13,065 matches
-
anului 1879, primește direcția nou înființatului Institut „A. Bașotă” de la Pomârla - lângă Dorohoi -, funcționând în acest post, cu o corectitudine exemplară, până la moarte, dar păstrând legăturile cu prietenii din Iași, M. Eminescu, Veronica Micle, A. D. Xenopol, I. Ianov. B. a debutat la „Convorbiri literare” (1867) cu o povestire de factură romantică, publicând apoi versuri și piese de teatru. Într-un limbaj presărat cu forme dialectale, el încearcă să autohtonizeze unele motive din romantismul german, folosind și procedee caracteristice lui D. Bolintineanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
1958 devine student al secției de filosofie a Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza”, obținând licența în 1963. A fost profesor de latină (1963-1966), redactor la revistele „Cronica” (1966-1968) și „Luceafărul” (1968-1993), apoi la Editura Cartea Românească. A debutat în 1959 la „Iașul literar”, iar prima carte, Poziția aștrilor, îi apare în 1967. I s-a acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Eseuri asupra stării de grație (1976), Premiul Uniunii Scriitorilor (1978, 1984, 1994, 1995) și Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
zona dunăreana, periodizarea istoriei versului românesc, G. își sintetizează cercetările într-o amplă Introducere în istoria versului românesc (1971). Potrivit unei concepții proprii, autorul examinează versificația românească în contextul culturii europene, stăruind asupra realizării unei istorii comparate a versificației. Lucrarea debutează cu un capitol despre poezia populară și se încheie cu un capitol despre Lucian Blaga. G. a tradus în limba maghiară din poezia lui Mihai Eminescu, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, Al.T. Stamatiad și din proza lui Liviu Rebreanu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
publicată în revista băcăuană. Cu schițe, povestiri sau scurte nuvele colaborează, între alții, Sorin Titel, Dumitru Țepeneag, Gabriela Adameșteanu, Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu, iar cu fragmente de roman Eugen Barbu (Princepele), Eugen Uricaru (Vladia), care de altfel a debutat în A. (1/1966), Dana Dumitriu (Prințul Ghica), Bedros Horasangian (Sala de așteptare), Petru Popescu, Norman Manea, Bujor Nedelcovici, Corneliu Ștefanache. Nu este neglijată nici proza nonficțională, ilustrată cu succes de Petru Comarnescu (Jurnal de călătorie, 6/1965) sau de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
Liceul „Sf. Petru și Pavel”, apoi Institutul de Petrol și Gaze, pe care îl va absolvi în 1952. Este șef de secție și maistru sondor șef (1948-1961), funcționar la PECO București (1961-1967), la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor (din 1971). Debutează în anul 1963, cu romanul Bârlogul lupilor. Autor de romane de acțiune - fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
în 1951, atunci când Arrow a publicat Social Choice and Individual Values, lucrările membrilor Academiei Franceze de Științe și a celorlalți autori despre care am discutat deja, să fi fost complet necunoscute. Acesta este motivul pentru care susțin că paradigma a debutat cu lucrarea lui Arrow și că acesta este punctul de reper atunci când discutăm despre Teoria Alegerii Sociale. Voi prezenta, în continuare, cele mai importante rezultate ale acestei lucrări<footnote Menționez că folosesc cea de-a doua ediție a Social Choice
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
chiar și fără a-l examina. Teorema este complet generală în nihilismul ei și ne scutește de la o îndelungată (și poate fără sfârșit) căutare” [Sen, 1970a, p. 40]. În aceeași direcție, Plott (1976) nota importanța rezultatului lui Arrow: „Subiectul a debutat cu ceea ce a părut o problemă minoră legată de regula majorității (intranzitivitatea - vezi Condorcet). „Este doar o curiozitate matematică” au spus unii [Dahl și Lindblom, 1953, p. 422]. Totuși, intrigați și curioși în privința acestei mici crăpături, cercetătorii nu au dezarmat
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
NEGRIȘ, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Cibotaru; 22.VI.1938, Cucuieții Vechi, j. Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1961). Debutează editorial cu placheta de versuri Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
la Penitenciarul din Iași, iar din 1989 la Societatea Electrica din același oraș. Are o susținută activitate de cercetare psihologică aplicată, cu rezultate incluse în volume colective de studii și în reviste de specialitate sau comunicări în cadrul unor reuniuni științifice. Debutează cu versuri în suplimentul cultural al ziarului „Ceahlăul” (1967), colaborând ulterior cu versuri, proză, eseuri la „Dialog”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, unde semnează rubrica „Născocitorul de gânduri” și i se acordă în 1998 un premiu pentru proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
Suceava) și Cozmin (Cernăuți). Împreună cu Lazăr Munteanu, noul ei soț, și cu alți intelectuali din zonă întemeiază un cenaclu literar, desființat odată cu invazia sovietică. În 1934 editează la Plaiul Cosminului, în colaborare cu Neculai Pavel, revistă gândiristă „Plai”. M. a debutat cu versuri, probabil în 1928, la „Revista tinerimii” (Dorohoi). Va colabora la „Voința școalei”, „Orion”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Însemnări”, „Înnoiri”, „Glasul Bucovinei” ș.a. Versurile, adunate în volumele Învolburări (1933), Luminișuri (1936) și Diamante albe și negre (1938), se încadrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
departe. Pe lîngă realizarea unității naționale, România a început această era plină de speranțe cu o reformă agrară, cea mai radicală din Europa postbelică, făcînd dreptate la mai mult de 80% din români: țărănimea. România Unită (numită "România Mare") a debutat în noua viață cu o constituție democrată și votul universal 2. Deținînd resurse bogate, i se spunea "o frumoasă fată de măritat cu o zestre bogată". Ce altceva își mai putea dori o națiune? Din nefericire, tabloul acesta roz nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
folosi de el pentru că îl cunoștea pe Iorga. Regele îl copleșea pe Iorga cu ordine și decorații, făcînd apel la simțul datoriei al acestuia, la ego-ul său și chiar măgulindu-i familia 39. Trecerea la regimul personal al regelui a debutat astfel în spatele impresionantei fațade conferită de Iorga noii administrații. Numirea guvernului părea să constituie o decizie luată de Camarilă 40. Iorga a devenit prim-ministru, dar Carol nu avea încredere în donchișotismul său ca om de stat. A încercat mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l-a avut Iorga la sfîrșitul anilor '30 a fost cu istoricii maghiari, mai ales cu Sándor Dománovszky. Dománovszky a criticat metoda istorică a lui Iorga într-o lucrare importantă, Le méthode historique de M. Nicolas Iorga (Budapesta, 1938). Cartea debuta ca un studiu critic al lucrării lui Iorga Geschichte der Madjaren și al unei recenzii a lui Iorga asupra unei monografii a lui Dománovszky, Geschichte Ungarns (München-Leipzig, 1923), apărută la Paris în numărul pe ianuarie-martie 1936 al publicației "Revue Historique
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de sine. Cadrele și personajele nu mai sunt cenușii sau chinuite, dar În alte privințe totul rămâne puternic tradițional: toți sunt inteligenți, tineri, educați, din clasa de mijloc, respectuoși și cu o exprimare aleasă. Era o Anglie unde domnișoarele care debutau În societate erau Încă prezentate la Curte (un ritual anacronic și din ce În ce mai absurd, la care regina a renunțat În cele din urmă, În 1958), unde unul din cinci parlamentari conservatori studiase la Eton și unde procentul de studenți proveniți din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
târziu. Economia socială de piață a lui Ludwig Erhard Își are rădăcinile În politicile lui Albert Speer - Într-adevăr, mulți dintre tinerii directori și planificatori care au ocupat poziții Înalte În afacerile și În guvernul Germaniei de Vest postbelice au debutat sub Hitler; ei au adus comitetelor, autorităților de planificare și firmelor din RFG politici și practici favorizate de birocrații naziști. Infrastructura lumii afacerilor din Germania nu a fost afectată de război. Firmele de producție, băncile, companiile de asigurări, distribuitorii Își
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să eliminăm) făpturile umane imperfecte? În primele decenii ale secolului XX, proiectele sociale sau genetice bazate pe descoperiri științifice erau des Întâlnite și perfect respectabile; ideea a fost discreditată În Europa abia de naziști, prin ambițiile lor „igieniste” care au debutat cu o antropometrie contrafăcută și au culminat cu camerele de gazare. Cum s-a dovedit după mulți ani, autoritățile scandinave nu abandonaseră complet interesul teoretic - și practic - pentru „igiena rasială”. Între 1934 și 1976, În Norvegia, Suedia și Danemarca au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
voia să cheltuie bani pentru a duce artiști și spectacole În provincie. În toate colțurile Franței au apărut ca ciupercile după ploaie muzee, galerii, teatre și festivaluri. Cel mai faimos, festivalul de teatru de la Avignon sub direcția lui Jean Vilar, debutase În 1947, dar a luat amploare În anii ’50 și ’60, când producțiile lui Vilar au revoluționat teatrul francez. Mulți dintre cei mai buni actori - Jeanne Moreau, Maria Casarès, Gérard Philipe - au trecut pe la Avignon. Acolo și În alte locuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
campanie era perfect compatibil cu interpretările celor mai febrili susținători. Ca să neutralizeze comuniștii și aripa stângă a propriului partid, Mitterrand le furase straiul revoluționar. În campania electorală crease așteptări pe care acum trebuia să le satisfacă. Epoca lui Mitterrand a debutat așadar cu o agendă ambițioasă și radicală, ce combina reforme sociale moral Înălțătoare și de mult necesare (cea mai semnificativă fiind abolirea pedepsei cu moartea) cu un program fantasmagoric de legislație „anticapitalistă”. Salariile au fost mărite, vârsta de pensionare scăzută
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Scoția era un caz aparte. și aici declinul vechilor industrii a făcut ravagii, dar Partidul Național Scoțian apărut În anii ’70 avea un scor electoral de patru ori mai mare decât omologul său din țara Galilor. La două decenii după ce debutase pe scena politică, În 1974 (câștigând 11 locuri În parlament), acest partid cu cauză unică Îi surclasa pe conservatori și amenința realmente bastioanele laburiștilor. Spre deosebire de galezi, alegătorii din Scoția doreau transferul de putere; deși Înființat abia În 1997, Parlamentul Scoțian
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
serios bugetul. Problema nu era că Uniunea e săracă. Dimpotrivă: luate Împreună, bogăția și resursele statelor membre rivalizau cu cele ale Statelor Unite. Dar bugetul UE era, În cuvintele unui raport independent comandat de Bruxelles În 2003, o „relicvă istorică”. Uniunea Europeană debutase cu o jumătate de secol În urmă ca uniune vamală - „piață comună” - bazată pe nimic altceva decât un tarif extern comun. Structura cheltuielilor ei a fost determinată și apoi limitată prin acorduri negociate privind tarifele, prețurile, subsidiile și ajutoarele. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost cel care mi-a dat ideea de a trimite o povestire la «Tribuna», D.R.P.-ul [D. R. Popescu], cel care mi-a vorbit, la prima noastră întâlnire, la Cluj-Napoca, despre forța prozei și despre cultul lui pentru proză...” C. debutează, astfel, la revista clujeană „Tribuna” în 1976, obținând Premiul pentru proză al revistei în anul 1978. Prima lui carte este antologia de proze scurte Tratat de apărare permanentă (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Volumul nu iese în afara traforului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
pentru publicațiile bucureștene „Expres magazin” și „Evenimentul zilei” (1991-1992), redactor și redactor-șef adjunct la cotidianul „Tribuna Ardealului” (1993-1994). Ulterior intră în Catedra de sociologie a Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai”, avansând până la gradul de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (e secretar de redacție din 2000), „Cercetări sociale”, „Sociologie românească”, „Caiete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
de actualitate, aforisme, traduceri. Poezia, extrem de abundentă în fiecare număr, este ilustrată de o mulțime de tineri autori cu stiluri și orientări foarte diferite: Ștefan Baciu, Al. Negură, Barbu Pompiliu, Marcel Olinescu, Ion Th. Ilea, Nicolae Jianu, I.V. Racea, aici debutând, elev încă, Paul Everac. Se distinge, sporadic, prezența lui Aron Cotruș (cu poemele Horia, dormi liniștit!...și Alba Iulie, de praznic îmbracă-te!...) sau a lui Al.T. Stamatiad (reproducerea poemelor Peisagiu sentimental și Sfârșitul poemei). În afara poeziei lirice, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
1989 s-a numărat, alături de Leonida Lari, printre fondatorii revistei „Glasul” („Glasul națiunii”), primul periodic tipărit cu alfabet latin la Chișinău după o întrerupere de aproape o jumătate de secol, și din 1991 a fost redactor-șef al revistei „Columna”. Debutează cu versuri în timpul studiilor universitare, iar editorial cu placheta Primii fulgi (1962). Publică mai multe volume de poezie: Monologuri (1964), Liniștea cuvintelor (1971) ș.a., culegeri de publicistică și eseuri: Viața cuvântului (1980), A vedea cu inima (1984), cărți pentru copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Facultății de Filologie a Universității din București (1965), îmbrățișează cariera jurnalistică: redactor la „Scânteia tineretului” (1965-1970) apoi, până în 1999, cu două întreruperi, în 1983 și 1991, când este îndepărtat temporar, redactor la Televiziunea Română. Din 1999, activează ca jurnalist independent. A debutat cu schițe în ziarul „Dobrogea nouă” (1955), iar editorial cu volumul Aventurile „originalității” (1968). În 1996 a primit Premiul „Pamfil Șeicaru”. Cartea de debut, dar și următoarea (Cum învățăm să trăim, 1977) recomandau un publicist cu aptitudini de reporter și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]