14,112 matches
-
scufundare profesională la adâncimi mari. Primele încercări de utilizare a hidrogenului în scufundare, ca înlocuitor al azotului și heliului, au fost efectuate de Marina Militară Suedeză. În anul 1945, inginerul suedez Arne Zetterström a efectuat o scufundare la 156 m adâncime în Marea Baltică folosind un amestec hidrogen-oxigen. Din păcate, Zetterström moare într-un accident de decompresie, pe timpul revenirii la presiunea atmosferică, datorat unei avarii la vinciul de ridicare, accident ce nu a avut nimic comun cu folosirea amestecului respirator Hidrox. Principalele
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
W. Brauer în S.U.A., Hans Ornhagen în Suedia și echipa condusă de H. G. Delauze în Franța, au demonstrat că hidrogenul nu este toxic și că poate fi utilizat ca diluant al oxigenului în amestecuri respirabile în intervenții sub apă, la adâncimi de 300...500 m, cu posibilitatea de a se atinge pragul de 700 m adâncime, în condiții de securitate, confort și eficiență, pe care nici un alt gaz nu le permite. Hidrogenul are însă dezavantajul că, în amestec cu peste 4
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
Franța, au demonstrat că hidrogenul nu este toxic și că poate fi utilizat ca diluant al oxigenului în amestecuri respirabile în intervenții sub apă, la adâncimi de 300...500 m, cu posibilitatea de a se atinge pragul de 700 m adâncime, în condiții de securitate, confort și eficiență, pe care nici un alt gaz nu le permite. Hidrogenul are însă dezavantajul că, în amestec cu peste 4% oxigen, devine în mod spontan exploziv. Din acest motiv, concentrația volumică de oxigen din amestecul
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
de a avea un preț de cost foarte ridicat, precum și dificultăți sporite în tratarea unui accident de decompresie datorită tabelelor de recompresie mult mai complexe. Amestecul respirabil Neox a fost folosit cu succes în scufundări simulate în laborator hiperbaric până la adâncimea de 300 m. Argox sau Argonox (Ar-O) este amestecul respirator sintetic alcătuit din argon și oxigen. În teorie, argox ar putea fi folosit ca un gaz de decompresie la palierele de mică adâncime 3 m...15 m (20% O
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
scufundări simulate în laborator hiperbaric până la adâncimea de 300 m. Argox sau Argonox (Ar-O) este amestecul respirator sintetic alcătuit din argon și oxigen. În teorie, argox ar putea fi folosit ca un gaz de decompresie la palierele de mică adâncime 3 m...15 m (20% O, 80% Ar). Argox nu poate fi utilizat pentru scufundări mai profunde din cauza efectelor sale narcotice. <br/br>Argonul este un gaz inert foarte narcotic, mult mai narcotic decât azotul și de asemenea foarte dens
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
80% Ar). Argox nu poate fi utilizat pentru scufundări mai profunde din cauza efectelor sale narcotice. <br/br>Argonul este un gaz inert foarte narcotic, mult mai narcotic decât azotul și de asemenea foarte dens, ce conduce la dificultăți respiratorii la adâncimi mai mari, însă nu produce distorsionarea vocii ca heliul. Argox este încă foarte rar utilizat și testat ca și gaz pentru respirație, argonul fiind cel mai adesea utilizat în stare pură pentru umflarea costumelor uscate de scufundare pentru că are o
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
costumele uscate din cauza conductivității termice mai mari. Se mai numesc și Trimix și sunt alcătuite din oxigen, azot și heliu sau oxigen, heliu și hidrogen acesta din urmă numindu-se Hidreliox. Trimix este utilizat în aparatele recirculatoare pentru scufundări la adâncime mare în peșteri, la epave, precum și în scufundările profesionale cu alimentare de la suprafață, case submarine sau scufundări simulate în laboratoare hiperbare. De regulă, concentrația de heliu este superioară celei de azot pentru diminuarea efectelor narcozei azotului, iar concentrația oxigenului este
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
la epave, precum și în scufundările profesionale cu alimentare de la suprafață, case submarine sau scufundări simulate în laboratoare hiperbare. De regulă, concentrația de heliu este superioară celei de azot pentru diminuarea efectelor narcozei azotului, iar concentrația oxigenului este în funcție de limitele de adâncime impuse de scufundare pentru evitarea apariției intoxicației cu oxigen (hiperoxia). Hidreliox (H - He - O) este un amestec sintetic ternar ce are în componență oxigen, heliu și hidrogen. Este utilizat în special în scufundările profunde simulate din laboratoare hiperbare la adâncimi
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
adâncime impuse de scufundare pentru evitarea apariției intoxicației cu oxigen (hiperoxia). Hidreliox (H - He - O) este un amestec sintetic ternar ce are în componență oxigen, heliu și hidrogen. Este utilizat în special în scufundările profunde simulate din laboratoare hiperbare la adâncimi de peste 130 m. Prezența heliului diminuează efectele S. N. I. P. <br/br>Hidreliox a fost folosit cu succes în scufundări simulate la adâncimi de peste 500 m, de către firma Comex S.A. ,Franța, într-o serie de experimente care au culminat în anul
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
în componență oxigen, heliu și hidrogen. Este utilizat în special în scufundările profunde simulate din laboratoare hiperbare la adâncimi de peste 130 m. Prezența heliului diminuează efectele S. N. I. P. <br/br>Hidreliox a fost folosit cu succes în scufundări simulate la adâncimi de peste 500 m, de către firma Comex S.A. ,Franța, într-o serie de experimente care au culminat în anul 1992 cu experimentul uman HYDRA X la 701 m adâncime. Amestecurile respirabile de gaze se fabrică prin comprimarea gazelor componente (gaze pure
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
br/br>Hidreliox a fost folosit cu succes în scufundări simulate la adâncimi de peste 500 m, de către firma Comex S.A. ,Franța, într-o serie de experimente care au culminat în anul 1992 cu experimentul uman HYDRA X la 701 m adâncime. Amestecurile respirabile de gaze se fabrică prin comprimarea gazelor componente (gaze pure sau amestecuri) în butelii cu volume cunoscute și la temperatură constantă. După fabricare, amestecurile se lasă 12...24 ore apoi se analizează. Principalele instrumente de măsură necesare fabricării
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
a gazului din alveolele pulmonare. Saturarea diferitelor țesuturi are loc cu viteze diferite însă după un anumit timp (peste 12 ore), se consideră că toate țesuturile s-au saturat, nemaiexistând gradiente de presiune între ele. Indiferent de durata staționării la adâncime, decompresia are aceeași durată, iar randamentul scufundării este mult mai mare. Scufundarea în saturație este utilizată cu precădere la mare adâncime. 1928: Robert Davis construiește chesonul submersibil de decompresie pentru scurtarea perioadelor lungi de decompresie ale scafandrilor. 1931: este realizat
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
se consideră că toate țesuturile s-au saturat, nemaiexistând gradiente de presiune între ele. Indiferent de durata staționării la adâncime, decompresia are aceeași durată, iar randamentul scufundării este mult mai mare. Scufundarea în saturație este utilizată cu precădere la mare adâncime. 1928: Robert Davis construiește chesonul submersibil de decompresie pentru scurtarea perioadelor lungi de decompresie ale scafandrilor. 1931: este realizat tot de către Robert Davis un cheson prevăzut cu trei compartimente ce avea posibilitatea de a se cupla cu un cheson submersibil
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
se cupla cu un cheson submersibil presurizat în care scafandrii să efectueze decompresia într-un mediu uscat. 1935...1946: fiziologi ruși sub conducerea lui A. D. Orbelli investighează folosirea heliului în amestecurile respiratorii pentru scufundări în saturație de până la 200 m adâncime. 1937: este consemnată prima scufundare realizată cu amestec heliu/oxigen (Heliox) în scopuri civile, de către americanul Max Gene Nohl, care atinge adâncimea de 128 m în lacul Michigan. Un an mai târziu, Max Nohl împreună cu Edgar End realizează și prima
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
conducerea lui A. D. Orbelli investighează folosirea heliului în amestecurile respiratorii pentru scufundări în saturație de până la 200 m adâncime. 1937: este consemnată prima scufundare realizată cu amestec heliu/oxigen (Heliox) în scopuri civile, de către americanul Max Gene Nohl, care atinge adâncimea de 128 m în lacul Michigan. Un an mai târziu, Max Nohl împreună cu Edgar End realizează și prima scufundare în saturație. Ei au stat timp de 27 ore la adâncimea de 30 m respirând aer, iar decompresia a durat 5
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
în scopuri civile, de către americanul Max Gene Nohl, care atinge adâncimea de 128 m în lacul Michigan. Un an mai târziu, Max Nohl împreună cu Edgar End realizează și prima scufundare în saturație. Ei au stat timp de 27 ore la adâncimea de 30 m respirând aer, iar decompresia a durat 5 ore. Tot într-o scufundare cu caracter civil, Jack Brown atinge adâncimea de 168 m în anul 1946. 1945: suedezul Arne Zetterström folosind un amestec respirator alcătuit din hidrogen și
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
Nohl împreună cu Edgar End realizează și prima scufundare în saturație. Ei au stat timp de 27 ore la adâncimea de 30 m respirând aer, iar decompresia a durat 5 ore. Tot într-o scufundare cu caracter civil, Jack Brown atinge adâncimea de 168 m în anul 1946. 1945: suedezul Arne Zetterström folosind un amestec respirator alcătuit din hidrogen și oxigen (Hidrox) reușește să atingă adâncimea de 161 m. 1957: George Bond, Director al Submarine Medical Center din New London, Connecticut, S.
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
iar decompresia a durat 5 ore. Tot într-o scufundare cu caracter civil, Jack Brown atinge adâncimea de 168 m în anul 1946. 1945: suedezul Arne Zetterström folosind un amestec respirator alcătuit din hidrogen și oxigen (Hidrox) reușește să atingă adâncimea de 161 m. 1957: George Bond, Director al Submarine Medical Center din New London, Connecticut, S.U.A, care apoi devine căpitan în U.S.Navy, enunță pentru prima dată noțiunea de saturație: după un timp de expunere la o anumită
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
de expunere la o anumită presiune a unui gaz inert, țesuturile corpului devin complet saturate cu acel gaz inert. După o anumită perioadă de timp, organismul unui scafandru nu mai absoarbe gaz inert, indiferent cât timp va sta la aceeași adâncime, zile, săptămâni sau chiar luni. 1960: Edwin Link, Jacques-Yves Cousteau și George Bond definitivează teoria scufundărilor în saturație, iar în anii următori au loc primele experimente cu case submarine: 1962 Man-in-Sea I, Precontinent I, Conshelf I; 1963 Precontinent II, Conshelf
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
cu case submarine: 1962 Man-in-Sea I, Precontinent I, Conshelf I; 1963 Precontinent II, Conshelf II; 1964 Man-in-Sea II, Sealab I ; 1965 Sealab II, Precontinent III, Conshelf III; 1969 Tektite I. În cadrul experimentului Man-in-Sea II s-a atins cea mai mare adâncime, 132 m, iar timpul experimentului Tektite I scafandrii au petrecut 60 de zile la adâncimea de 12 m. 1965: se realizează primele scufundări în saturație în sistemul turelă-cheson în scopuri civile. Scufundările au fost efectuate în lacul de acumulare Smith
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
1964 Man-in-Sea II, Sealab I ; 1965 Sealab II, Precontinent III, Conshelf III; 1969 Tektite I. În cadrul experimentului Man-in-Sea II s-a atins cea mai mare adâncime, 132 m, iar timpul experimentului Tektite I scafandrii au petrecut 60 de zile la adâncimea de 12 m. 1965: se realizează primele scufundări în saturație în sistemul turelă-cheson în scopuri civile. Scufundările au fost efectuate în lacul de acumulare Smith Mountain Dam din statul Virginia, S.U.A. cu sistemul Cachalot, de către o echipă de scafandri a
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
realizate numai puțin de 800 de scufundări în saturație timp de 12 săptămâni. 1965: firma Taylor Diving and Salvage pune la punct unul din primele sisteme de scufundare tip turelă-cheson Mark DCL cu care se efectuează scufundări în saturație la adâncimea de 91 m în Golful Mexic. 1972: doi scafandrii din U. S. Navy lucrează timp de 30 minute la adâncimea de 288 m. 1972: în cadrul experimentului Physalie VI al firmei Comex S.A., doi scafandrii francezi ating adâncimea de 610 m într-
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
pune la punct unul din primele sisteme de scufundare tip turelă-cheson Mark DCL cu care se efectuează scufundări în saturație la adâncimea de 91 m în Golful Mexic. 1972: doi scafandrii din U. S. Navy lucrează timp de 30 minute la adâncimea de 288 m. 1972: în cadrul experimentului Physalie VI al firmei Comex S.A., doi scafandrii francezi ating adâncimea de 610 m într-o scufundare simulată. 1977: are loc experimentul Janus IV în care o echipă de scafandrii francezi lucrează în mare
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
scufundări în saturație la adâncimea de 91 m în Golful Mexic. 1972: doi scafandrii din U. S. Navy lucrează timp de 30 minute la adâncimea de 288 m. 1972: în cadrul experimentului Physalie VI al firmei Comex S.A., doi scafandrii francezi ating adâncimea de 610 m într-o scufundare simulată. 1977: are loc experimentul Janus IV în care o echipă de scafandrii francezi lucrează în mare la adâncimea de 460 m. În timpul experimentului unul din scafandrii coboară la 501 m, record de scufundare
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
288 m. 1972: în cadrul experimentului Physalie VI al firmei Comex S.A., doi scafandrii francezi ating adâncimea de 610 m într-o scufundare simulată. 1977: are loc experimentul Janus IV în care o echipă de scafandrii francezi lucrează în mare la adâncimea de 460 m. În timpul experimentului unul din scafandrii coboară la 501 m, record de scufundare reală. 1980: trei scafandrii britanici doboară recordul francez în chesonul de la Alverstoke, atingând adâncimea de 660 m în scufundare simulată. 1981: în Centrul experimental hiperbar
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]