14,797 matches
-
povestea, acasă, de emotivitatea lui Giacomo Aragall... — Da, am cântat mult cu el. Debutul în Spania, la Bar celona, în Favorita, a fost cu el. Eram acolo cu Maestrul, nu mă știa nici un câine pe stradă. Giacomo cânta ca un Dumnezeu. Exact așa spunea Guguianu: "Auzi, auzi, cântă Dumnezeu!" Se temea mereu de eșec, de chixuri. Exact ca și Franco Corelli, îmi arăta tot timpul gâtul - că doar am mai cântat după-aceea împreună -, iar eu trebuie să îl asigur că nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de mai sus nu privește numai „oboseala lui Dumnezeu”, ci și alte elemente ale scenariului mitic. „îi lipsesc amploarea, măreția cosmogoniilor greacă și biblică. Desigur, Marile Ape primordiale sunt prezente, dar scenariul și personajele mitului sunt mai degrabă modeste: un Dumnezeu care creează împotriva voinței lui, sau la sugestia Diavolului și cu ajutorul lui, și care nu mai știe cum să termine opera; un Diavol care câteodată se arată mai inteligent decât Dumnezeu, dar care uzează de subterfugii copilărești (ascunde un pic
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
creadă că ar fi supraviețuit în mitologia din această parte a lumii figura unui Deus otiosus, ci crede mai degrabă că este vorba de expresia populară a acestuia. Știe bine, de altfel, că în folclorul religios românesc apare frecvent tema „Dumnezeului îndepărtat” . Justificarea îndepărtării lui Dumnezeu ar fi de natură morală: decăderea sau depravarea oamenilor. în alți termeni, răul săvârșit de om (păcatul, în limbaj religios) ar fi atât de mare, încât se naște fatalmente o distanță uriașă între om și
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
mediteraneene. în cazul mitului cosmogonic românesc, observă că motivul scufundării cosmogonice se corelează cu cel al „pasivității lui Dumnezeu” și cu antagonismul adversarului, toate acestea într-un scenariu destul de dramatic. Insistă mult asupra arhaismului unor motive, așa cum este cel al Dumnezeului creator care se scufundă singur în apele primordiale. La fel de arhaice sunt și ornitomorfia unor ajutoare divine, ornitomorfia diavolului și mai ales motivul consangvinității lui Dumnezeu cu adversarul său în procesul de creație a lumii. De un arhaism aproape pur apare
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
spiritele, sunt primele care se desprind din textura romanului, dezvoltând laitmotivul de nuanță morbidă. Capitolul Focurile, un „crescendo in forte”, amplifică atmosfera. La Rebreanu, „focul” capătă treptat valoarea de obsesie colectivă, devenind expresia a ceea ce gândesc și simt țăranii, „un Dumnezeu tutelar și teribil” (A. Gide). Ritmul se precipită odată cu spectacolul primelor flăcări. Frecvența verbelor la timpul prezent sau imperfect indică acțiunea în plină desfășurare. Substantivele determinate sunt și ele purtătoarele unui imens sens dinamic: „mulțimea frământată”, „izbucnirea de furie”, „clipire
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
în această situație pare a se găsi Șatov, exponent al slavofiliei. „Un ateu nu poate fi rus: acela care devine ateu încetează imediat să fie rus.” Conform ideilor lui Șatov, sensul unui popor este acela de a-și căuta propriul Dumnezeu și a-l impune. Prin urmare, poporul rus este un popor teofor. Șatov crede în poporul rus, dar la întrebarea esențială : „Dar în Dumnezeu?” nu poate răspunde decât cu o promisiune: „Eu... Eu voi crede în Dumnezeu.” în discursul lui
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
-te în jos, căci scris este. îngerilor Săi le va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău». Isus i-a răspuns: Iarăși este scris: «Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău»” ) reafirmă libertatea umană. Hristos nu-și dorește adepți care să l urmeze doar pentru că poate face minuni. La fel a refuzat să coboare de pe cruce atunci când toți îl huleau. Spre final, Marele Inchizitor recunoaște că ei, marii conducători ai
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
joacă și-i e bine, nu zice nimic. Când cade și se rănește, strigă imediat: — Mama! Tata! Mi-era dor de mirosul de lumânări, de tămâie, de vorba tărăgănată a preoților noștri. Bisericile lor catolice sunt reci, amenințătoare. E un Dumnezeu al pedepsei aici. Bisericile noastre micuțe sunt calde și pline de dragoste. Am fost la slujbe aici, dar nu l-am găsit pe Dumnezeul meu bunuț. Cel cu barba albă. Te rog, aprinde o lumânare pentru sufletul meu. Aprinde-o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de tămâie, de vorba tărăgănată a preoților noștri. Bisericile lor catolice sunt reci, amenințătoare. E un Dumnezeu al pedepsei aici. Bisericile noastre micuțe sunt calde și pline de dragoste. Am fost la slujbe aici, dar nu l-am găsit pe Dumnezeul meu bunuț. Cel cu barba albă. Te rog, aprinde o lumânare pentru sufletul meu. Aprinde-o la „Vii”! Scrisoarea 26 Rareori mă înșel acum când întâlnesc români. Stăm alături în stații de autobuz sau în alte locuri publice. Nimeni nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
conștiința că au fost murdărite pentru totdeauna și că, undeva, în spatele gândurilor, nimic nu va mai fi la fel. Eu cred că există italieni care ar viola oricând o straniera fără acte și fără posibilitatea de a depune reclamație. Nu Dumnezeul catolicilor îi împinge la asta, ci Diavolul mândriei de a se ști bogați și puternici. Scrisoarea 180 Să facem un calcul: dacă în Italia se spune că sunt 2 milioane de români (deși sunt mai mulți), probabil că 1,2
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
este înregistrat și reclamat nu există. Scrisoarea 181 Iar e Paștele! Hristos a înviat! Zilele trecute am încercat să văd dacă o biserică ortodoxă, pe care o descoperisem de ceva vreme, ține slujba și în limba română. Să-ți explic: Dumnezeul meu e român, rugăciunile mele sunt în limba română și mirosul de tămâie îmi aduce aminte de zilele când, atârnată de mâna bunicii, intram sub cupola umedă a unei biserici românești. Ei bine, mă apropii; de obicei această clădire veche
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
putut oferi nici măcar ajutorul de șomaj! Conștiința lor e liniștită acum... Nu trebuie să aibă re mușcări din cauza incapacității de a oferi ceva. Am simțit o ușă trântită în spatele meu. Și am auzit glasul care spunea: — Stai, mamă, acolo! Scrisoare Dumnezeul românilor și mirosul de tămîie, vorba tărăgănată și dulce a preoților noștri... Există! Aici, în Italia, după o căutare personală de trei ani, am găsit o biserică românească! Nu se știu prea mult despre aceste locuri, clădirile în care se
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a fi văzut. L-am pre venit cu simplitate. O clipă după aceea el a făcut de două ori aceeași mișcare, a fost zărit și recunoscut. Am auzit mai multe persoane spunând, uitându-se spre loja noastră: Este Rousseau!Ă „Dumnezeule mare - i-am zis -, ați fost văzut!“ Mi-a răspuns pe un ton sec: „Așa ceva este cu neputință.“ Între timp se repeta din aproape în aproape, la parter: E Rousseau! E Rousseau! și toți ochii se aținteau asupra lojii noastre
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ochii îndurerați ai unicului și îndrăgitului său fiu, Nicolae devenit o recunoscută personalitate ca inginer chimist la Moldosin Vaslui și prefect al județului Vaslui. Pentru tot binele făcut în viață, noi toți cei rămași încă pe pământ ne rugăm Bunului Dumnezeu să-i odihnească trupul în cripta pământească și sufletul în paradisul ceresc. Petrică, frate, cu fiul său Neculai, viitor prefect al județului Vaslui Costică, cel mai "tânăr" din cei rămași în viață, se apropie și el de 75 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
lumea" / 220 4.6. Ruth Fainlight: New York / 226 4.7. Elaine Feinstein: "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" / 228 4.8. John Fowles: "Literatura e jumătate imaginație și jumătate joc" / 235 4.9. Alasdair Gray: "Numai cei cu credință într-un dumnezeu ori un sistem politic cred că pot răspunde la întrebările esențiale" / 237 4.10. Mimi Khalvati: Dezrădăcinarea e miezul poeziei mele" / 240 4.11. David Lodge: Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos" / 247 4.12. Timothy Mo: "Critica literară
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt viața lui) nu vor muri. Și totuși, pentru a înfrânge moartea, trebuie să se lupte cu ea de foarte de timpuriu. Ciuma îi ucide părinții, cruțându-l. Își pierde credința în Dumnezeu, pe care îl numește "acel mare Dumnezeu al spaimei". Scapă din casa cu ciumați, devine vagabond, vede "fantome" (numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o lume care e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în "acea veche credință", și anume că Dumnezeu a creat Moartea iar lumea e predestinată Răului. Păcatul se moștenește din generație în generație, condiția umană e mortalitatea. Cum spune Mirabilis, Noi botezăm în numele Tatălui neștiut, fiindcă e cu adevărat un Dumnezeu neștiut; Cristos a fost șarpele care a ademenit-o pe Eva, și ca șarpe a intrat în pântecul Fecioarei; s-a prefăcut că piere și renaște, dar cel crucificat cu adevărat a fost Diavolul. Învățătura noastră mai spune că Fecioara
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a prefăcut că piere și renaște, dar cel crucificat cu adevărat a fost Diavolul. Învățătura noastră mai spune că Fecioara Maria, după nașterea lui Cristos, s-a căsătorit o dată și Cain a făcut mult bine omenirii. În consecință, "Satana e Dumnezeul acestei lumi", așa cum "Dumnezeul de căpătâi al sirienilor era Baal-Zebub sau Beel-Zebub, împăratul muștelor", afirmație care ne trimite la romanul lui Golding dintr-o perspectivă înnoită. În imaginația lui Dyer, morții cheamă mereu către cei vii și fiecare biserică cere
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și renaște, dar cel crucificat cu adevărat a fost Diavolul. Învățătura noastră mai spune că Fecioara Maria, după nașterea lui Cristos, s-a căsătorit o dată și Cain a făcut mult bine omenirii. În consecință, "Satana e Dumnezeul acestei lumi", așa cum "Dumnezeul de căpătâi al sirienilor era Baal-Zebub sau Beel-Zebub, împăratul muștelor", afirmație care ne trimite la romanul lui Golding dintr-o perspectivă înnoită. În imaginația lui Dyer, morții cheamă mereu către cei vii și fiecare biserică cere sânge. Dyer a găsit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sclav al familiei, sau o bănuiește pe scriitoare de fățărnicie când fuge de comunism după ce s-a întovărășit cu el. Ce nu știe lectorul este că pasiunea pentru inteligența care devoră toate înțelesurile (oricât de contradictorii ar fi ele) e Dumnezeul lui Lessing: Scriitorul se îndrăgostește de o idee și se lasă în voia ei... De-ați putea să vă închipuiți bucuria fantastică de a apuca ideea din zbor! Cea mai mare plăcere a vieții. Sfinte Dumnezeule, ce miracol ideea! Onestitatea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar fi ele) e Dumnezeul lui Lessing: Scriitorul se îndrăgostește de o idee și se lasă în voia ei... De-ați putea să vă închipuiți bucuria fantastică de a apuca ideea din zbor! Cea mai mare plăcere a vieții. Sfinte Dumnezeule, ce miracol ideea! Onestitatea ei demontează orice acuzație. Mobilitatea intelectuală a acestei non-comuniste și non-feministe care s-a delectat cu ambele și apoi s-a dezis de ea însăși o fac un creator de mare forță. Eroii ei sunt mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am dat seama ce se întâmplă cam după jumătate de oră. Pur și simplu mă durea sufletul când mă gândeam la viața care îl așteaptă. Mă gândeam că doarme liniștit...dar de fapt priveam mai departe și mă gândeam "Sfinte Dumnezeule, oare ce îl așteaptă?"". În 1975 a cunoscut-o pe Lady Antonia Fraser, scriitoare de biografii și istoric, cu care s-a căsătorit în 1980, după divorțul de Vivien Merchant. A debutat în 1957 cu The Room. Celelalte piese sunt
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se implică afectiv. LV. Care e cea mai mare dorință? JF. Să fiu înțeles și să predau. Cred că vreau să fie recunoscută latura etică a operei mele. Decembrie 2000 4.9. Alasdair Gray: "Numai cei cu credință într-un Dumnezeu ori un sistem politic pot răspunde la întrebările esențiale, dar nu e cazul meu" LIDIA VIANU: Scrii la fel de viguros cum pictezi. Imaginația ta îl silește pe lector să uite de toate și să trăiască în lumea pe care o creezi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu toate că se pun multe întrebări și se și răspunde la ele. Lanark vrea să știe pe unde s-o ia Sludden, Munro, Ozenfant, Noakes și alții îi dau răspunsuri acceptabile, dar pe perioade scurte. Numai cei cu credință într-un dumnezeu ori un sistem politic pot răspunde la întrebările esențiale, dar nu e cazul meu. Ce aș vrea eu să comunice opera mea (pe lângă bucuria lecturii)? Cehov spunea că operele lui aveau drept țel să afirme, "Prieteni, nu așa trebuie să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
plimbare (cu aroganța lor), câinii vagabonzi, chioșcurile totul se petrece afară în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate ca pântecele matern este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de Dumnezeul catolic, gotic, care trebuie înduioșat prin rugăciune, rugăminți. Îmi place sentimentul de siguranță pe care mi-l dau bisericile ortodoxe. Dar n-am fost decât de două
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]