13,465 matches
-
este, opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române: perioada marilor clasici. Rolul Junimii, al lui Maiorescu însuși, este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu și alții. În privința comportării, a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala, lipsa pasiunii, atitudinea olimpiană, care părea să ascundă un suflet uscat; este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. Iorga
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
naționale. Următoarele volume de critică, "Scriitori și curente" (1909), "Opera literară a d-lui Vlahuță" (1912), "Note și impresii" (1920), "După război (1921), Scriitori români și străini (1926), Studii literare (1930)" conțin observații mereu valoroase despre clasici (Cârlova, Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale) sau despre contemporani la impunerea cărora Ibrăileanu a contribuit (Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Gala Galaction, G. Topârceanu, Demostene Botez, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu, Henriette Ivonne Stahl). Observația despre caracterul filosofic al romanțelor lui Eminescu, despre caracterul de
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
la impunerea cărora Ibrăileanu a contribuit (Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Gala Galaction, G. Topârceanu, Demostene Botez, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu, Henriette Ivonne Stahl). Observația despre caracterul filosofic al romanțelor lui Eminescu, despre caracterul de nuvelă al basmelor lui Creangă, despre semnificația numelor comice din teatrul și proza lui Caragiale, sublinierea lirismului prozei lui Sadoveanu, a psihologiei inadaptatului din proza obiectivă a lui Brătescu-Voinești, autoironiei lui Topârceanu, sincerității lui Demostene Botez, a pozei rostadiene din sonetele lui M.Codreanu, a
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Cetatea literară", "Viața Românească", "Gândirea", "Mișcarea literară", "Universul literar". Față de colegii săi de generație (Tudor Vianu, George Călinescu), în volum a debutat oarecum târziu, în 1938, cu "Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri", urmat de "Recitind pe clasicii noștri. Ion Creangă "(1939), "Clasicii noștri" (1943), "Literatura română contemporană. Antologie" (1943), "Istoria literaturii romane "(în colaborare cu Tudor Vianu și Șerban Cioculescu) (1944), "Versificația modernă" (1966), "Calistrat Hogaș" (1968), "Pagini de critică literară", 2 vol. (1968), care vor continua postum până la vol
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Istoria literaturii romane "(în colaborare cu Tudor Vianu și Șerban Cioculescu) (1944), "Versificația modernă" (1966), "Calistrat Hogaș" (1968), "Pagini de critică literară", 2 vol. (1968), care vor continua postum până la vol. V inclusiv (1977). Tot postum vor apărea micromonografia "Ion Creangă" (1971), volumul de versuri "Ritm imanent" (1971), "Studii de literatură universală" (1973). Vladimir Streinu a îngrijit prima ediție critică a Operei lui Calistrat Hogaș, 2 vol. (1944, 1947) și o ediție anglo-română a capodoperei lui Shakespeare, "Tragedia lui Hamlet, prinț
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Academiei Române (din 1991). Este fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen. Părinte a ceea ce azi se numește lingvistica integrală, Eugeniu Coșeriu este unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX. A absolvit liceul "Ion Creangă" din orașul Bălți, apoi și-a continuat studiile în filologie la universitățile din Iași, Roma; a mai studiat filosofie la Universitatea din Milano. Între 1950 și 1963 a predat la Universitatea din Montevideo, Uruguay, între 1961 și 1963 fiind profesor-invitat
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
în 1961. Din epocă datează mai multe studii ale sale, preocupările sale vizează teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniolă etc. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români ("Viața lui Mihai Eminescu", "Opera lui Mihai Eminescu", "Viața lui Ion Creangă" ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală ("Impresii asupra literaturii spaniole", "Scriitori străini"). Studiul "Estetica basmului" completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat monografii
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
literatura universală ("Impresii asupra literaturii spaniole", "Scriitori străini"). Studiul "Estetica basmului" completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în 1965
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
românească, 1988. Al. Macedonski, "Excelsior", poezii, prefață de..., BPT, Minerva, 1968; Mihail Sadoveanu, "Locul unde nu s-a întâmplat nimic", postfața de..., colecția „Arcade”, Minerva, 1972; Ion Gheorghe, "Poeme", cuvânt înainte de.., Colecția „Cele mai frumoase poezii”, Albatros, 1972; Mihail Sadoveanu, "Creangă de aur", prefață de..., BPT, Minerva, 1973; Ion Heliade-Rădulescu, "Poezii-Proză", antologie și repere istorico-literare de..., seria „Patrimoniu”, Minerva, 1977; D’Arco Silvio Avalle, "Modele semiologice" în Comedia lui Dante, prefață de..., colecția „Studii”, editura Univers, 1979; Nichita Stănescu, "Pravoto na
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian"). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum "Neamul Șoimăreștilor", "Frații Jderi" și "Zodia
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
viața sa avea să fie evocată de scriitor în opera sa "Anii de ucenicie" (1944). După terminarea armatei se stabilește la Fălticeni, unde întemeiază o mare familie. Inițial, familia Sadoveanu a locuit într-o casă deținută de celebrul povestitor Ion Creangă, mutându-se apoi într-o nouă casă, aflată în vecinătatea "Grădinii Liniștii". Scriitorul a avut unsprezece copii, dintre care trei fiice: Despina, Teodora și Profira Sadoveanu, ultima devenită la rândul ei poetă și romancieră. Dintre fii săi, Dimitrie Sadoveanu a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de redactori din perioadă interbelică, din care face parte și Garabet Ibrăileanu, publicând fragmente din romanele sale (unele dintre ele inițial publicate la editura acesteia). Tot la editura revistei ieșene publică volumul de nuvele "Umbre" și broșura " În amintirea lui Creangă", iar la Editura Luceafărul, volumul "Priveghiuri". Găzduiește în casa sa din Dealul Copoului scriitori precum Topîrceanu, Gala Galaction, Otilia Cazimir, Ionel și Păstorel Teodoreanu, pe Dumitru D. Pătrășcanu și pe dirijorul Sergiu Celibidache. Este apropiat al poetului socialist Ioan N.
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
treia, în cărțile sale nu se regăsesc diferențe între limbajul folosit de povestitor și cel folosit de personaje. Conform lui Călinescu, Sadoveanu are „o capacitate de a vorbi autentic enormă”, asemănătoare cu cea a lui Caragiale și a lui Ion Creangă. Scriitorul însuși era fascinat de „elocvența” oralității rudimentare, și în special a discuțiilor băieșilor pe care le-a auzit în timpul călătoriilor sale. Pornind de la observațiile făcute de mai mulți critici, care au lăudat, în general, calitățile poetice ale prozei lui
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
sugerează că tot ceea ce a scris Mihail Sadoveanu din 1938 până în anul 1943 este într-un fel sau altul legat de cauza antifascistă. Conform lui Cornis-Pope, starea de dezaprobare a lui Sadoveanu față de acțiunile extremei dreapta poate fi descoperită în "Creanga de aur", care este și „o parabolă politică în care civilizația arhaice sătească se opune pericolului tot mai mare al fascismului.” Totuși, după cum susține George Călinescu, scriitorul însuși nu și-a revizuit perspectivele sale naționaliste, continuând să creadă că prezența
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
jurnal de lector ("Spicuiri"), aplecându-se, în mod deosebit, asupra paginilor de critică și istorie literară din "Viața românească", aparținând, mai ales, lui Garabet Ibrăileanu. A revenit asupra amintirilor din copilărie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influența lui Creangă. A încearcat să traducă după o versiune germană, romanul "Război și pace" de Tolstoi. În traducerea lui, revista "Țara noastră" a publicat poemul "Moartea șoimanului" de M. Gorki. Din Prislop i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunându-i
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie". Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în "Fragment de biografie" că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
este incertă. El însuși afirmă în "Fragment de biografie" că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu. Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919. Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu. Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919. Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale "Amintiri din copilărie". În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
prin prisma operei sale capitale "Amintiri din copilărie". În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu ("Popa Duhu
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
capitale "Amintiri din copilărie". În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu ("Popa Duhu"). După dorința mamei, care
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu ("Popa Duhu"). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la "Școala catihetică din Fălticeni" ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de "Ion Creangă", nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica "Patruzeci de sfinți" din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859). La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. În 1864, Creangă intră la "Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi", unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. După ce timp de 12 ani este dascăl
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle. Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași. În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor care însuși
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
aceasta din urmă regăsim tema din "Toderică", povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși. A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători"; această povestire
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători"; această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea si la matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă cu multă finețe satirică la adresa
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]