea să facă din Monu un damnat mistic, multe dintre acțiunile acestuia parodiindu-le involuntar pe cele ale unui nebun iluminat. Suferința urmașilor este, cu toate acestea, un roman cu o construcție masivă, care își propune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
ochii, a Apei Mari care Dă Nori. Tribul lor nu e mare, dar are oameni puternici și sănătoși, hrăniți cu pește, vânat și cu ceea ce culeg femeile lor din pădure. Cu armele și uneltele lor din piatră cioplită și os, stăpânesc și folosesc o bucată bună din malul Apei care Dă Nori, până la începutul Apei care Curge, și chiar și o bucată din valea adâncă, umedă și întunecată a acesteia. Dacă Apa care Dă Nori este o întindere de ape stătătoare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
nu mai departe de culturi istorice târzii, este ușor de constatat că diferențele dintre religie și știință se estompează: pentru multe culturi, religia a fost și este, forma de cunoaștere prin excelență, unicul mod de a cunoaște și de a stăpâni realitatea. Pe de altă parte, se poate reține că ceea ce numim comportament religios se diferențiază, prin felul său de a aduce explicații dinafara sferei umane imediate, de cunoașterea bazată pe simțul empiric și pe experiența cotidiană (Finegan, 1952), care constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suprapuse, una triunghiulară și cealaltă rombică. Nu se poate să nu vezi aici o ofrandă adusă prețioasei fântâni, un act sacral sau magic, care trădează un sentiment religios pentru izvoare, pentru pietrele rotunde și netede, pentru forțele sau „spiritele” care stăpânesc natura (Gruet, 1954). Alți musterieni, cu Înclinații asemănătoare, dar mai modești, au adunat fragmente de oase și douăzeci de pietre de râu rotunde În interiorul unei peșteri din Franța (Yonne). Într-o peșteră din apropiere, câteva milenii mai târziu, descendenții lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]