14,503 matches
-
palestinieni, egipteni membri ai confreriei „Frații musulmani”, turci, germani foști luptători în Wehrmacht și chiar britanici nu a depășit efectivul de 6.000 de luptători. La 6 martie 1947 majoritatea armatei lui al-Kawukdji, în frunte cu coloanele sale motorizate a traversat Podul Allenby de peste Iordan nestingherită de unitățile britanice care ar fi trebuit să-i blocheze trecerea. Această armată a ocupat nord-estul Palestinei. În luptele purtate a provocat pierderi grele evreilor. Ca urmare a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
pneumatică rigidă proiectată chiar de el, capabilă să alunece peste sloiurile de gheață. Luptându-se cu vânturi de intensitate 8, cu hipotermia, aisberguri și furtunile des întâlnite în Atlanticul de Nord, echipa aflată în barca de 11 metri lungime a traversat regiuni întinse recunoscute ca fiind printre cele mai înșelătoare din lume, precum Marea Labrador, Strâmtoarea Danemarcei sau întinderea de apă renumită prin formarea furtunii neobișnuite din anul 1991 care a devastat coastele Statelor Unite. În cele din urmă, Grylls și echipa
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
a trece pe deasupra Everestului, nu s-a concretizat, permisiunea de zbor fiind acordată pentru planarea la sud de acesta iar traversarea ar fi însemnat încălcarea restricțiilor aeriene chineze. Faptul că recordul nu a fost înregistrat oficial și că nu a traversat pe deasupra Everestul nu au părut să îl afecteze pe Grylls, scopul expediției fiind acela de a împinge capacitățile personale dincolo de limite, atingerea unui obiectiv temerar și strângerea a un milion de dolari pentru Global Angels Charity. Pe 18 iulie 2008
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
unele dintre cele mai neospitaliere locuri de pe pământ, arătând telespectatorilor diverse tehnici de supraviețuire prin utilizarea resurselor zonei și a cunoștințelor personale. Grylls este parașutat din elicoptere, baloane, avioane, zboară cu parapanta și cu paramotorul, escaladează faleze, stânci, munți, ghețari, traversează păduri în flăcări, râuri învolburate, ape înghețate, jungle tropicale, deșerturi, mlaștini sau regiuni vulcanice. Deseori metodele utilizate sunt extreme și șocante: Grylls mănâncă șerpi, insecte, larve și scorpioni, bea apă dintr-o cămilă moartă și folosește carcasa acesteia pe post
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
împărțite în linii austriece și românești. În plus, LCJE a fost implicată și în construcția unor căi ferate secundare: În urma înmulțirii reclamațiilor cu privire la condițiile de funcționare ale căilor ferate (printre alte deficiențe a fost și prăbușirea unui pod feroviar ce traversa râul Prut), statul austriac a pus sechestru la 7 octombrie 1872 pe liniile feroviare de pe teritoriul Austriei, acesta fiind anulat abia la 31 iulie 1875. De asemenea, s-au înregistrat multe reclamații și pe căile ferate aflate pe teritoriul României
Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn () [Corola-website/Science/319489_a_320818]
-
este o cale ferată principală în România. Ea începe din sud-estul Transilvaniei, traversează Munții Perșani și merge apoi de-a lungul râului Olt. La momentul construirii căii ferate, regiunea Transilvania aparținea de Regatul Ungariei. După executarea căii ferate Avrig-Făgăraș, în anul 1895 s-a început construirea tronsonului feroviar între Făgăraș și Brașov, care
Calea ferată Brașov–Făgăraș () [Corola-website/Science/319851_a_321180]
-
fost pus deja în funcțiune de probă; tronsonul de la Brașov la Valea Homorod (din partea de est) a fost deschis la 29 august 1908. Cel mai dificil tronson a fost cel între Valea Homorod și Șinca Veche; aici trebuia să se traverseze Munții Perșani (în ). Pe lângă un tunel mic, au trebuit să se construiască două viaducte, cu lungime de 99 și 167 m. Acestea au fost primele poduri de beton armat de pe teritoriul actual al României. La 6 noiembrie 1908 a fost
Calea ferată Brașov–Făgăraș () [Corola-website/Science/319851_a_321180]
-
este o cale ferată principală în România. El traversează o creastă a Carpaților Orientali, urmând cursul superior al râurilor Olt și Mureș. a fost construită la începutul secolului al XX-lea, pe teritoriul Ungariei din componența Imperiului Austro-Ungar. După punerea în funcțiune a căii ferate de la Sfântu Gheorghe spre
Calea ferată Siculeni–Gheorgheni () [Corola-website/Science/319876_a_321205]
-
a decis să se înceapă o nouă linie din Siculeni (în ) pe valea Oltului. De aici, a fost construită o cale ferată spre nord. În apropierea localității Izvoru Mureșului (în ) au trebuit depășite mari diferențe de nivel; aici calea ferată traversează creasta de vest a Carpaților Orientali între Munții Harghita și Munții Gurghiu. La 5 decembrie 1907 a fost finalizat acest traseu feroviar. La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au
Calea ferată Siculeni–Gheorgheni () [Corola-website/Science/319876_a_321205]
-
-și orienteze bordul lateral, rămânând staționară. Acest lucru crește de asemenea manevrabilitatea și reduce riscul de a fi victima unui foc defilat. Planul lui Nelson, pregătit în timpul întoarcerii din Alexandria, era de avansa spre linia franceză și de a o traversa, astfel ca fiecare navă franceză să fie nevoită să înfrunte două nave britanice. Direcția vântului, arăta că ariergarda francezilor va avea probleme în a se alătura luptei și va fi separată de partea din față a liniei. Pentru a se
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
este o cale ferată principală în România. Ea pornește de pe cursul superior al râului Olt din estul Transilvaniei, traversează Carpații Orientali, urmează valea râului Trotuș și se încheie în Câmpia Moldovei. Începând din 1870, guvernul ungar și cel român au planificat realizarea mai multor linii de cale ferată peste Munții Carpați, care formau la acel moment o graniță lungă
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
Ocna, și a propus realizarea acestuia. Construirea acestui traseu feroviar prezenta cerințe tehnice de nivel înalt din cauza terenului greu. În special, pe tronsonul între Mihăileni și Păltiniș trebuiau construite mai multe poduri și tuneluri. Creasta principală a Carpaților a fost traversată, la 1.012 m altitudine, prin Tunelul Ciumani (1223 m lungime). Pe partea de vest a fost construit Viaductul Caracău (cu o lungime de 264 m), aflat la 64 m înălțime față de valea străbătută. Pe partea ungară, tronsonul de la Sfântu
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
teritoriul statului Ucraina și este exploatată de compania feroviară ucraineană de stat Ukrzaliznîția. este cu linie simplă și neelectrificată. Pe tronsonul ungar de la Debrecen către Nyírábrány circulă zilnic în fiecare direcție aproximativ zece ani trenuri de călători, trei dintre acestea traversând frontiera cu România. Tronsoanele românești de la Carei către Satu Mare și de la Satu Mare spre Halmeu sunt străbătute zilnic în fiecare direcție de 7-10 trenuri de călători (în principal de navetiști). Pe de altă parte, în prezent (2009), nu circulă trenuri de
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
este o cale ferată de legătură în România. Ea traversează județul Maramureș, pe valea râului Vișeu. La momentul construirii căii ferate, regiunea Transilvania aparținea de Regatul Ungariei. În anul 1872 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Satu Mare-Sighetu Marmației. Astfel, Depresiunea Maramureșului a fost conectată, prin valea râului Tisa
Calea ferată Valea Vișeului–Borșa () [Corola-website/Science/319896_a_321225]
-
este o cale ferată de legătură în România și Ucraina. Ea se întinde pe văile râurilor Tisa, Prut și Bîstrîția Nadvirnianska și traversează o creastă din Carpații Orientali. În perioada construirii sale, această cale ferată străbătea o regiune aflată pe teritoriul Austro-Ungariei. Tronsonul sudic al căii ferate se afla în Comitatul Maramureș din Regatul Ungariei, iar cel nordic în Galiția (care aparținea de
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
Panzerspähwagen" au fost utilizate de către batalioanele de recunoaștere "Aufklärungs-Abteilung" din cadrul diviziilor Panzer. Aceste vehicule au fost treptat înlocuite pe Frontul de Răsărit și în Africa de Nord de semișenilatele SdKfz 250, din cauza infrastructurii slabe din aceste zone. Practic, vehiculele Panzerspähwagen nu puteau traversa șanțuri sau tranșee fără ajutor. Aceste mașini blindate au fost însă folosite cu succes pe Frontul de Vest, unde exista o rețea bogată de drumuri. Autoblindatele "Leichter Panzerspähwagen" erau organizate în companii de recunoaștere din cadrul diviziilor blindate și erau denumite
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
se află la est de Munții Ural și se întinde până la Platoul Siberian Central. Cea mai mare parte a Siberiei de Vest este ocupată de Câmpia Siberiei de Vest care are o suprafață de e 2.500.000 km². este traversată de fluviile Obi și Enisei, care au jucat un rol important la alcătuirea reliefului regiunii. La sud de Platoul Kazahstanului este un relief muntos cu ramuri din Munții Siberiei de Sud. Siberia de Vest reprezintă ca mărime o treime din
Siberia de Vest () [Corola-website/Science/320011_a_321340]
-
plămâni, aerul pierde oxigen, se îmbogățește în dioxid de carbon și vapori de apă. Schimbările de gaze se produc la nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și pereții alveolelor, de unde va fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în anveole în urma inspirației traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajunge în sânge, care îl transportă la organe. Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
nivelul alveolelor pulmonare, unde sângele și aerul se găsesc în contact pe o mare suprafață. Dioxidul de carbon din sânge traversează pereții capilarelor și pereții alveolelor, de unde va fi eliminat prin expirație. Oxigenul din aerul ajuns în anveole în urma inspirației traversează pereții acestora, pereții capilarelor și ajunge în sânge, care îl transportă la organe. Schimbul de gaze la nivelul pulmonar are loc întotdeauna în acest fel, datorită diferențelor de presiune a acestor gaze în plămâni și sânge. Volumele și capacitățile pulmonare
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
este cale ferată din România, existentă astăzi doar parțial. Ea trece din Transilvania de NE în Bucovina de SV și traversează o creastă a Carpaților Orientali. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Pentru a ajunge pe cale ferată de la Viena sau Budapesta în Ducatul Bucovinei (care se afla în partea austriacă a Imperiului Austro-Ungar) s-a
Calea ferată Prundu Bârgăului–Vatra Dornei () [Corola-website/Science/318897_a_320226]
-
este o cale ferată principală din România. Ea pornește din nordul Transilvaniei, traversează Munții Bârgăului - din Carpații Orientali - și ajunge în regiunea istorică Bucovina. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1898), autoritățile austro-ungare au planificat realizarea unei legături de cale ferată între localitatea Ilva Mică din nordul Transilvaniei și Vatra Dornei (anterior
Calea ferată Ilva Mică–Floreni () [Corola-website/Science/318905_a_320234]
-
societăți secrete. La vârsta de șaptesprezece ani se mărită cu generalul Blavatski, viceguvernator al provinciei rusești Armenia, în vârstă de 40 de ani. Căsătoria durează numai trei săptămâni, nefiind consumată. După acest interval scurt, Helena fură un cal, cu care traversează munții și fuge la bunicul său, aflat la Tiflis, în Georgia. Deși familia decide că cel mai potrivit ar fi să se întoarcă la părinți, ea este de altă părere și își petrece următorii zece ani (1848-1858) călătorind în cele
Elena Blavatschi () [Corola-website/Science/318908_a_320237]
-
are o lungime de 140 km, fiind cel mai lung râu din Muntenegru, el traversează Defileul Tara sau "Cheile Tara" și formează la Hum (Bosnia), prin confluența cu Piva, Râul Drina. Râul are izvorul la granița dintre Muntenegru și Albania în munții Žijev, la o altitudine de 2000 m, la ca. 30 km sud de
Râul Tara () [Corola-website/Science/318942_a_320271]
-
Drina. Râul are izvorul la granița dintre Muntenegru și Albania în munții Žijev, la o altitudine de 2000 m, la ca. 30 km sud de Kolašin. De la Prošćenje până la Hum unde confluează cu Piva în apropiere de granița albaneză râul traversează un defileu care are o adâncime de 1.300 m, și o cădere medie de 3,6 m/km. Cheile Tara, au o lungime de ca. 78 km, care este mărginit de un perete stâncos, care atinge 1300 m înălțime
Râul Tara () [Corola-website/Science/318942_a_320271]
-
se produce atunci când planeta Mercur se situează între Pământ și Soare. Ea este atunci vizibilă sub forma unui mic punct negru traversând prin fața discului solar. Tranziturile lui Mercur văzute de pe Pământ sunt mult mai frecvente decât cele ale planetei Venus, cu o frecvență de circa 13 sau 14 pe secol, ca urmare a apropierii planetei de Soare, ceea ce implică o perioadă de
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]