131,805 matches
-
Kant, care susține că sinele uman sau egoul transcendental construiește cunoașterea din două elemente: intuiții empirice (experiențe senzoriale) și concepte ale intelectului, numite și categorii. Idealismul kantian este în opoziție cu alte două teorii filozofice - idealismul problematic cartezian centrat pe ideea că existența materiei poate fi pusă la îndoială, respectiv idealismul berkeleyan, care arată că lucrurile materiale nu constau decât din idei, aflate fie în spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el i-a creat. Kant consideră
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
intelectului, numite și categorii. Idealismul kantian este în opoziție cu alte două teorii filozofice - idealismul problematic cartezian centrat pe ideea că existența materiei poate fi pusă la îndoială, respectiv idealismul berkeleyan, care arată că lucrurile materiale nu constau decât din idei, aflate fie în spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el i-a creat. Kant consideră că ideile, materia brută a cunoașterii, există oarecum independent de mintea umană; iar ele ca lucruri-în-sine trebuie să rămână veșnic imposibil
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
existența materiei poate fi pusă la îndoială, respectiv idealismul berkeleyan, care arată că lucrurile materiale nu constau decât din idei, aflate fie în spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el i-a creat. Kant consideră că ideile, materia brută a cunoașterii, există oarecum independent de mintea umană; iar ele ca lucruri-în-sine trebuie să rămână veșnic imposibil de cunoscut. Idealismul transcendental a rămas o mișcare semnificativă în filozofie, dând mai târziu naștere unor curente de influență kantiană, respectiv
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
XX. Probabil teza centrală și cea mai controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu lucruri-în-sine; iar spațiul și timpul sunt doar forme subiective ale intuiției umane. Kant numește această idee idealism transcendental. El descrie ideea de filosofie transcendentală în prima ediție astfel: „Experiența este fără îndoială primul rezultat pe care-l produce intelectul nostru, prelucrând materialul brut al senzațiilor. Prin aceasta, însăși ea este prima învățătură, și în dezvoltarea ei
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
cea mai controversată a lucrării Critica Rațiunii Pure este aceea că ființele umane experimentează doar aparența (obiectul ca fenomen), nu lucruri-în-sine; iar spațiul și timpul sunt doar forme subiective ale intuiției umane. Kant numește această idee idealism transcendental. El descrie ideea de filosofie transcendentală în prima ediție astfel: „Experiența este fără îndoială primul rezultat pe care-l produce intelectul nostru, prelucrând materialul brut al senzațiilor. Prin aceasta, însăși ea este prima învățătură, și în dezvoltarea ei este atât de inepuizabilă în
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
lucrurile care apar simțurilor mai mult decât ar învață simpla experiență, și ca anumite aserțiuni să cuprindă adevărata universalitate și necesitate strictă, ceea ce numai cunoașterea empirică nu poate procura”. Kant introduce idealismul transcendental în secțiunea esteticii transcendentale și dezvoltă următoarele idei: Problema legată de aceste afirmații apare odată cu interpretarea lor deoarece nu există o interpretare standard a idealismului kantian. Există două moduri de interpretare care au devenit influente în timp. Prima este cea tradițională și consideră mișcarea centrată în esența pe
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
Este des asociat cu mișcarea romantică. În anii 1780 și 1790, Kant a încercat să redefinească naiva formulare a idealismului pe care însuși ierarhul și filozoful George Berkeley a dat-o curentului, care presupunea că realitatea fundamentală constă doar din idei sau gânduri, „aflate fie în spiritul lui Dumnezeu, fie în spiritele agenților conștienți pe care el i-a creat” și nu există lume materială. În același timp, Kant dorea să combine elementele a două școli de gândire dominante în secolul
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
în secolul XVIII: Raționalismul (conform căruia cunoașterea era înnăscută, își afla originea a priori în rațiune) și Empirismul (conform căruia cunoașterea putea fi obținută doar prin simțuri, a posteriori). Idealismul transcendental kantian afirma că știm mai mult decât niște simplele idei într-o minte divină postulate de Berkeley. Sunt introduse conceptele de noumen (lucru-în-sine) și fenomen; noumenul poate fi real atât empiric, cât și transcendental, chiar dacă nu poate fi cunoscut în mod direct. Acesta din urmă poate fi cunoscut doar prin intermediul
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
deontologica (se referă la acțiunile bune sau rele realizate de către un agent moral din datorie, în opoziție cu cele realizate de un agent moral în vederea unei consecințe bune sau rele) și este centrată pe conceptul de datorie. Este întemeiată pe ideea că rațiunea este bună în sine și că toți indivizii sunt ființe raționale. Contribuția sa majoră a fost teoria imperativului categoric care susține că trebuie să acționezi întotdeauna conform unei asemenea maxime care poate să devină în același timp o
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
dintr-o altă categorie. Cele zece categorii sunt: substanță, cantitatea, calitatea, relația, acțiunea, afecțiunea, spațiul, timpul, poziția și starea. Acestea sunt calitățile sau atributele care pot fi predicate despre tot ce ține de experiență. Oricărui obiect particular care există ca idee trebuie să-i fie atribuite categoriile, deoarece ele reprezintă proprietățile, calitățile sau caracteristicile oricărui obiect posibil în genere. Categoriile lui Artistotel și Kant sunt în general trăsături care aparțin tuturor lucrurilor fără ca natura acestora să fie explicitată. Cel din urmă
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
a gândi și a cunoaște un obiect drept identică cu aceea de a afirma ceva verbal sau în scris despre un obiect. Conform spuselor sale, „abilitatea noastră de a judeca este echivalentă cu cea de a gandi”. O judecată reprezintă ideea că un lucru este cunoscut după anumite calități sau atribute. De exemplu, propoziția „ Trandafirul este rosu” este o judecată. Kant a creat un tabel al acestor judecăți în relația lor cu obiectele în genere. Acest tabel al judecăților a fost
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
placă de sticlă. Spre surprinderea tuturor, punctul luminos de la centrul umbrei a fost observat și astfel teoria ondulatorie a primit un argument foarte puternic. Fresnel a cîștigat concursul, spre dezamăgirea lui Poisson, al cărui nume a fost dat fenomenului pentru ideea de experiment. Pentru rolul jucat de Arago în verificarea experimentală a fenomenului acesta mai este numit și "pata lui Arago", iar denumirea "pata lui Fresnel" este folosită uneori pentru a-l onora pe autorul teoriei ondulatorii. Mai tîrziu Arago a
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
vise eficiente îl face și pe Haber să perceapă schimarea realităților, lucru pe care decide să-l folosească pentru a schimba lumea după propriile planuri. Cu ajutorul unei mașinării EEG inventată de el și numită Augmentor, el îi induce lui George idei pentru vise eficiente, producând lumi alternative. Acestea respectă cerințele lui Haber, dar în moduri intolerabile: Fiecare vis eficient îi conferă tot mai multă putere lui Haber, care ajunge până la urmă conducătorul lumii. Situația financiară a lui George se îmbunătățește și
Sfâșierea cerului () [Corola-website/Science/332738_a_334067]
-
Heather de a-l ajuta pe George să scape de sub controlul lui Haber se concretizează în crearea unei alte realități, mult mai rele, în care omenirea este aproape distrusă de extratereștri. Disperați, apelează la Haber care îi induce lui George ideea unro extratereștri pașnici. Haber nu se mulțumește cu rezolvarea acestei probleme, ci continuă să „îmbunătățească” lumea. Eliminarea raselor produce însă o realitate în care Heather nu există, deoarece părinții ei au ajuns împreună tocmai pentru că erau de rase diferite. Cu ajutorul
Sfâșierea cerului () [Corola-website/Science/332738_a_334067]
-
tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii". "Explicația kantiană": „Mai întîi, conform conceptului datoriei necesare față de sine datorii însuși, acela care este obsedat de gîndul sinuciderii, se va întreba, dacă acțiunea lui poate coexista cu Ideea de umanitate ca scop în sine. Dacă, pentru a scăpa de o stare dificilă, se distruge pc sine însuși, el se servește de o persoană numai ca de un mijloc pentru conservarea unei stări suportabile pînă la sfîrșitul vieții. Dar
Universalizare () [Corola-website/Science/332807_a_334136]
-
fost preluate, cu unele îmbunătățiri, de întreaga pedagogie științifică: intuiția, stimularea activității proprii a copilului, respectarea individualității lui, asigurarea dezvoltării armonioase și echilibrate a omului și încadrarea în comunitatea educativă (de la familie până la umanitate). Pestalozzi și-a pus în practică ideile în Institutul pentru Copii orfani "Neuhof", pe care l-a înființat și l-a condus în perioada 1774 - 1780. În 1798, la încheierea revoluției burgheze din țară, eveniment soldat cu apariția Republicii Elvețiane, intră la conducerea orfelinatului din Stans, funcție
Johann Heinrich Pestalozzi () [Corola-website/Science/332818_a_334147]
-
Stans, funcție pe care o deține până în 1799. În perioada 1800 - 1804, conduce institutul din Burgdorf, care în 1805 se mută la Münchenbuchsee și, tot în același an, la Yverdon, în fruntea căruia se află până în 1825. În spațiul românesc, ideile lui Pestalozzi pătrund mai întâi în Transilvania prin intermediul lui Stephan Ludwig Roth, care i-a fost discipol și colaborator la Yverdon. Aceste idei au influențat regulamentul școlar din Țara Românească (1832) și cel din Moldova (1835).
Johann Heinrich Pestalozzi () [Corola-website/Science/332818_a_334147]
-
și, tot în același an, la Yverdon, în fruntea căruia se află până în 1825. În spațiul românesc, ideile lui Pestalozzi pătrund mai întâi în Transilvania prin intermediul lui Stephan Ludwig Roth, care i-a fost discipol și colaborator la Yverdon. Aceste idei au influențat regulamentul școlar din Țara Românească (1832) și cel din Moldova (1835).
Johann Heinrich Pestalozzi () [Corola-website/Science/332818_a_334147]
-
citire. a a fost cercetată în amănunțime în secolul al XX-lea, fiind elaborate mai multe sisteme de ameliorare a lizibilității textelor. O regulă a scrisului jurnalistic prea puțin aplicată în gazetăria română este aceea care identifică paragraful cu o idee. Ceea ce înseamnă că un alineat este format din una sau două fraze, adesea doar una singură. Nevoia de paragrafe se bazează pe regula lizibilității. Altfel spus, un text bine împărțit în paragrafe, în mod ideal de mărime inegală, este mai
Lizibilitate () [Corola-website/Science/332874_a_334203]
-
alese sunt pure și nu frapează pentru a deranja privirea: roșul pal, verdele deschis, albastrul abia perceptibil, tonuri de crem și portocaliu, galben stins, ocru-brun. Alăturarea tonurilor clare și luminoase face ca strălucirea culorilor să devină evidentă. Fondul negru sugerează ideea nopții și o gamă de culori deschise și foarte calde redau luminozitatea. Liniile curbe ondulate păstrează vagi reminiscențe ale artei bizantine. În scenele biblice care se petrec în orașe se regăsesc însă influențe baroce. Chipurile lui Picu ies în evidență
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
selectând cele mai interesane date informative provenite de la mii de publicații, prin mijlocirea unui algoritm automat propriu de colectare. Lansat în septembrie 2002, serviciul a fost etichetat ca un experiment-test beta pentru mai mult de trei ani, până în ianuarie 2006. Ideea inițială a fost dezvoltată de către Krishna Bharat. urmărește atent mai mult de 4500 de surse de știri din întreaga lume. Introdus mai întâi într-un stadiu de dezvoltare ca o versiune beta în martie 2002, serviciul Google News a ieșit
Google News () [Corola-website/Science/332893_a_334222]
-
o mutație a unei singure gene afectează mai multe țesuturi sau organe și determină mai multe caractere ereditare. Dar majoritatea oamenilor de știință refuză să creadă că evoluția acestui organ nu coresponda cu nici o funcție. Ei aderă mai curând la ideea că această structură a evoluat diferit, chiar în interiorul aceluiași grup, sub presiunea factorilor selectivi care vizează optimizarea reproducerii. Pentru adepții acestui punct de vedere, costurile legate de creșterea și menținerea osului penian, ca și riscurile de infecție sau fractură, sunt
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
face imposibilă o împerechere cu un mascul dintr-o specie asemănătoare. Acțiunea osului penian este concomitentă cu alte mecanisme (de exemplu: stimularea olfactivă) pentru a prezerva integritatea reproductivă a unei specii. O a treia ipoteză, cea de fricțiune vaginală susține ideea că osul penian asigură o rigiditate adițională penisului în erecție pentru a facilita penetrarea. Această rigiditate suplimentară ajută speciile la care monta (copulație) are loc înainte de erecție (de exemplu, canide) sau la speciilor care prezintă un dimorfism sexual pronunțat (de
Os penian () [Corola-website/Science/332897_a_334226]
-
din cinci părți. Prima parte - compusă în Do minor - deși trece prin numeroase stări, se aseamănă cu un marș funebru. Structura formală a părții este de formă de sonată modificată. Expunerea este repetată în forme variate iar dezvoltarea prezintă câteva idei care vor fi utilizate mai târziu în simfonie, inclusiv o temă bazată pe Dies Irae. Pe parcursul părții Mahler utilizează mai multe tonalități. Tema secundară, prezentată în Mi major, își începe a doua relatare în Do major, o gamă care nu
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
înainte de partea a doua. Julius Buths a primit această indicație personal de la Mahler înainte de o interpretare la Düsseldorf în 1903. Totuși, a preferat să plaseze pauza între părțile a patra și a cincea pentru care Mahler l-a felicitate pentru idee și pentru curajul de a nu respecta indicațiile sale. O modalitate practică de a respecta indicațiile lui Mahler este ca soliștii și corul să intre pe scenă după prima parte. Acest lucru creează o separare naturală între prima parte și
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]