15,206 matches
-
reprezentați în diferite feluri: uneori partea de jos era un cal, iar cea de sus un om. Adeseori, partea de jos era un țap. În acest caz, satirii aveau și o coadă lungă, groasă și stufoasă. Erau închipuiți dansând pe câmpie, bând împreună cu Dionis și fugărind menadele și nimfele. Treptat, trăsăturile lor animaliere se diminuează, membrele inferioare devin omenești (aveau picioare și nu copite). Un rol în legendele grecești îl are satirul Marsias. De asemenea mai îl mai întâlnim și pe
Satir () [Corola-website/Science/302136_a_303465]
-
Acheron, râul tristeții, Cocytus, râul lamentării, Lethe, râul uitării, Phlegethon, râul focului și Styx, râul urii. Grecii aveau așadar o percepție pesimistă asupra morții. În unele legende tărâmul morților se divide și apar structuri separate ca Tartarul, tărâmul damnaților și Câmpiile Elizee, tărâmul eroilor. Lumea morților era bine delimitată de lumea celor vii, pătrunderea unui om viu pe tărâmul lui Hades fiind aproape imposibilă. Acest lucru s-a realizat însă, de câteva ori prin intermediul lui Heracles, dar și al lui Orfeu
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
apăra împotriva invaziilor tesalienilor. Numele de „Porțile Fierbinți” vine de la izvoarele termale aflate acolo. Astăzi, trecătoarea nu mai este mărginită de mare, ci la câțiva kilometri înauntrul uscatului, datorită depunerilor sedimentare din golf. Vechea potecă apare la picioarele munților înconjurând câmpia, iar de-a lungul ei s-a construit o șosea modernă. Mostre de sol luate recent arată că în antichitate trecătoarea avea doar 100m lățime și valurile ajungeau până la porți: „"Puțini vizitatori își dau seama că bătălia a avut loc
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Pornind ca și celelalte sectoare din centrul capitalei, sectorul V conturează și el o parte din desenul unei flori cu șase petale, care se deschid spre toate punctele cardinale ale orașului. Suprafața acestui sector, în care predomină relieful plat de câmpie este străbătut în zona sa nordică de o porțiune a râului Dâmbovița, care avea pe malul ei drept Dealul Mihai Vodă (cunoscut și sub numele de Dealul Spirei sau Dealul Arsenalului) unde își avea sălașul zona istorică a capitalei dominat
Sectorul 5 () [Corola-website/Science/302514_a_303843]
-
sudică a arealului studiat, este situat în lungul paralelei de 44°16'41" latitudine nordică, și meridianului de 25°31'28" longitudine estică. Regiunea văii Glavaciocului, cuprinsă între orașul Videle și comuna Poeni, se regăsește în partea sud estică a Câmpiei Găvanu-Burdea, și mai exact în: Câmpia Dâmbovnic - subunitate a Câmpiei Piemontane Pitești, ocupă o mică porțiune din nord estul județului. Deosebirea de Câmpia Pitești constă în lipsa teraselor, apariția unor pături de loess, groase de 2-3 m, și altitudinea mai coborâtă
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
în lungul paralelei de 44°16'41" latitudine nordică, și meridianului de 25°31'28" longitudine estică. Regiunea văii Glavaciocului, cuprinsă între orașul Videle și comuna Poeni, se regăsește în partea sud estică a Câmpiei Găvanu-Burdea, și mai exact în: Câmpia Dâmbovnic - subunitate a Câmpiei Piemontane Pitești, ocupă o mică porțiune din nord estul județului. Deosebirea de Câmpia Pitești constă în lipsa teraselor, apariția unor pături de loess, groase de 2-3 m, și altitudinea mai coborâtă (136-175 m). Ea reprezintă o zonă
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
44°16'41" latitudine nordică, și meridianului de 25°31'28" longitudine estică. Regiunea văii Glavaciocului, cuprinsă între orașul Videle și comuna Poeni, se regăsește în partea sud estică a Câmpiei Găvanu-Burdea, și mai exact în: Câmpia Dâmbovnic - subunitate a Câmpiei Piemontane Pitești, ocupă o mică porțiune din nord estul județului. Deosebirea de Câmpia Pitești constă în lipsa teraselor, apariția unor pături de loess, groase de 2-3 m, și altitudinea mai coborâtă (136-175 m). Ea reprezintă o zonă de tranziție către Câmpia
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
Regiunea văii Glavaciocului, cuprinsă între orașul Videle și comuna Poeni, se regăsește în partea sud estică a Câmpiei Găvanu-Burdea, și mai exact în: Câmpia Dâmbovnic - subunitate a Câmpiei Piemontane Pitești, ocupă o mică porțiune din nord estul județului. Deosebirea de Câmpia Pitești constă în lipsa teraselor, apariția unor pături de loess, groase de 2-3 m, și altitudinea mai coborâtă (136-175 m). Ea reprezintă o zonă de tranziție către Câmpia Videle, este delimitată în partea sudică de o serie de izvoare cu debite
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
Câmpiei Piemontane Pitești, ocupă o mică porțiune din nord estul județului. Deosebirea de Câmpia Pitești constă în lipsa teraselor, apariția unor pături de loess, groase de 2-3 m, și altitudinea mai coborâtă (136-175 m). Ea reprezintă o zonă de tranziție către Câmpia Videle, este delimitată în partea sudică de o serie de izvoare cu debite apreciabile. Altă subunitate este reprezentată de Câmpia Videle - prezintă forma de patrulater, cuprins între Câmpia Dâmbovnicului (în nord), râul Teleorman și Valea Câlniștei, prelungindu-se spre est
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
pături de loess, groase de 2-3 m, și altitudinea mai coborâtă (136-175 m). Ea reprezintă o zonă de tranziție către Câmpia Videle, este delimitată în partea sudică de o serie de izvoare cu debite apreciabile. Altă subunitate este reprezentată de Câmpia Videle - prezintă forma de patrulater, cuprins între Câmpia Dâmbovnicului (în nord), râul Teleorman și Valea Câlniștei, prelungindu-se spre est până la Argeș. Orientarea generală este de la NV către SE. Este o continuare a Câmpiei Piemontane a Piteștilor, atât ca litologie
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
altitudinea mai coborâtă (136-175 m). Ea reprezintă o zonă de tranziție către Câmpia Videle, este delimitată în partea sudică de o serie de izvoare cu debite apreciabile. Altă subunitate este reprezentată de Câmpia Videle - prezintă forma de patrulater, cuprins între Câmpia Dâmbovnicului (în nord), râul Teleorman și Valea Câlniștei, prelungindu-se spre est până la Argeș. Orientarea generală este de la NV către SE. Este o continuare a Câmpiei Piemontane a Piteștilor, atât ca litologie și tectonică, cât și ca resurse ale subsolului
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
apreciabile. Altă subunitate este reprezentată de Câmpia Videle - prezintă forma de patrulater, cuprins între Câmpia Dâmbovnicului (în nord), râul Teleorman și Valea Câlniștei, prelungindu-se spre est până la Argeș. Orientarea generală este de la NV către SE. Este o continuare a Câmpiei Piemontane a Piteștilor, atât ca litologie și tectonică, cât și ca resurse ale subsolului. Sunt cunoscute aici numeroase structuri de hidrocarburi acoperite de o întinsă cuvertură piemontană pleistocenă. Este o câmpie de loess, cu altitudini între 90-120 m, coboară, în
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
este de la NV către SE. Este o continuare a Câmpiei Piemontane a Piteștilor, atât ca litologie și tectonică, cât și ca resurse ale subsolului. Sunt cunoscute aici numeroase structuri de hidrocarburi acoperite de o întinsă cuvertură piemontană pleistocenă. Este o câmpie de loess, cu altitudini între 90-120 m, coboară, în mod normal, cu o convexitate către SE. Sunt caracteristice interfluviile înguste, văile adânci cu terase locale, cu sate așezate în special pe văi, datorită lipsei de apă pe câmpuri sau prezenței
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
bazinului Argeșului. Procentul cel mai ridicat al scurgerii se înregistrează primăvara, iar scurgerea cea mai mică se înregistrează toamna. Scurgerea medie specifică de aluviuni în suspensie și turbiditatea râurilor înregistrează în județul Teleorman, ca de altfel în toate județele din Câmpia Română, cele mai mici valori din țară, datorită faptului că relieful are o pantă și o energie mică, precum și o scurgere lichidă redusă, care nu favorizează procesele de transport și eroziune. Chimismul râurilor este condiționat de compoziția chimică a rocilor
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
netede. Văile sunt adânci cu versanți înclinați, lărgindu-se spre sud. Pe versanți se evidențiază intense alunecări de teren. a. Podișul Sucevei este situat în partea de nord-vest, între granița cu Ucraina la nord (se prelungește chiar și dincolo de graniță), Câmpia Moldovei (Jijiei) la est și valea râului Moldova la vest. Acesta cuprinde: b. Dealurile Nistrului,<br> c. Câmpia Moldovei ocupă partea central-nordică, fiind delimitată de Platoul Basarabiei de Nord (la est), Colinele Nistrului (la est), culmea Bour-Dealul Mare (la vest
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
teren. a. Podișul Sucevei este situat în partea de nord-vest, între granița cu Ucraina la nord (se prelungește chiar și dincolo de graniță), Câmpia Moldovei (Jijiei) la est și valea râului Moldova la vest. Acesta cuprinde: b. Dealurile Nistrului,<br> c. Câmpia Moldovei ocupă partea central-nordică, fiind delimitată de Platoul Basarabiei de Nord (la est), Colinele Nistrului (la est), culmea Bour-Dealul Mare (la vest), Podișul Hotin (la nord) și Podișul Central Moldovenesc (la sud). Subdiviziunile sunt: d. Podișul Central Moldovenesc este situat
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
est), Colinele Nistrului (la est), culmea Bour-Dealul Mare (la vest), Podișul Hotin (la nord) și Podișul Central Moldovenesc (la sud). Subdiviziunile sunt: d. Podișul Central Moldovenesc este situat în partea centrală și de sud a Podișului Moldovei. Acesta cuprinde: e. Câmpia Nistrului Inferior (Câmpia Bugeacului ?),<br> f. Culoarul Siretului, orientat de la nord spre sud constituie o zonă de trecere între Podișul Bârladului și Subcarpații Moldovei. Acesta este constituit dintr-o succesiune de lunci și terase. Climatul podișului este fie unul caracteristic
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
la est), culmea Bour-Dealul Mare (la vest), Podișul Hotin (la nord) și Podișul Central Moldovenesc (la sud). Subdiviziunile sunt: d. Podișul Central Moldovenesc este situat în partea centrală și de sud a Podișului Moldovei. Acesta cuprinde: e. Câmpia Nistrului Inferior (Câmpia Bugeacului ?),<br> f. Culoarul Siretului, orientat de la nord spre sud constituie o zonă de trecere între Podișul Bârladului și Subcarpații Moldovei. Acesta este constituit dintr-o succesiune de lunci și terase. Climatul podișului este fie unul caracteristic dealurilor înalte (Podișul
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
nord spre sud constituie o zonă de trecere între Podișul Bârladului și Subcarpații Moldovei. Acesta este constituit dintr-o succesiune de lunci și terase. Climatul podișului este fie unul caracteristic dealurilor înalte (Podișul Sucevei), fie unul specific dealurilor joase (în Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului). Temperatura medie anuală este de 6°-8°C (Podișul Sucevei) și 8°-10°C pe cea mai mare parte. Precipitațiile medii anuale sunt de 400-500 mm (Câmpia Moldovei, Podișul Bârladului) și 500-800 mm (Podișul Sucevei). Vânturile
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
înalte (Podișul Sucevei), fie unul specific dealurilor joase (în Câmpia Moldovei și Podișul Bârladului). Temperatura medie anuală este de 6°-8°C (Podișul Sucevei) și 8°-10°C pe cea mai mare parte. Precipitațiile medii anuale sunt de 400-500 mm (Câmpia Moldovei, Podișul Bârladului) și 500-800 mm (Podișul Sucevei). Vânturile specifice sunt crivățul (pe timp de iarnă) și Vântul de Vest (în partea nordică). Influențele climatice întâlnite sunt cele baltice (în nord) și cele de ariditate pe cea mai mare întindere
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
a primit apoi un motiv pentru ajutor, inelul Honoriei, sora împăratului. Sub amenințarea războiului, el a pretins jumătate din teritoriul Imperiului de Apus ca zestre. Confruntându-se cu refuzul, el a invadat Galia, dar a fost oprit în bătălia de la Câmpiile Catalaunice de o armată combinată romano-germanică condusă de Aetius. În anul următor, Attila a invadat Italia și a început să mărșăluiască spre Roma, dar un focar de boală în armata sa, precum și motivul de pace oferit de Papa Leon, dar
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
Brînzeni este o localitate-centru de comună în Raionul Edineț, Republica Moldova. Satul Brînzeni este situat în nord-vestul Republicii Moldova, pe malul drept al râului Racovăț, la o depărtare de 8 km de râul Prut. Relieful este caracteristic câmpiei deluroase, toltră de calcă, accidentat cu pante înclinate. Împrejurimile satului constituie un adevărat muzeu istorico-geologic. Satul este încercuit din toate părțile de 4 recife cu înălțimea de peste 210 m, localitatea având un patrimoniu natural și antropic deosebit. Satul dispune de
Brînzeni, Edineț () [Corola-website/Science/302588_a_303917]
-
au traversat munții, armata Transilvaniei era mai departe de Buda decât otomanii. Documentele istorice ale vremii, deși rare, au consemnat faptul că Ludovic a preferat să se retragă, lăsând turcilor cale liberă. Forțele maghiare au ales câmpul de luptă, o câmpie deschisă dar nu netedă, cu câteva mlaștini, de lângă Mohács, în apropierea Dunării. Otomanii au putut avansa aproape fără opoziție. În timp ce Ludovic aștepta în capitală, turcii au asediat mai multe orașe și au traversat râurile Sava și Drava. Ludovic a adunat
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
Ștefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, și - după înfrângerea lui Petru Aron în „tina de la Doljești”, la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava și pe locul ce se chema câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toți de față, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și „toată țara” proclamară pe Ștefan ca domn legiuit al Moldovei
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
apărând în zonă o zonă cunoscută drept „breșa 'Gembloux”, care era ideală pentru desfășurarea operațiunilor de luptă mecanizate. Gamelin a hotărât să își concentreze aici o jumătare din forțele blindate, fiind convins că greul atacului german se va da pe câmpiile belgiano-olandeze. Gamelin considera că dacă germanii ar fi încercat să forțeze cursul râului Meuse printr-un masiv atac de infanterie, belgineii ar fi reușit să se apere cu succes. Mai mult chiar, chiar în condițiile în care un asemenea atac
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]