133,552 matches
-
Ilie susține că cel care l-a chemat acolo este chiar Nuțu Olteanu: „După o lună, a plecat și Nelu la Roșu și Negru, ispitit de ”. În 1982, după un concert susținut de Bălul Bobocilor la Arhitectură, Nelu și Nuțu revin la IRIS, împreună cu Mihai „Marți” Popescu (Domino). Adrian Ilie susține pe blogul său: „Atunci, într-o pauză, au venit la mine Ion Olteanu, Marți Popescu (Dumnezeu să-l ierte) și Nelu Dumitrescu. Încercau să mă convingă să îi pot coopta
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
langă Nelu Dumitrescu și Marți Popescu, Nuțu Olteanu devine coleg de trupă cu chitaristul Dan Bădulescu și cu vocalista Sanda Lăcătușu, aduși să-i înlocuiască pe Adi Ilie și Criști Minculescu. Nici această formulă nu rezistă mult, pentru că Minculescu va reveni la IRIS împreună cu chitaristul Florin Ochescu. În această formulă, Criști Minculescu - Nuțu Olteanu - Florin Ochescu - Marți Popescu - Nelu Dumitrescu, IRIS lansează în 1984 primul lor LP, intitulat „Iris”, la casa de discuri Electrecord. În perioada următoare se produce plecarea lui
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
discuri Electrecord. În perioada următoare se produce plecarea lui Ochescu și din nou a lui Criști Minculescu, atras de Cenaclul Fla-că-ra și de trupă Totuși. După câteva luni de pauză, Nuțu, Nelu și Marți îl conving pe Adrian Ilie să revină la IRIS. Mai era nevoie și de un solist vocal: acesta va fi Dan Bittman, pe atunci student. În articolul „Iris Aeterna trădare”, Adrian Ilie susține că el este cel care l-a adus pe Dan Bittman la IRIS. Inițial
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
Doru Borobeică. Apoi Adrian Ilie, care își depusese actele pentru emigrare în S.U.A., este înlocuit cu Bogdan Stănescu, care nu stă nici el prea mult, în locul lui sosind Mihai Alexandru. Imediat după aceea Bittman pleacă la Holograf, iar Criști Minculescu revine că solist vocal. În 1986, Nuțu Olteanu decide să părăsească definitiv IRIS, înlocuindu-l la Holograf pe Mihai Pocorschi, care se îmbolnăvise de hepatită. Aici, alături de Dan Bittman (voce), Tino Furtună (claviaturi), Marți Popescu (baș) și Edi Petroșel (tobe), Nuțu
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
Full of Lies”. Este momentul în care Nuțu Olteanu părăsește Holograf și se stabilește în Suedia, fiind înlocuit cu Florin Ochescu. După perioada de acomodare în noua să țară, Nuțu își formează propria trupa, Ion Olteanu Band, cu care va reveni în România pentru un recital în cadrul festivalului „Rock '92”. Din trupa să mai făceau parte Petus Kukulski (pian, voce), Kjell Allinger (orgă), Ken Sundberg (baș, voce) și Christer Karlsson (tobe). În anii '90, Nuțu Olteanu cântă cu trupa suedeză LedBoots
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
întoarcerea păsărilor, în perioada martie-aprilie, în apropierea cursurilor de apă se produce o adevărată aglomerare de papagali de mare. Aici are loc, între perechi, ceremonia curtării (își freacă ciocurile unul de altul), după care are loc împerecherea și abia apoi revin pe mal să-și ocupe locul obișnuit de clocit. Perechile tinere trebuie acum să-și sape locul de clocit, deși dacă există posibilitatea, mai degrabă vor ocupa o vizuină de iepure. Legătura dintre membrii unei perechi durează de obicei toată
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
La această vârstă încă nu știe să zboare, așa că încearcă să înoate cât mai departe de pescăruși, înainte de răsăritul soarelui. După ce și-a părăsit locuința, trebuie să învețe să zboare și să-și procure hrana. În anul următor tânăra pasăre revine în colonie, deși abia după 4-5 luni va cloci pentru prima oară.
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
Exemple de instrumente cu coarde: Procedeul de execuție este asemănător cu ciupirea. Pentru punerea în vibrație a corzilor, se folosesc ciocănele ale căror capete sunt îmbrăcate în pâslă - ele sunt fie mânuite de interpret (în număr de două, fiecărei mâini revenindu-i unul), fie acționate prin mecanica instrumentului. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde lovite sunt pianul și țambalul. Pianul, „urmaș” al clavecinului, are avantajul unei dinamici mult mai bogate și a unui tușeu care permite apăsarea mai ușoară și rapidă
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
granulele de timp sunt încălzire de lumina pe care o absorb și vor emite deci radiație în infraroșu. Granulele respective de asemenea dispersează o anumită fracțiune din lumina vizibilă, făcând steaua să fie văzută în expansiune. Azi Eta Carinae poate reveni iar la condiția sa dinainte de 1830, iar în câteva decade praful să ajungă destul de departe pentru a avea o densitate mai mică, să devină mai transparent deci steaua să ajungă iarăși strălucitoare așa cum a fost cu 270 de ani în
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
2011, Bosquito oferă o reprezentație în Arena Mall din Bacău, fanii încurajându-i pentru revenirea pe scena românească. De asemenea, se lansează piesa "Întuneric în culori" în colaborare cu Ovidiu Lipan Țăndărică care a prins foarte bine la public. Au revenit în România și au concertat în deschidere la Shakira. După o absență de 7 ani, Radu declară revenirea trupei și lansează o nouă piesă. 2014 - Bosquito revine cu piesa - "Prieteni" Muzica si Text: Radu Almășan<br> Orchestratie: Radu Almășan, Mariano
Bosquito () [Corola-website/Science/315180_a_316509]
-
colaborare cu Ovidiu Lipan Țăndărică care a prins foarte bine la public. Au revenit în România și au concertat în deschidere la Shakira. După o absență de 7 ani, Radu declară revenirea trupei și lansează o nouă piesă. 2014 - Bosquito revine cu piesa - "Prieteni" Muzica si Text: Radu Almășan<br> Orchestratie: Radu Almășan, Mariano Castro<br> Voce, chitara acustica: Radu Almășan<br> Chitara acustica: Ciprian Ioan Pascal<br> Bass: Austin Jesse Mitchel<br> Tobe: Dorin Țapu<br> Pian electric: Victor Rivalet
Bosquito () [Corola-website/Science/315180_a_316509]
-
în 1984. Reflecțiile sale de mai târziu apar în documentarul lui Martin Scorsese intitulat "No Direction Home" (2005). Baez a compus cel puțin două cântece pentru Bob Dylan. În "To Bobby", compus în 1972, ea îl ruga pe Dylan să revină la activismul politic ce-l consacrase, în timp ce în "Diamonds & Rust", de pe albumul cu același nume din 1975, ea își revede sentimentele pentrue el într-o lumină caldă . Referirile la Baez în cântecele lui Bob Dylan sunt mult mai puțin clare
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]
-
rememorează cu plăcere: are ocazia să joace în premiere memorabile (joacă rolul lui Vulpașin în „Domnișoara Nastasia”, Tom, în „Menajeria de sticlă”, regia Cornel Todea etc.) și are ocazia de a fi membru al unui colectiv artistic tânăr și valoros. Revine în București din 1964, mai întâi la Teatrul Giulești, apoi la Teatrul Mic, pentru ca din 1968 să devină actor al Teatrului Național „I. L. Caragiale”, iar din 2002 societar de onoare al acestuia. A jucat în nenumărate piese pe parcursul carierei, dintre
Traian Stănescu (actor) () [Corola-website/Science/315209_a_316538]
-
unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunță pentru un timp la litografie și se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. Adesea revine în tablourile sale la teme pe care le-a folosit în litografii. Prezintă avocați, judecători, scene de teatru și scene care înfățișează străzile Parisului: amatori de gravuri, muzicanți ambulanți, acrobați... La începutul anilor 1850, își îndreaptă atenția spre sculptură. Începe
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
perioada 1 septembrie 1935 - 31 octombrie 1936 urmează cursurile Școlii de Aplicații a Infanteriei, unde, la „Tactica infanteriei” obține cel mai bun rezultat dintre toți cursanții. La terminarea cursurilor primește din partea comandantului școlii, col. N. Hașieganu, recomandarea pentru gradul superior. Revine la Brașov, unde primește din nou comanda unui pluton de pușcași, cu care face aplicații peste tot în Munții Bucegi, ajunând să cunoască foarte bine împrejurimile Brașovului. Demonstrând reale calități de schior alpinist și având o foarte bună rezistență fizică
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Catanzaro în regiunea Calabria din sud-vestul Italiei. Perechea nu obținuse cetățenia italiană și de aceea, după începutul celui de-al doilea război mondial, Kalman Toth a fost obligat să părăseasca solul Italiei și să se repatrieze în Ungaria. El a revenit la familia pe care o avea la Oradea, în Transilvania de Nord, ce fusese reanexată la Ungaria în 1940. Acolo s-a imbolnăvit, a fost internat în spital și, după câte se pare, a murit la sfârșitul anului 1942 sau
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
fost numit diplomat la Ministerul Afacerilor Externe. Cariera de diplomat a continuat-o în calitate de la Ambasada României la Moscova și Ministerul Afacerilor Externe. În 1979 este transferat ca instructor principal la Direcția Relațiilor Culturale din Ministerul Culturii și pe urma revine în Ministerul Afacerilor Externe, ca Secretar I la Direcția Relațiilor Culturale, cu sarcina de a coordona activitatea centrelor culturale ale României din străinătate. Între anii 1993-1996 a fost Secretar I și atașat cultural la Ambasada României la Sofia iar din
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]
-
al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, devine apoi timp de 10 ani un hotărât susținător al papalității, ca marchiz de Toscana, fratele său fiind Papa Ștefan al IX-lea. În 1065 Godefroy cel Bărbos se împacă cu suveranul romano-german, revenind ca Duce de Lotharingia Inferioară. Godfroy era al doilea fiu al Contelui Eustațiu al II-lea de Boulogne și al Idei de Lorena. Ca cel de al doilea fiu, avea mai puține oportunități în viață decât fratele său mai mare
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
la frontiera Sfântului Imperiu cu Regatul Franței. Hotărârea finală de numire a noului duce îi aparținea împăratului romano-german; iar tânărului Godfroy nu i s-a acordat decât regiunea Anvers, cu titlul de marchizat și senioria Bouillon. Titlul ducal i-a revenit fratelui împăratului Henric al IV-lea, Conrad. Godfroy a rămas fidel împăratului, luptând alături de acesta împotriva forțelor lui Rudolf de Suabia și luând partea împăratului în lupta cu Papa Grigore al VII-lea. În același timp Godfroy a trebuit să
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
s-a răspândit în Imperiul Roman (care și el cunoștea inițial ius sangvinis), când cetățenia romană a fost acordată tuturor oamenilor liberi din imperiu, indiferent de originile, neamul și religia lor. Apoi a dispăarerut în Evul Mediu, care s-a revenit la arhaicul ius sangvinis. În secolul al XVIII-lea, Revoluția americană și Revoluția franceză răspândesc din nou principiile dreptului pământean. Acesta progresează în decursul secolului XIX, odată cu generalizarea statelor constituționale și cu intensificarea mișcărilor migratorii legate de industrializare. În secolul
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
prin care cetățeanul era legat de o familie ("genos"). A fost deasemenea primul care a conceput și introdus Dreptul pământean ("Jus soli") prin care cetățeanul era legat de un teritoriu ("trittya"). Dar aceste tentative antice dispar în Evul Mediu, care revine la Dreptul strămoșesc. În secolul XVIII, Revoluția americană și Revoluția franceză contestă din nou principiile dreptului strămoșesc, care este progresiv abandonat în decursul secolelor XIX și XX, odată cu generalizarea statelor constituționale și cu intensificarea mișcărilor migratorii legate de industrializare. În
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
II-a române, Diviziei germane 89). Cimitirul se află la marginea pădurii în partea de jos a colinei Tabla Buții imediat sub cota 1380, unde s-au desfășurat ultimele lupte de dinaintea retragerii. Meritul principal al ridicării acestui memorial i-a revenit preotului Ion Vasilescu din Slon, care umblând cu căruța pe munte, a adunat morții și i-a îngropat creștinește cu slujbă religioasă, indiferent de tabăra căreia i-au aparținut. Ulterior cu începere din anul 1919 s-a început amenajarea cimitirului
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
imediat după ce boala a fost descrisă de Charcot, și care au suferit probabil de scleroză multiplă. O tânără numită Halldora, care a trăit în Islanda în jurul anului 1200, și-a pierdut brusc vederea și mobilitatea dar, în urma rugăciunilor, și-a revenit după șapte zile. Sfânta Lidwina din Schiedam (1380-1433), o călugăriță olandeză, poate fi considerată unul dintre primele cazuri certe ale bolii. De la vârsta de 16 ani și până la sfârșitul vieții sale, la vârsta de 53 de ani, ea a suferit
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
Prusacă, care a durat timp de 14 de ani. Încurajat de aceste evenimente și de nepotul lui, Treniota, Mindaugas a rupt pacea cu Ordinul. Câștigurile așteptate de la creștinare s-au dovedit a fi minore. Se crede că Mindaugas ar fi revenit ulterior la păgânism. Motivația lui de convertire este adesea descrisă de istoricii moderni doar din puncte de vedere strategic. Cazul pentru apostazia lui se bazează în mare măsură de două surse aproape contemporane: o afirmație în 1324 de către Papa Ioan
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
împreună cu caii, conform cu tradițiile strămoșești. După moartea lui Mindaugas, Lituania a decăzut în instabilitate internă în următorii ani. Trei dintre succesorii săi - Treniota, ginerele său Svarn și fiul său Vaišvilkas - au fost asasinați în următorii șapte ani. Stabilitatea nu au revenit decât la domnia lui Traidenis, desemnat Mare Duce în cca. 1270. Mindaugas a deținut o poziție îndoielnică în istoriografia lituaniană până la renașterea națională lituaniană a secolului XIX. În timp ce pentru simpatizanții păgâni a intrat în dizgrațiere pentru că și-a trădat religia
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]