13,536 matches
-
Constituției Republicii Moldova alegerile anticipate trebuie să aibă loc la cel puțin 45 de zile de la dizolvarea parlamentului. Pragul electoral este de 5%, deși la alegerile din 5 aprilie pragul era de 6%. Decizia a fost votată în parlament de către Partidul Comuniștilor, cu toate că europenii au propus micșorarea pragului până la 4%. De asemenea PCRM a votat ca alegerile să fie valabile în urma participării la vot de la minimum o doime din populație (50%) la minimum o treime din populație (33%), iar în cazul alegerilor
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, iulie 2009 () [Corola-website/Science/316181_a_317510]
-
electorală înainte de data alegerilor, îndemnându-și electoratele să voteze pentru partidele de orientare liberală, anticomuniste. Potrivit unui sondaj realizat de Asociația Sociologilor și Demografilor din Republica Moldova, 5 partide ar putea accede în următorul parlament, pe primul loc situându-se Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (29,7%-43 mandate), urmat de Partidul Liberal (13,3%-19 mandate), Partidul Liberal Democrat (12,8%-18 mandate), Alianța „Moldova Noastră” (7,9%-11 mandate) și Partidul Democrat (7,1%-10 mandate), partid ca n-a trecut
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, iulie 2009 () [Corola-website/Science/316181_a_317510]
-
a trecut pragul electoral la alegerile din 5 aprilie și care acum este condus de fostul președinte a parlamentului Marian Lupu. De asemenea potrivit sondajului de cea mai mare încredere se bucură președintele în exercițiu al Republicii Moldova și liderul Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin (22,3%), urmat de primarul municipiului Chișinău și vicepreședintele Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă (18,5%), Vlad Filat (14,9%), Marian Lupu (14,9%), Serafim Urechean (10,2%), Dumitru Braghiș (2,5%), fostul prim-ministru Vasile Tarlev (2,2
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, iulie 2009 () [Corola-website/Science/316181_a_317510]
-
1592 de respondenți din 75 de localități, iar marja de eroare e de maximum 2,8%. Totdeodată, potrivit unui sondaj făcut de Institutul de Politici Publice (IPP), 4 partide ar accede în următorul parlament, pe primul loc situându-se, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (31,1%), urmat de Partdul Liberal (13,2%), Partidul Democrat (9,6%) și Partidul Liberal Democrat (7,6%), iar Alianța „Moldova Noastră” cu doar 2,6% nu va accede în parlament. De asemenea 6,8% din respondenți nu
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, iulie 2009 () [Corola-website/Science/316181_a_317510]
-
fraude și la aceste alegeri și dacă acestea nu ar fi fost PCRM nu ar fi avut mai mult de 25-30%, iar liderul PLDM, Vlad Filat, a făcut un apel către cetățenii Moldovei, că e timpul opririi urii făcute de comuniști în societate. La rândul său PPCD nefiind de acord cu rezultatele alegerilor a cerut renumărarea voturilor, cerere respinsă de Curtea Constituțională. Totodată Coaliția 2009 a apreciat alegerile ca fiind incorecte și parțial libere. Cele 4 partide de opoziție, care împreună
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, iulie 2009 () [Corola-website/Science/316181_a_317510]
-
data de 30 aprilie 1909, au fost aduse aici rămășițele pământești ale Elenei Cuza, care au fost înmormântate în curtea bisericii, lângă cele ale mamei sale. Fiul lui Theodor Gh. Rosetti, Georges Rosetti, a plecat în Franța imediat după venirea comuniștilor la putere. Clădirea a fost menținută în stare bună până în 1949, an în care proprietarul Theodor Rosetti îi făcuse unele „mici reparații”. După instaurarea regimului comunist în România, în anul 1949, conacul a fost naționalizat de stat și trecut în
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
bolșevicilor condusă de Semion Budionnîi. Bolșevicii doreau să anexeze părți ale Caucazului, inclusiv Republica Democrată Armeană, care se aflaseră sub dominația Imperiului Rus. Bolșevicii considerau că o republică turcă prietenă ar fi fost un stat-tampon și un posibil aliat al comuniștilor. Poziția oficială a lui Kemal a fost aceea că orice discuții politice trebuie amânate până după obținerea independenței Turciei. Pe de altă parte, naționaliștii turci au obținut dacă nu sprijinul unui nou aliat, cel puțin neutralitatea binevoitoare a unui fost
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
marilor proprietari de pământuri și ofițerilor unei armate mult redusă numeric, dar încă foarte influente. Un inamic important al premierului era „Organizația Revoluționară Internă Macedoneană” (VMRO), care milita pentru recucerirea Macedoniei prin război. În fața atâtor inamici, Stamboliiski a căutat sprijjinul comuniștilor bulgari și a stabilit relații cu Uniunea Sovietică. În martie 1923, Stamboliiski a semant un acord cu Iugoslavia prin care recunoștea noua frontieră comună și se angaja să lupte împotriva VMRO. Naționaliștii au organizat o lovitură de stat pe 9
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
pe 9 iunie 1923, în timpul căreia Stamboliykski a fost asasinat. Cu sprijinul direct al țarului și a VMRO, la Sofia a fost adus la putere Alexandăr Țankov și cabinetul său de dreapta, care a declanșat teroarea albă împotriva agrarienilor și comuniștilor. Liderul comuniștilor bulgari, Gheorghi Dimitrov, a fugit în URSS. După o tentativă eșuată de asasinare a țarului, a urmat un mare val de represiuni în 1925. În 1926, țarul a convins Țankov să demisioneze împreună cu guvernul său, pentru a permite
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
iunie 1923, în timpul căreia Stamboliykski a fost asasinat. Cu sprijinul direct al țarului și a VMRO, la Sofia a fost adus la putere Alexandăr Țankov și cabinetul său de dreapta, care a declanșat teroarea albă împotriva agrarienilor și comuniștilor. Liderul comuniștilor bulgari, Gheorghi Dimitrov, a fugit în URSS. După o tentativă eșuată de asasinare a țarului, a urmat un mare val de represiuni în 1925. În 1926, țarul a convins Țankov să demisioneze împreună cu guvernul său, pentru a permite instalarea unui
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
controlul OUN-B. Pe 6 iulie, cel mai important grup înarmat al OUN-M a fost silit să accepte conducerea OUN-B și, în scurtă vreme, aproape toate grupurile de rezistență independente au dispărut. Aceste grupuri au fost distruse ori de partizanii comuniști sau de cei banderoviști, sau s-au alăturat celor din urmă. Pe 18 august 1943, Taras Bulba-Boroveț și principalii săi colaboratori au fost încercuiți în timpul unui atac surpriză al mai multor batalioane ale OUN-B. Cinci dintre cei mai apropiați colaboratori
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
să evite reacțiile grecilor săraci ale căror condiții de viață se înrăutățiseră datorită marelui val de emigranți. Legea reducea în mod semnificativ libertățile civile și oferea cadrul legal de luptă împotriva unioniștilor, simpatizanților mișcărilor se stânga și, în special, împotriva comuniștilor Poziția politică a lui Venizelos a fost puternic afectată de Marea Criză Economică de la începutul deceniului al patrulea. La alegerile legislative din 1932, liberalii au fost înfrânți de Partidul Poporului condus de Panagis Tsaldaris. Climatul politic a devenit mult mai
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Sofoulis. Partidul Liberal a supraviețuit eșecurilor și mai apoi morții fondatorului său. În 1950, fiul lui Venizelos, Sophokis a preluat șefia partidului, într-un moment în care liberalii și populiștii (monarhiștii) au făcut un acord de alianță pentru lupta împotriva comuniștilor în timpul războiului civil. Uniunea de Centru (Enosis Kendrou), fondată în 1961 de Georgios Papandreou, este urmașa Partidului Liberal. Cum acest nou partid a pierdut teren în fața adversarilor, el a fost înlocuit în deceniul al optulea de un partid cu o
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a luat în calcul înlocuirea lui Pavelić cu același Maček. Acesta, însă, a refuzat de fiecare dată, lăsându-l pe Pavelić la putere. La sfârșitul războiului, când Pavelić a fugit, peste 50.000 de soldați croați au fost uciși de comuniștii care pătrunseseră în țară. Pavelić a rămas în Italia până la începutul celui de al Doilea Război Mondial. În 1941, după ce puterile Axei au căzut de acord pentru înființarea Statului Independent al Croației, Pavelić a revenit la Zagreb și a devenit
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
ca pe o retragere din fața naționalismului georgian și a considerat că este o ocazie de a se separa de Georgia. În mai 1978, mai multe mii de naționaliști abhazi s-au adunat în satul Likhni pentru a susține 130 de comuniști abhazi care semnaseră o scrisoare adresată Moscovei, prin care se cerea ca RSSA Abhază să fie transferată de la Georgia la RSFS Rusă. Kremlinul l-a trimis pe I.V. Kapitonov, secretar al Comitetului Central al PCUS, la Sukhumi și a pus
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
a celor uciși în 1925 a fost descoperită în anii 1950 când se construia un baraj, iar cadavrul lui Geo Milev a fost identificat după ochiul de sticlă pe care îl purta pentru că pierduse un ochi în război.) Mulți alți comuniști au fost judecați pentru acest atentat. Liderii OM, Kosta Iankov și Ivan Minkov au fost printre cei asasinați. Câțiva dintre organizatorii atacului, printre care Dimităr Zlatarev, Petăr Abadjiev și Nikola Petrov, au reușit să fugă în Uniunea Sovietică prin Iugoslavia
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
grupului căruia i se opunea membri într-un „contraguvern” care trebuia să monitorizeze și să critice administrația lui Lon Nol. Una din primele priorități ale lui Lon Nol a fost redresarea economiei suferinde prin oprirea vânzărilor ilegale de orez către comuniști. Soldații au fost trimiși în zonele cultivate cu orez pentru a colecta recoltele sub amenințarea armelor, plătind doar prețul mic fixat de guvern. Au avut loc numeroase agitații, mai ales în provincia Battambang, o zonă bogată în orez, dar cunoscută
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
plătind doar prețul mic fixat de guvern. Au avut loc numeroase agitații, mai ales în provincia Battambang, o zonă bogată în orez, dar cunoscută și pentru prezența de proprietăți funciare mari, diferențe mari între bogați și săraci, și în care comuniștii păstraseră o oarecare influență. La 11 martie 1967, în timp ce Sihanouk era plecat în Franța, a izbucnit o revoltă în zona din jurul orașului Samlaut din Battambang, unde țăranii furioși au atacat o brigadă de colectare a taxelor. Încurajată de cadrele comuniste
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
devenit asociat cu represiunea violentă în Cambodgia. Deși insurgența din 1967 fusese una spontană, Khmerii Roșii au încercat, fără prea mult succes, să organizeze o revoltă mai serioasă în anul următor. Decimarea de către prinț a grupării Prachea Chon și a comuniștilor din zonele urbane eliberase, însă, terenul pentru Saloth Sar (cunoscut și ca Pol Pot), Ieng Sary și Son Sen—liderii maoiști ai grupărilor comuniste. Ei și-au condus adepții în zonele montane din nord-est și pe pământurile locuite de Khmer
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
lansat prima ofensivă. Ea era îndreptată mai mult spre scopul de a aduna arme și de a răspândi propagandă decât spre cucerirea de teritorii deoarece, la acea vreme, adepții insurgenței numărau nu mai mult de 4-5.000. În aceeași lună, comuniștii au înființat Armata Revoluționară din Kampuchea ca aripă militară a partidului. Încă de la sfârșitul revoltei din Battambang, Sihanouk începuse să-și reevalueze relația cu comuniștii. Acordul anterior cu chinezii nu-i adusese nimic. Aceștia nu doar că nu reușiseră să
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
la acea vreme, adepții insurgenței numărau nu mai mult de 4-5.000. În aceeași lună, comuniștii au înființat Armata Revoluționară din Kampuchea ca aripă militară a partidului. Încă de la sfârșitul revoltei din Battambang, Sihanouk începuse să-și reevalueze relația cu comuniștii. Acordul anterior cu chinezii nu-i adusese nimic. Aceștia nu doar că nu reușiseră să-i țină în frâu pe nord-vietnamezi, dar se implicaseră ei înșiși (prin intermediul Khmerilor Roșii) în activități subversive chiar în țara lui. La sugestia lui Lon
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
altor politicieni conservatori, la 11 mai 1969, prințul a salutat restaurarea relațiilor diplomatice normale cu SUA și a înființat un nou Guvern de Salvare Națională condus de Lon Nol. El a făcut aceasta „pentru a juca o nouă carte, întrucât comuniștii asiatici ne atacau deja înainte de sfârșitul Războiului din Vietnam”. În plus, APV și FEN erau țapi ispășitori ideali pentru problemele Cambodgiei, chiar mai potriviți decât Khmerii Roșii, și îndepărtarea lor din Cambodgia ar rezolva mai multe probleme simultan. Americanii au
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
guvernului de la Saigon, Lon Nol a spus că: De la Beijing, Sihanouk a declarat guvernul de la Phnom Penh dizolvat și crearea "Frontului Unit Național din Kampuchea", sau FUNK. Sihanouk a spus apoi: „alesesem să nu fiu nici cu americanii, nici cu comuniștii, deoarece am considerat că există două pericole: imperialismul american și comunismul asiatic. Lon Nol a fost cel care m-a obligat să aleg între cele două.” Prințul s-a aliat apoi cu Khmerii Roșii, cu nord-vietnamezii, cu laoțienii din Pathet
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
comunismul asiatic. Lon Nol a fost cel care m-a obligat să aleg între cele două.” Prințul s-a aliat apoi cu Khmerii Roșii, cu nord-vietnamezii, cu laoțienii din Pathet Lao și cu FEN, punându-și prestigiul personal în slujba comuniștilor. La 5 mai, s-a proclamat înființarea FUNK și a "Gouvernement Royal d'Union Nationale du Kampuchea" ("Guvernul Regal de Uniune Națională din Kampuchea") sau GRUNK. Sihanouk și-a asumat postul de șef al statului, numindu-l pe Penn Nouth
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
atracția față de mișcarea lor. Țăranii, motivați de loialitatea față de monarhie, s-au raliat treptat cauzei FUNK. Farmecul personal al lui Sihanouk, comportamentul mai onest al trupelor comuniste și bombardamentele aliaților au facilitat recrutarea. Misiunea a fost și mai ușoară pentru comuniști după 9 octombrie 1970, când Lon Nol a abolit monarhia ușor federalistă și a proclamat un stat centralizat denumit Republica Khmerilor. Lon Nol nu a aruncat Cambodgia în război imediat după lovitura de stat. El a făcut apel la comunitatea
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]