13,995 matches
-
și pururia gândia”. Așadar, incertitudini în privința tăriei și planurilor „moscalului”, teama de ripostă otomană, grijă pentru țara sa și propria-i persoană, preocuparea de a evita urmările dezastruoase ale unui eșec, sunt considerentele care domină raționamentele lui Brâncoveanu și-l îndeamnă la o prudență referitor la care Engel spunea că dacă domnitorul a păcătuit cu ceva, atunci a păcătuit din prea multă prudență, pe care a dus-o la extrem. „Cum se vede, nota N. Iorga în 1910, din purtarea lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dar cineva a făptuit o mare eroare, și acesta a fost Petru I. Citim în jurnalul țarului: „acest marș împotriva turcilor a fost făcut prea disperat, mai mult pentru a asigura pe hospodarul muntean, care [se credea la noi că] îndeamnă pe hospodarul rosienesc din motive creștinești, promițându-i a-i ajuta nu numai cu armatele sale, dar și cu cele sârbești și altele, și [afirmând] că ar avea și în interiorul Imperiului turcesc grupuri de rebeli [facții] și că prin creștini
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
natură să încurajeze intransigența Porții în toate materiile negociabile. La 18 noiembrie 1771, cabinetul otoman ar fi accedat la intenția Prusiei de a pune stăpânire pe unele regiuni poloneze, eventualitate pe care regele o califica drept singurul mijloc care ar îndemna Rusia să restituie Porții Principatele. O lună mai târziu, Kaunitz afla, între altele, că demnitarilor otomani le-ar „repugna moderat” (subl. ns.L.B.) o împărțire a Poloniei, dar că Poarta va redobândi Moldova și Muntenia. Oricum, Poarta continua să rămână
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Panin îi declara lui Lobkowitz că numai din deferentă (un eufemism înțeles de toți ca atare) pentru Maria Tereza și Iosif al II-lea Rusia „a cedat în restituirea Valahiei și Moldovei, nici o altă considerație din lume n-ar fi îndemnat-o la un asemenea sacrificiu”. Unii boieri mai fluturau - ca în memoriul înaintat lui Obreskov la 15 ianuarie 1773 - ideea „fericitei ocîrmuiri a Rusiei” în locul jugului turcesc, dar era evident și pentru cei mai puțin inițiați că alternativa fusese depășită
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dânsul”, să-l neutralizeze pe Vogoride, în care scop să ia legătura cu Vasile Sturdza, Moruzi, Negri, D. Rallet, Petre Balș, Ioan Ghica, Ioan Codrescu, Conrandini (sic ? - „om ușuratec, dar care a slujit, odinioară, în armata polonă la 1831”), să îndemne pe moldoveni la o înțelegere cu muntenii în vederea Unirii, iar dacă ar fi izbucnit o răscoală la granițele Moldovei, să trimită pe toți polonezii în patrie și să pună în mișcare, concomitent, pe moldoveni. Evident, Butkiewicz avea o misiune foarte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în Polonia. După cum se știe, faptele nu s-au petrecut în acest fel, dar coordonarea ulterioară a acțiunilor române și polone, ca și colaborarea fruntașilor mișcării au fost obiective primordiale, urmărite atent și perseverent. Victoria revoluției în Țara Românească a îndemnat conducătorii emigrației polone să procedeze la noi precizări privitoare la poziția lor față de „chestiunea română”, impunând ambelor părți să treacă la aplicarea unor măsuri concrete de colaborare. Un îndemn important la elaborarea unui plan concret de acțiune comună cu românii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Faustyn Filanowicz, din 3 iulie, adresată guvernului provizoriu de la București. Vom nota, deocamdată, că activitatea emigrației polone continua să afle un teren prielnic în Moldova. Lăsând la o parte conflictul dintre o grupă de mari boieri și domnitor, grupă care îndemna la o colaborare cu polonii, este de observat că starea de spirit a populației era favorabilă cauzei polone, manifestându-se activ, iar unii dintre fruntașii mișcării legau speranța propriei izbânzi de izbucnirea revoluției în Polonia. La 12 iunie, la ieșirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
libertatea cea adevărată rău înțelegând-o”. În consecință, Bem repeta decretul de amnistie, ordonând să fie respectat, invita pe cei ce au avut de suferit să i se adreseze direct și desființa „tribunalele de sânge”. Intervenția externă militară l-a îndemnat totuși pe Bem la măsuri drastice, dar, semnificativ, el cerea românilor și sașilor să nu se amestece în această nouă fază a războiului: „iară pe împotrivitorii libertății și ai neatârnării maghiare - stă scris în proclamația de la Cluj, din 24 iunie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Detaliile, chiar neconfirmate fiind, rămân totuși semnificative pentru modul cum era considerată de români poziția lui Bem: „Vei fi știind asemenea - nota Gh. Magheru - că la intrarea lui în Sibiu, Bem a convocat pe toți emigrații români și i-a îndemnat să formeze o legiune cu stindardul național; iar de nu vor fi atât de numeroși, să iee atunci, de voiesc, serviciul în corpul său de armată ! Aceștia au răspuns, se zice, că datoria de om nu le poate permite a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la Bem ca ei să nu se bată contra românilor”, că „sînt prea bine cu Dembinski și mă va ajuta, crez. Asemenea și Bystrzanowski”; că el, Bălcescu, i-a recomandat lui Avram Iancu „să caute a se învoi cu Bem, îndemnând pe acesta a se pune în capul unei mișcări mai mult română sau curat transilvane, fără excepție de nație, căzînd guvernul maghiar. Asemenea am scris lui Bălăceanu”. Foarte importantă este și însărcinarea dată de N. Bălcescu lui Cezar Bolliac pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
peste încă 18 ani România și-a cucerit independența, iar cu numai doi ani înainte de moarte, marele cărturar și patriot a trăit unul dintre momentele culminante ale istoriei patriei: desăvârșirea unității statale. Această «serie» a evenimentelor de însemnătate capitală ne îndeamnă să apreciem vremea lui A. D. Xenopol ca o perioadă în care au izbândit și s-au întrupat străduințe și aspirații seculare. Un singur eveniment dintre cele menționate ar fi fost suficient ca să introducă pentru totdeauna în istorie un om sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
naționale impunea, după părerea lui A. D. Xenopol, să ne sprijinim „pe formația cea mai puternică”, și din acest punct de vedere politica noastră externă a fost, spunea el în 1913, „bună până acuma”. Atitudinea Austro-Ungariei față de conflictul balcanic l-a îndemnat însă să evoce necesitatea părăsirii Triplei Alianțe. Dacă în 1902, A. D. Xenopol mai socotea menținerea Imperiului Habsburgic indispensabilă echilibrului politic european, zece ani mai târziu el învedera disoluția «imperiului milenar». Nu este vorba, firește, de o nouă convingere de vreme ce istoricul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
largi viziuni istoriografice generale, care i-au îngăduit să așeze fenomenele istorice, fie ele și locale, într-o proiecție universală, fără să lezeze simțul măsurii și al proporțiilor. Poate că raționalismul școlii franceze pe care a frecventat-o l-a îndemnat să se apropie de materialism, în care se afla un desen mai simplu, mai riguros și mai elocvent al evoluției societății, adică niște trăsături caracteristice foarte apropiate gustului „ardeleanului dârz și încăpățânat”, puțin înclinat spre speculații abstracte. Socotim relevant, pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
element are o amprentă foarte pronunțată, încrederea în rațiune ca cea mai înaltă virtute umană fiind o binefacere mărginită de specificitatea omului constrâns în raporturi instabile, uneori tulburi între el și împrejurări, de unde și echilibrul căutat în judecăți, la care îndeamnă condiția noastră de muncitori cu experiență limitați nu numai cronologic; viziunea maniheistă îi este cu desăvârșire străină. Aparent paradoxal, Al. Zub este un pragmatic, atent la idei și conduite ce converg spre crezuri avuabile în două cuvinte: istorie și finalitate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alte cazuri, departajarea cronologică a fenomenelor istorice poartă în sine o bună doză de convenționalism. II. Principalele etape ale politicii externe țariste între <anii> 1825 și 1861 Desfășurarea politicii externe țariste în epoca dată și însăși logica expunerii ne-au îndemnat la o periodizare a materiei. Periodizarea este mult înlesnită de individualizarea unor etape, distincte chiar la un examen sumar. Cea dintâi are ca punct terminus anul 1829. Este o fază a politicii externe țariste, dominată de redeschiderea crizei orientale, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mare parte, și prin aceea că Rusia nu avea aici o flotă comercială proprie cu o pondere notabilă și că grecii erau principalii mijlocitori ai acelui comerț. A. V. Fadeev insistă, și pe bună dreptate, și asupra altor motive care îndemnau cercurile conducătoare ruse la acțiuni mai hotărâte. Este vorba de schimbarea care s-a produs în conduita Angliei, prin venirea la cârma politicii sale externe a lui Canning, urmașul lui Castelreagh. Exploatând tărăgănările Rusiei, Canning a procedat, în 1824, la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
timp de 20 de ani în serviciul Rusiei. Țarul nu putea ignora simpatiile poporului grec și nu putea ignora nici faptul că o înfrângere a grecilor ar fi însemnat o gravă slăbire a prestigiului său între popoarele balcanice, ceea ce-l îndemna să treacă la acțiune hotărâtă pentru punerea în aplicare a convenției de la Petersburg. În replică, Canning și-a propus să lege din nou mâinile țarului, în care scop a avansat, în vara anului 1827, un proiect de convenție pentru „pacificarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
A. S. Menșikov să negocieze la Teheran i-a făcut pe iranieni să tragă concluzia că rușii sunt slabi și le-a mărit obediența față de englezi. Transcaucazia era gata de răscoală în contra rușilor, prinții gruzini și hanii azerbaidjeni refugiați în Iran îndemnau și ei la război. Războiul s-a încheiat cu înfrângerea Iranului și semnarea, la 10 februarie 1828, a păcii de la Turkmanceai. Prin acea pace, Iranul renunța la pretențiile sale asupra Gruziei și nordului Afganistanului, ceda Rusiei Armenia de est (hanatele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vădea însă mai primejdioasă prin amenințarea unei lovituri din flancul și din spatele armatei ruse care ar fi trecut Balcanii, amenințare potențială ca urmare a pregătirii unui corp de 60.000 de oameni la granițele Turciei. Existau numeroase motive care-l îndemnau pe țar la un război fulger, și anume: teama de izolare a Rusiei, teama de o coaliție militară sau diplomatică, proasta situație economică și socială a Rusiei, ca urmare a căderii prețurilor la cereale și a închiderii comerțului pe Marea Neagră
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au fost încălcate de însuși țarul. Este însă adevărat că el s-a încărcat cu acest „păcat” numai pentru că a pus cu regularitate mai presus de acele principii interesele Imperiului său autocratic și nobiliar, dar tot aceste interese l-au îndemnat la revigorarea Sfintei Alianțe în scopul nimicirii „hidrei revoluționare”. Revoluția din iulie și independența Belgiei au provocat falimentul Restaurației și au zdruncinat din temelii sistemul stabilit în 1815 și care, după cum se știe, n-a fost extins la Orientul european
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Austria îl izolează pe țar. În replică, el lansează manifestul din 14/26 martie 1848 prin care arată că este gata să intre în război cu întreaga Europă revoluționară, ceea ce a exacerbat ura cercurilor progresiste europene în contra țarului și a îndemnat Petersburgul să publice, sub semnătura lui Nesselrode, un articol ușor moderat în „Journal de Saint Petersbourg”. Nesselrode preciza că manifestul nu însemna încă intenția de război a Rusiei, că aceasta din urmă va lua o poziție de apărare, că nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și nimeni nu l-a putut însă opri pe țar să provoace războiul. Proclamarea ca împărat a lui Napoleon al III-lea, venirea la putere în Anglia a lui Aberdeen (socotit antifrancez) și concesiile făcute de Poartă catolicilor l-au îndemnat pe țar să treacă la preparative militare și diplomatice. Într-un șir de discuții purtate în ianuarie și februarie 1853 cu Seymour, ambasadorul Londrei la Petersburg, țarul a propus ca nici o mare putere să nu dețină Constantinopolul, cel mult el
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
binecuvântată clipă pe sunetele îmbătătoare ale unui vals, în brațele unui dansator priceput! Ce n-aș da oare pentru asta?! Dar e o nebunie! O nerozie! Cât mă disprețuiesc în clipa asta. Da, disprețuiesc instinctul de brută senzuală care mă îndeamnă să tânjesc după acestea și să visez la dragoste. Unde mi-e sufletul în clipa asta? Gândesc numai cu trupul". Câteodată, cuvintele sale sunt și mai explicite. Astfel, în aprilie 1904 Catherine recunoaște că încearcă o plăcere diabolică în a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dragostea trebuie să fie "nebună" sau deloc. Tineretul masculin, constată nu fără amărăciune Maurice Sachs, se scaldă într-o atmosferă de destrăbălare și demistificare. "I s-a spus: nu există decât poezie și revoltă, Rimbaud, îngerii și demonii. A fost îndemnat să agațe crucifixe în closete (așa face suprarealismul), să fumeze opiu (așa face Cocteau), să se îmbibe cu alcool, să scrie fără să spună nimic, să se culce cu oricine, și să găsească toate acestea sublime..". Tineretul feminin percepe de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
propus șoferul. "Nu eram deloc încântată", își amintește scriitoarea. "Ce mă fac dacă mă lasă baltă în toiul nopții, la zece kilometri de Paris?" se întreba tânăra. "Dar aveam principiile mele: "Trăiește periculos. Nu te da în lături de la nimic", îndemnau Gide, Rivière, suprarealiștii și Jacques [vărul ei]. "Fie"", a răspuns așadar Simone de Beauvoir, fără îndoială neînțelegând implicațiile reale ale acestui consimțământ. "Într-o atmosferă destul de posomorâtă, am băut câteva cocktail-uri pe terasa unei cafenele din Piața Bastiliei", continuă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]