13,837 matches
-
labirint, Harry și Cedric găsesc cupa în același timp. Se imboldesc unul pe altul, neștiind cine să fie cel care ia cupa, dar apoi se gândesc să o ia amândoi în același timp. Îndată ce o ating, se trezesc într-un cimitir; deodată apare Șobo, care îl omoară pe neașteptate pe Cedric. Harry este imobilizat și legat de o piatră funerară pe care citește "Tomas Dorlent Cruplud" ("Tom Marvolo Riddle"). Șobo pregătește un ritual magic, pentru o creatură urâtă, scârboasă și aproape
Harry Potter și Pocalul de Foc (film) () [Corola-website/Science/322434_a_323763]
-
la Hogwarts, înapoi la tatăl lui, dar pentru că după ce ajunge lângă el nu poate să-i tragă corpul greu al lui Cedric spre cupă, se folosește de o vrajă de chemare, prin care aduce cupa la el și scapă din cimitir. Chiar ajuns înapoi la Hogwarts, pericolul nu a încetat, întrucât profesorul Moody se dovedește a fi un impostor, nimeni altul decât Barty Crouch Jr., care se folosea de PoliPoțiune ("polyjuice potion") pentru a își asuma înfățișarea veteranului Alastor "Ochi-Nebun" Moody
Harry Potter și Pocalul de Foc (film) () [Corola-website/Science/322434_a_323763]
-
lui Enrique a refuzat să accepte 30.000 pesetas pe care Ducele de Montepensier i-a oferit drept compensație. Enrique, care nu mai era Infante al Sapniei, nu a putut fi înmormântat la El Escorial, si a fost înmormântat la cimitirul Sân Isidro din Madrid. Copiii lui Enriqueau fost adoptați de fratele său, Francis.
Infantele Enrique, Duce de Sevilla () [Corola-website/Science/322486_a_323815]
-
punct de vedere administrativ orașului Milișăuți din județul Suceava). Biserica a fost distrusă de armata austro-ungară în anul 1916. În prezent, din biserică s-au mai păstrat niște ruine ale peretelui vestic. Ruinele se află lângă biserica de lemn din cimitirul satului Bădeuți, în punctul "Vatra satului", aflat la limita localităților Bădeuți și Milișăuți. Ruinele bisericii "Sf. Procopie" din Bădeuți au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Zona ruinelor este și
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
s-a început în luna iunie, 8; și s-a sfârșit în același an, în luna noiembrie, 13"". O traducere asemănătoare a făcut și istoricul Gheorghe Balș în 1925. Pisania vechii biserici a fost păstrată la biserica de lemn din cimitirul satului , iar astăzi se află în lapidariumul Muzeului Național de Istorie al României. În anul 1775, partea de nord a Principatului Moldovei a fost anexată de către Imperiul Habsburgic, noul teritoriu fiind denumit Bucovina. Printre preoții care au slujit aici menționăm
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
armata austro-ungară în anul 1916 , în urma unui atac austriac din timpul Primului Război Mondial asupra unor zone din Bucovina, pe atunci încă teritoriu al Imperiului Austro-Ungar. Pisania a scăpat însă aproape nevătămată și a fost păstrată în mica bisericuță de lemn din cimitirul satului. În anul 1925, istoricul Gheorghe Balș găsea pe locul fostei biserici doar ""un morman de pietre și de moloz acoperit cu bălării și cu arbuști"". După război, sătenii din Bădeuți au construit o altă biserică, care a păstrat hramul
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
pietrelor de moară. Și într-adevăr, până în pragul veacului XX, locuitorii de-aici erau vestiți până departe în cioplitul pietrelor de moară. Aceeași tradiție susține că de la îndeletnicirea respectivă și-a luat numele localitatea. Biserica de lemn este situată în mijlocul cimitirului, pe o colină ce domină așezarea dinspre nord. Tot tradiția păstrată de locuitori, ne semnalează că lăcașul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" ar fi fost adus pe la începutul veacului al XIX-lea din valea "Slăvești", atunci când satul a fost sistematizat
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
zincată. Au fost mărite și ferestrele, care în partea superioară prezintă deschideri semicirculare. Tot cu aceeași ocazie se pare că bolta naosului și altarul au fost repictate, lucrare de slabă calitate artistică, cu multe spații libere, acoperite de steluțe. În cimitirul din jurul lăcașului se mai pot vedea vechi cruci de lemn și piatră lucrate artistic, semne ale îndeletnicirii de odinioară a locuitorilor.
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
celebre ale maeștrilor Renașterii sau Barocului, pictorul Popp a urmat spiritul academismului. Acesta a pictat singur sau împreună cu Constantin Lecca și Barbu Stănescu numeroase biserici: Biserica Sfântul Gheorghe-Nou, Biserica Curtea Veche, Biserica Răzvan Vodă, Biserica Sfânta Ecaterina din București, Capela cimitirului Șerban Vodă, Catedrala Sfinții Voievozi din Târgu Jiu, Biserica din Gârbovu, Biserica schitului de la Frăsinei, Biserica Mănăstirii Radu Vodă, Biserica Sfântul Nicolae de la Câmpulung Muscel și bisericile din Satulung, Cernat, Toderița, Râșnov, Țânțari (Dumbrăvița) și Arpătac (Araci). Cea mai însemnată
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
genuri artistice acceptate fiind compozițiile cu teme religioase și portretistica. Ca urmare, Constatin Lecca, Mișu Popp și Barbu Stănescu s-au apucat să zugrăvească biserici din București: Biserica Sfântul Gheorghe-Nou, Biserica Curtea Veche, Biserica Sfânta Ecaterina din București și Capela cimitirului Șerban Vodă. Datorită executării acestor lucrări, Mișu Pop a devenit faimos și a fost chemat să picteze singur Catedrala Sfinții Voievozi din Târgu Jiu în anul 1855, lucrare pe care a finalizat-o după cinci ani de muncă. În paralel
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Popp a preluat ca suplinitor această catedră la vârsta de 63 de ani. După doi ani, în 1892, pe data de 6 martie, Mișu Popp a încetat din viață fără a fi fost căsătorit vreodată. El a fost înmormântat în cimitirul capelei române din Groavăr. Colecția de tablouri a lui Mișu Popp a fost donată muzeului "Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român Astra" din Sibiu. Prin prisma meseriei de zugrav de biserici și a portretelor pe care le-a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
deteriorat. Ioan Popp a murit în anul 1869 la vârsta de 95 de ani, după doar 2 ani de la decesul soției sale, în locuința sa din Ulița Mare nr. 1443 din Brașov (astăzi strada Prundului nr. 1, colț cu strada Cimitirului). Locuința lui Ioan Popp a devenit ulterior proprietatea artistului Mihail (Mișu) Popp. La Răzvan Vodă pereții bisericii erau spălați în anul 2015, picturile murale este foarte probabil să aparțină lui Lecca și Popp. Răzvan Vodă se afla în perioada 2013
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
au fost înălțați pereții exteriori. În anul 1944 au fost pictate bolta altarului și naosului de către pictori anonimi. Lângă biserică este și o casă parohială fără etaj, care a servit ca școală primară între anii 1917-1923. În jurul bisericii se află cimitirul satului Păun. Aici a fost înălțat un monument al eroilor căzuți pe front în august 1917. Monumentul are în vârf o cruce și a fost executat de către sculptorul funerar ieșean Salvador Scutari (1880-1932), la inițiativa ofițerilor și soldaților din Regimentul
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
fără abside laterale și contraforturi și se presupunea că avea o structură în cruce greacă înscrisă, de timp complex. Ca dimensiuni, se presupune că abia dacă ar atinge jumătate din suprafața desfășurată a bisericii actuale. Biserica era înconjurată de un cimitir. La propunerea domnului Petru Mușat, mitropolitul Haliciului, Antonie, l-a hirotonit pe Iosif Mușat, egumen al Mănăstirii Neamț și rudă cu domnitorul, ca episcop al Cetății Albe. La scurtă vreme, acesta din urmă este ales în scaunul de mitropolit al
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
nava centrală și sprijinit pe un sistem ingenios de arce de cerc suprapuse, lipsa încăperii mormintelor, înlocuirea pereților despărțitori cu coloane și arcade frumos ornamentate, prezența de capiteluri ca expresie a goticului târziu și de ferestre în arc frânt. În cimitirul de lângă biserică s-a găsit o piatră de mormânt care conținea următoarea inscripție: "„Acest mormânt l-a făcut Mihail Fira și a repausat în anul 7208 (1699) luna octombrie“". Din această inscripție se deduce că ruinarea și părăsirea definitivă a
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
a făcut Mihail Fira și a repausat în anul 7208 (1699) luna octombrie“". Din această inscripție se deduce că ruinarea și părăsirea definitivă a bisericii Mirăuți a avut loc după 1700, an în care se mai îngropau încă morții în cimitirul de lângă biserică. După ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775) se observă o atitudine potrivnică a autorităților austriece cu privire la conservarea bisericii. În anul 1792, dr. Gutter W. cere și primește de la comisarul orașului, Georgievici, aprobarea să demoleze biserica, pentru a avea
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
fi folosită ca magazie de produse agricole sau depozit de piei de animale , pentru sume de 30-40 florini anual. Negustorii evrei nu s-au îngrijit de soarta fostului lăcaș de cult, starea acestuia degradându-se tot mai mult. Mai mult, cimitirul bisericii a fost transformat în imaș public pentru vitele locuitorilor, iar pridvorul a fost închis cu scânduri și acoperit cu strujeni, fiind transformat în staul pentru vite. Nici chiriile negociate cu negustorii evrei nu erau plătite, așa că veniturile bisericii erau
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
a amplasa în localitate un monument al eroilor și martirilor Bucovinei, unde să fie depuse coroane de flori cu prilejul sărbătorilor naționale. Până atunci, locul de comemorare a eroilor era la Monumentul eroilor căzuți în anii 1916-1918 și 1941-1945 din Cimitirul Pacea, aflat pe platoul Cetății de Scaun. În același an, s-a organizat un concurs de proiecte, câștigător fiind desemnat sculptorul Mircea Dăneasa. Inițial, primarul a dorit ca statuia să fie înălțată în locul Statuii lui Petru al II-lea Mușat
Statuia „Editura Bucovina înaripată” din Suceava () [Corola-website/Science/316944_a_318273]
-
Catapeteasma este realizată în anul 1848, având trei rânduri de icoane, pictate în acel an de ieromonahul Ilarie. Turnul clopotniță al bisericii datează din perioada 1931-1935 când a fost construit de către parohul Ilie Anisescu. În jurul bisericii se află un mic cimitir parohial, unde a fost înmormântat printre alții pictorul bisericesc prof. Constantin Călinescu (1 mai 1907 - 2 noiembrie 1985), care a început pictura bisericii monumentale din Slătioara.
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
troiță întru pomenirea preoților care au slujit la această biserică. În anul 2003 a fost dezvelit un curtea bisericii un bust din piatră artificială realizat de către sculptorul Lucian Tudorache (n. 1965), cu contribuția lui Valerian, Lăcrămioara și Silvana Zub. În cimitirul din jurul bisericii au fost înmormântate numeroase personalități. În memoria a 23 de personalități din Volovăț a fost amplasată câte o placă de marmură albă pe zidul de incintă al complexului. Dintre aceștia menționăm pe următorii: Stanislav de Eloha (atestat pe la
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
fost și un bun pedagog, fapt remarcat și de discipolii săi de la Academia de arte frumoase, Școala medie de artă și Institutul Pedagogic din Iași. S-a stins din viață pe 25 octombrie 1962, la Iași, si este inmormintat la Cimitirul Eternitatea din Iași. Nicolae Popa este un ieșean autentic și nedezmințit. Trecut prin experiențele mistuitoare ale primei jumătăți a veacului trecut, pe care le-a trăit la Paris, unde a fost elevul lui André Lothe, el a dat fără stavila
Nicolae Popa (pictor și grafician) () [Corola-website/Science/316980_a_318309]
-
fiică și fiu. Înainte de eliberare a mai existat o tentativă de proces la Gherla, care a eșuat. A fost eliberat în urma grațierii din 1964, continuând să fie urmărit și hărțuit de organele Securității. A murit în 1977, fiind înmormântat în cimitirul din jurul Bisericii Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț.
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
pereții bisericii. Cu cheltuiala enoriașilor, s-au făcut unele lucrări de întreținere: s-a înlocuit în mai multe rânduri acoperișul de draniță, s-au refăcut clopotele crăpate din cauza îndelungatei lor folosințe etc. În anul 1994, în timpul păstoririi preotului-paroh Viorel Vârlan, cimitirul parohiei a fost împrejmuit cu un gard din piatră. În decursul timpului, biserica a fost cercetată de mari personalități culturale din România: Nicolae Iorga, Simion Florea Marian, Petru Comarnescu, Virgil Vătășianu, Vasile Drăguț, Nicolae Grămadă, Leca Morariu ș.a., care au
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
așa cum comunismul zăgăduise viața a milioane de oameni. Prezentată în 1997 în lemn, lucrarea a fost turnată în anul urmator în bronz și este amplasată azi într-o altă curte interioară a fostei închisori. O ultimă componentă a Memorialului este Cimitirul Săracilor, situat la 2,5 kilometri distanță, în afara orașului. După cum spun legendele vremii, aici au fost îngropați în secret, noaptea, cei 54 de morți din închisoarea politică. Gropile n-au putut fi identificate, între miile de morminte anterioare și ulterioare
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
morți din închisoarea politică. Gropile n-au putut fi identificate, între miile de morminte anterioare și ulterioare anilor '50, astfel încât, pentru celebrarea sacrificiului acestor victime, a fost imaginat în 1999 un proiect peisagistic. Pe suprafața de 14.500 m.p. a cimitirului a fost desenat un contur al țării. În exteriorul conturului au fost plantați puieți (în principal conifere). Prin creștere jnepenii, jepii, brazii și molizii vor deveni un amfiteatru vegetal, în interiorul căruia ""țara"" va ramâne ca o poiana. Ideea este că
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]