KorAP: Find »[drukola/base=antic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...518 519 520 ...528 >

13,180 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Înțelept” al zoroastrismului, absorbite de noua religie Într-o fază a dezvoltării sale caracterizată tocmai de un efort sintetizator, realizat de preoții zoroastrieni după perioada fondării profetice. S-a crezut din acest motiv că se poate reconstitui existența unor culte antice dominate de zeități precum Mithraxe "Mithra" (Mitraxe "Mitra" În India) și Vayuxe "Vayu" (V³yuxe "Va>yu" În India), care și-ar fi asumat, la rândul lor, trăsături și prerogative ale altor divinități ca, de exemplu, indo-iranianul Indraxe "Indra" și Zurvan

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care există urme suficient de evidente ale cultului indo-iranian *sauma (cf. mai jos, subcapitolul 1.2). Se poate vorbi, În acest caz, despre un substrat arian: este cert că oaza (vechea Margiana/Merv) se situează În interiorul geografiei istorice a zoroastrismului antic; mult mai puțin certă este Însă importanța acestei descoperiri pentru problema originilor zoroastriene (Sarianidi, 1986, 1987 și 1992; cf. și Gnoli, 1989b). În orice caz, teza prezenței unor populații ariene pe platou și În unele zone mai orientale Încă dintr-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al infernului În India, primul rege din tradiția iraniană (Christensen, 1934); cât despre figura sa atât În India (Fussman, 1977), cât și În Iran, s-a presupus, cu puncte de vedere mai mult sau mai puțin ipotetice, că un Yima antic ar fi putut acoperi rolul important al suveranului lumii morților (Boyce, 1975a, pp. 83 sq., 94, 109 sq.; cf. Grenet, 1984, pp. 253-258) sau pe acela mai prestigios al adversarului direct al lui Azura Mazd³xe "Mazda>" În doctrina reflectată de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din Rodos (a doua jumătate a secolului al IV-lea Î.Hr.), pentru autenticitatea căruia nu există Îndoieli serioase (Gnoli 1988), și la alte câteva indicii care nu aduc suficiente dovezi pentru acceptarea zurvanismului ca religie autonomă a Iranului occidental antic, diferită de mazdeism și deci de zoroastrism. Referirile avestice la Zurvan, pe de altă parte, sunt mult mai rare și mai nesemnificative decât cele la Mithra și Vayu, cărora le sunt Închinate două mari imnuri. Unica referire oarecum relevantă este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
orientare este mai degrabă de natură speculativă și teologică. În zurvanism, la studierea căruia au contribuit enorm H.S. Nyberg (1929-1931) și R.C. Zaehner (1955; 1961, pp. 175 sqq.), trebuie să se recunoască, În primul rând, nu una dintre religiile Iranului antic, ci o tendință de răzvrătire În interiorul zoroastrismului, În perioada ahemenidă. Această tendință propunea o nouă doctrină dualistă, În armonie cu orientările astrale ale unei religiozități În cadrul căreia Timpul-Destinxe "Timpul-Destin" era pus mai presus de oameni și zei. Este vorba, așadar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pus mai presus de oameni și zei. Este vorba, așadar, despre Întâlnirea dintre zoroastrism și cultura astrală, matematică și științifică din Babilon, În perioada respectivă (Henning, 1951, p. 49; cf. Boyce, 1982, pp. 234 sqq.), și nu despre o religie antică (Bianchi, 1958, care se bazează Însă pe o interpretare inacceptabilă a dualismului G³th³: cf. Bianchi, 1978) - pentru care s-au găsit totuși motive iconografice datând din secolele VIII-VII Î.Hr, pe o placă de argint din Luristan, pe care este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
negativi În Iran și pozitivi În India, În vreme ce ahura sunt exact invers), demonstrează În mod evident o Îndepărtată matrice comună: valoarea negativă pe care o au da¶va În G³th³, În Avesta În general și În inscripțiile ahemenide (În persana antică, daiva) este efectul condamnării lansate de Zoroastruxe "Zoroastru" Împotriva divinităților politeismului antic. De altfel, termenul indo-iranian Înseamnă „zeu”, la fel ca deus În latină, și derivă dintr-o rădăcină indo-europeană care are sensul de a „a străluci, a lumina”. Există

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
demonstrează În mod evident o Îndepărtată matrice comună: valoarea negativă pe care o au da¶va În G³th³, În Avesta În general și În inscripțiile ahemenide (În persana antică, daiva) este efectul condamnării lansate de Zoroastruxe "Zoroastru" Împotriva divinităților politeismului antic. De altfel, termenul indo-iranian Înseamnă „zeu”, la fel ca deus În latină, și derivă dintr-o rădăcină indo-europeană care are sensul de a „a străluci, a lumina”. Există urme ale acestei semnificații În unele expresii avestice, În formule fixe, cum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ostile față de deva, În Upanishad și În scrierile brahmanice), ci cu sensul etimologic original (Gonda, 1962, pp. 57, nota 1, și 95 sqq.) al unui titlu onorific atribuit În mod special, probabil (cf. mai sus, subcapitolul 1.1) unui zeu antic suprem prin excelență, Ahuraxe "Ahura" și unor divinități pe care zoroastrismul a ajuns să le absoarbă În propriul „panteon”, cum ar fi Mithraxe "Mithra" și Apam Nap³t, ambele fiind cu certitudine indo-iraniene (despre ahura și da¶va În general, cf.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cum ar fi Fravașixe "Fravași" (Yașt 13) și Khvarenahxe "Khvarenah" (Yașt 19). Însă nici pentru unele, nici pentru celelalte nu este ușor să se reconstruiască un fond cert indo-iranian. Dintre toate aceste divinități, cele mai importante pentru istoria religiei Iranului antic sunt, pe lângă Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Mithraxe "Mithra" și An³hit³xe "Ana>hita>": acestea sunt prezente În mod semnificativ, alături de zeul suprem În inscripțiile regale ale ahemenizilor. Identitatea lui Mithraxe "Mithra" ca zeu al „contractului” și al „pactului” (mithra), personificare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
totodată o relație strânsă și cu soarele care, printre altele, este În religiile Orientului Apropiat un garant al validității pactelor (Gnoli, 1979a). Aredvș Sur³ An³hita (literal: „cea umedă ș?ț, cea puternică, cea imaculată”) este principala divinitate feminină a Iranului antic (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.2), legată În special de ape, dar și de fecunditate și fertilitate. H. Lomel (1954) a recunoscut În ea o zeitate indo-iraniană (În India: Sarasvatșxe "Sarasvatș", „cea care stăpânește apele”), dar ipoteza sa

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un timp, victima, preotul și zeul jertfei zoroastriene (Zaehner, 1961, pp. 93, sq.; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 95). Panxe "Pan"teonului iranian Îi mai aparțin și alte divinități, amestecate printre yazataxe "yazata" zoroastrismului, care nu au paralele clare În panteonul Indiei antice, deși, cel puțin parțial, nu par să se sustragă unei posibile și utile comparații indo-iraniene. Printre acestea trebuie menționate Fravașixe "Fravași" și Khvarenahxe "Khvarenah" cărora li s-au dedicat două dintre cele mai importante yașt din Avesta. Numele purtat de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
centrul unui eveniment mitologic care cuprinde În mod egal figuri din religia iraniană prezoroastriană, precum Yimaxe "Yima", dar și din tradiția religioasă a zoroastrismului, În cadrul căruia devine mai ales un atribut al regalității. Nu are o paralelă clară În India antică, dar pare să aparțină Într-un fel sau altul, ca aojah „putere” și vareèah „prestigiu, forță”, aceluiași complex ideologic al noțiunilor vedice legate de diferitele puteri divine și umane (Gonda, 1962, pp. 38 sqq.), cum ar fi tejas, energia luminii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ca aojah „putere” și vareèah „prestigiu, forță”, aceluiași complex ideologic al noțiunilor vedice legate de diferitele puteri divine și umane (Gonda, 1962, pp. 38 sqq.), cum ar fi tejas, energia luminii și a focului, sau ojas și varcas, corespondente indiene antice ale termenilor aojah și vareèah din Avesta (Gonda, 1952, pp. 57 sqq.; Gnoli, 1962, pp. 95 sq.). Alte domenii În care comparația indo-iraniană poate să dea rezultate importante pentru reconstrucția religiozității iraniene arhaice, anterioare mesajului lui Zoroastruxe "Zoroastru", sunt mitul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
legase eroul Thra¶taonaxe "Thrae>taona". Deși Îl onorează, tradiția zoroastriană Îi atribuie deschis un sentiment ostil față de religia profetului, exprimat, desigur, În termeni anacronici (cf. Nyberg, 1993). Au avut contribuții importante la studierea motivelor mitologice și epico-legendare ale Iranului antic și la relativa aprofundare a comparației indo-iraniene, pe baza puținelor date din Avesta, precum și a literaturii zoroastriene În general, și, de asemenea, a tradiției epice a Evului Mediu persan: E. Benveniste și L. Renou În lucrarea comună despre V•tra

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
diferențe de fond față de G³th³. G³th³ nu alcătuiesc un tratat filozofic sau teologic, În care să fie expusă În mod organic o doctrină sistematică, cum ar fi dualismul sau soarta sufletului după moarte. În acestea se reflectă mai ales tradiția antică a poeziei mantice, având pe alocuri trăsături oarecum ezoterice, datorate, de fapt, diferitelor nivele de sens, aluziilor și metaforelor care le marchează limbajul și stilul retoric și a căror cheie interpretativă este uneori greu de găsit. Dificultățile de Înțelegere a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
1991), S. Insler (1975) și, În colaborare, lui J. Kellens și E. Pirart (1988; 1990; 1991); ele sunt dovezi evidente ale acestei dificultăți, având totuși o trăsătură comună: dorința de a se baza aproape exclusiv pe comparația cu literatura indiană antică a Vedelor și pe o metodă În mare parte, deși nu În totalitate, lingvistică. Compoziții poetice, G³th³ au fost inserate În secțiunea avestică a Yasna conform cerințelor tradiției liturgice ulterioare lui Zoroastruxe "Zoroastru". În cadrul celor șaptezeci și două de capitole

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
K.F. Geldner, Ch. Bartholomae et al.) care consideră că este necesară plasarea a cel puțin trei sau patru secole Între Începuturile imperiului persan al Ahemenizilor, spre jumătatea secolului al VI-lea, și figura celei mai mari personalități religioase a Iranului antic. În general, aceștia fac referire la tăcerea textelor gathice și a Avestei, În Întregul ei, În privința ambientului istoric și geografic al Persiei ahemenide și consideră că originile zoroastriene sunt mai degrabă străine de acel mediu. Printre acești cercetători, unii privilegiază

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
A. Meillet (1925, pp. 27 sqq.) sau W.B. Henning (1951, pp. 36 sqq.), fie că se dorește o reconstrucție cronologică absolută, fie că se dorește schițarea unei evoluții prin mărturii lingvistice neomogene, a căror dezvoltare de la o limbă (persana antică sau avestica recentă) la alta (gathico-avestica) nu este demonstrabilă. Prima ipoteză cronologică, care Îl plasează pe Zoroastruxe "Zoroastru" În a doua jumătate a secolului al VII-lea și, grosso modo, În a doua jumătate a secolului al VI-lea Î

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bazate pe interpretarea aparte a unui fragment din Hecateu din Millet (II, 70, B: fr. 292) XXXX și a unei informații din Herodot (III, 117) despre râul Akes (Hari-rud și Tejen, continuarea sa) - se Întindea la sud de oaza Khiva, anticul Khorasan (Kw³rezm) istoric. Cirus, În rapidele sale cuceriri orientale, care nu au putut fi Împiedicate de o geografie politică fragmentată și complexă, ar fi pus capăt existenței acelui stat din Khorasan, independent față de suveranitatea mezilor și guvernat tocmai de suveranul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
patria lui Zoroastruxe "Zoroastru", nesiguranța alegerii privește, În principal, Întregul orizont iranian oriental reflectat În geografia istorică a Avestei (Gnoli, 1980, pp. 59 sqq.; 1987b), incluzând și cele două regiuni de la sud de lanțul Hindukuș, actualul Sistan iraniano-afgan, adică teritoriile antice ale Drangianei și Aracosiei. 3. Omul Zoroastrutc "3. Omul Zoroastru" Oricât de incerte ar fi datele legate de locul de origine și de epoca lui Zoroastruxe "Zoroastru", nu există nici un motiv să ne Îndoim de istoricitatea sa, deși unii au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
conțin elemente care pot fi considerate autobiografice; cel mai relevant dintre acestea este lupta pe care o poartă Zoroastru cu cei fideli vechilor culte, karapan, kavi și usij, diferite categorii ale specialiștilor sacrului, adoratori ai dașva, adică ai zeităților politeismului antic. Această luptă Îl determină sa-și părăsească pământul de origine (cf. mai jos). Mai mult, În afară de epitetul asociat adesea numelui său, Spit³maxe "Spita>ma", al cărui sens este incert, cunoaștem datorită textelor G³th³ numele unei fiice, Pouruåist³, precum și ale unor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sqq.), nu sunt Întotdeauna concordante și satisfăcătoare și nu par să se potrivească În vreun fel unor persoane care simbolizează o realitate rituală, așa cum s-a presupus (M. Molé, 1965, pp. 94 sqq.), ci sunt, În schimb, caracteristice onomasticii iraniene antice, destul de coerente În Întreaga documentație avestică, dotate cu o originalitate evidentă și autentică, pusă cu greu sub semnul Întrebării de ipoteza propusă recent de J. Kellens (1991a, pp. 67 sqq.), care sugerează că În aceste nume s-ar putea recunoaște

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ai unui dualism metafizic și etic: el poate contribui la victoria Binelui asupra Răului doar prin intermediul unei alegeri libere, inspirate de adeziunea fermă la valorile adevărului și ale dreptății. Această Învățătură a caracterizat În mare măsură istoria religioasă a Iranului antic și a exercitat, Într-un mod mai mult sau mai puțin direct, o influență puternică chiar și În afara lumii religioase iraniene, devenind cea mai originală trăsătură specifică a acesteia. Din cauza insuficienței izvoarelor și a caracterului lor foarte problematic nu este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și a caracterului lor foarte problematic nu este posibilă reconstruirea Într-o manieră completă și exhaustivă a conflictului dintre Zoroastruxe "Zoroastru" și clerul tradițional, la a cărui școală trebuie să se fi format totuși și acest zaotar (cf. termenului indian antic hotar), adică preot În interiorul unei structuri sociale comune, Într-o oarecare măsură, indo-iranienilor. Știm totuși că personalul responsabil de Îndeplinirea riturilor sacrificiale și, În general, al Întregii sfere a sacrului, probabil beneficiar al unor puteri temporale, nu i-a acceptat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]