14,025 matches
-
Negulescu Dar cel mai groaznic episod petrecut acolo este cel cu moartea lui Valeriu Negulescu (Nea Vică), pe care nu l-au putut recepta direct, ci numai din strigătele auzite din celula lui sau din urletele gardienilor, toate completate de imaginație, care urmărea moment după moment agravarea situației acestuia. în camera lui Nea Vică era Pavel Grimalschi, legionar neclintit în credința lui și doi „reeducați”, altădată băieți bravi și ei: Dan Dumitrescu și Aristotel Gheorghiu. Această celulă se înscrie cu patru
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era dincolo de ele, dar presupuneam că lumina care pătrundea în încăpere era totuși lumina soarelui. Ceea ce însemna că nu ne aflam într-o cameră subterană. Deci liftul a urcat, nu a coborât. M-am liniștit oarecum. Să fi fost doar imaginația mea de vină? Tânăra a făcut un gest din care am dedus că trebuia să mă așez. În mijlocul încăperii era o canapea din piele. M-am conformat și m-am așezat picior peste picior. Ea a ieșit din cameră pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-aveau nimic în comun clamele cu craniul. Sau cine știe? Poate exista undeva o legătură intimă și secretă de care nu-mi dădeam eu seama. M-am așezat pe pat și le-am privit îndelung. Nu-mi stârneau deloc imaginația. Doar timpul se scurgea fără să-mi dau seama. Au trecut prin apropiere o ambulanță și o mașină care făcea propagandă aripii de dreapta. Aveam poftă de whisky, dar m-am abținut. Trebuia să-mi păstrez mintea limpede. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
imposibil să estimez cu exactitate conturul Zidului. Am reușit doar să-mi dau seama cam cât e orașul de întins. Nu era nici prea mare, nici prea mic. Adică nu era atât de întins încât să depășească puterea mea de imaginație, dar nici suficient de mic ca să-l pot cuprinde cu privirea în întregime. Iată ce am constatat din vârful dealului: Zidul împrejmuiește orașul, râul îl traversează de la nord la sud, apusul face ca râul să capete o nuanță plumburie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bune. N-aveau decât să cânte păsărelele și lumea să meargă la serviciu. Puțin îmi păsa mie dacă vreun vulcan erupea sau dacă armata israeliană făcea praf un sat palestinian. Voiam să dorm fără întrerupere. Și-atât. Mi-am pus imaginația în funcțiune și m-am gândit cum o să fie viața mea de Computator pensionar. O să adun destui bani ca să duc o viață decentă și o să am timp să mă apuc de greacă și de violoncel. Să-mi pun violoncelul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
salutăm. Am zis că poate-i mai bine să afli de existența noastră, zise Pitic, lovind cu colțul brichetei în masă. Poate n-ar strica un schimb de opinii de-acum încolo. Ce zici? — Pot să-mi dau frâu liber imaginației? — Bineînțeles. Simte-te liber ca pasărea cerului și în largul tău ca în largul mării. Nu poți îngrădi nimănui dreptul ăsta. — Nu aparțineți nici de Sistem, nici de Fabrică. Aveți un cu totul alt mod de a privi lucrurile. Probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Spartacus. Foarte posibil să fi fost o fantezie de-a mea. Zidul reprezenta probabil limitele ce-mi îngrădeau viața. Tăcerea - o rămășiță a întâlnirii mele cu desonorizarea. Imaginile estompate din jurul meu - un indiciu al crizei iminente cu care se confrunta imaginația mea. De strigat, cred că mă striga domnișoara durdulie îmbrăcată în costum roz. După ce mi-am analizat rapid viziunile de moment, am redeschis cartea. Dar nu mai eram capabil să mă concentrez. Viața mea nu înseamnă nimic, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îngrozitor decât un cutremur, dar nu-mi puteam imagina ce anume. Și nici nu cred că avea vreun rost. Situația părea să scape de sub control. Nu ne rămânea decât să ne adunăm puterile ca să putem depăși prăpastia ce despărțea forța imaginației de actuala stare de lucruri. Tot era mai bine să încercăm ceva decât să nu facem nimic. Am fugit tare mult. Nici nu știu cât. Puteau foarte bine să fi fost trei-patru minute sau treizeci-patruzeci de minute. Pierdusem complet noțiunea timpului din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și o dată depășite, e greu să le mai controlezi. O iau pe pantă-n jos. Cu cât trece timpul, cu atât e mai dificil să găsești o cale concretă de ieșire din criză. Nici nu se mai poate pune frână imaginației care se afundă tot mai mult în abisul morții. Subconștientul se pune în mișcare în defavoarea ta. — Hai, încă un pic! Mai avem puțin și scăpăm, zise ea. Ajungem într-un loc unde o să fim în siguranță. Am încuviințat doar, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
caleștii, a cailor și a clădirilor. S-a rupt firul amintirilor. Nu eram absolut convins că mi se întâmplaseră toate astea. Oricum, era prima oară când îmi zburau prin minte. Puteau foarte bine să fi fost creații ale propriei mele imaginații în contextul întunericului ciudat și al vuietului apei. Am mai întâlnit asemenea situații relatate în cărți de psihologie. În cazuri extreme, omul inventează un scenariu care să-l apere de realitatea cruntă. Cel puțin aceasta era explicația pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce mă gândi probabil. Ce-or fi făcând cei doi acum? Chiar nu-mi dădeam seama ce puteau face la ora opt și jumătate dimineața. Poate dormeau încă buștean, sau erau în tren spre serviciu. Legătura dintre lumea adevărată și imaginația mea nu mai funcționa ca lumea. I-aș fi putut încadra într-un scenariu televizat: femeia are o bursă de studii în Franța, se căsătorește cu un francez, dar soțul ei paralizează în urma unui accident de circulație. Ea se satură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în timp ce se prăjește, nu mai e la fel de bună. — Îți place să faci mâncare, nu? — Pregătirea mâncării n-a mai avansat de prin secolul al XIX-lea... mai cu seamă când e vorba de specialități. E nevoie doar de ingrediente proaspete, imaginație și să pui trup și suflet în ceea ce faci. Astea vor rămâne pe vecie neschimbate. Și tarta e delicioasă. Mai poți mânca? — Bineînțeles. Chiar și cinci porții când e vorba de tartă cu lămâie. Am mâncat înghețată de struguri, tartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu văd motivul pentru care toată lumea ar fi obligată să asculte muzică la casetofon stereo. Melodia nu capătă un caracter mai profund dacă auzi viorile în stânga și contrabasul în dreapta. Poate e doar o modalitate mai complexă de a stimula o imaginație adormită. — Nu ți se pare că ești cam dogmatic? Și ea a fost de aceeași părere. — Soția ta? — Da. Pretindea că eram deștept, dar deloc flexibil. Mai vrei o bere? — Te rog. Am desfăcut a patra bere Miller High Life
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimeni în Piață ! (Niște lafuri, cu înăbușirea revoltei, spaima teribilă a securității venită dinspre revoluționari, imensa masă populară cu mâinile goate dar, virtual glorioasă, etc. Glume de badinaj, bancuri cu Bulă, un delir livresc ! Redăm un pasaj unde criza de imaginație a atins paroxismul : “Cei convocați în Piața Unirii din Iași pe data de 14 dec.’89 orele 16, AR FI TREBUIT să aibă asupra lor un înscris cu poezia “Un răsunet”, Deșteaptă-te române a lui Andrei Mureșanu și o
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
târziu ? ( pag. 182 , 140 ) N.n. O alură ciudată reclamă incoerența anecdotică din textele cărții . Dacă vorbim de Revoluție , la Timișoara nu au fost induse antracte de divertisment între episoade . La bănățeni , gloanțele , sângele , moartea , morga , au mers șnur. Ieșenii cu imaginația greoaie , cu memoria subredă abia au plăsmuit un avorton spelb al cărui romantism provoacă idiosincrasii! PROGRAMUL DLUI C.M. SPIRIDON PENTRU ZIUA DE 14 DECEMBRIE 1989 VARIANTA B DUPĂ TITLU “AMINTIRI DIN STRADA TRIUMFULUI NR.6 SAU AMINTIRI DINTR-O ALTĂ
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
A fost președinte al Uniunii Asociațiilor de Scriitori din Israel (1980-1990), e considerat reprezentativ pentru lirica israeliană, fiind ales președinte al PEN-Clubului israelian. Formația sa literară a inclus, dincolo de modernismul european, viziunile lui Arghezi, Blaga și Fundoianu, apropiate universului propriei imaginații. Volumul Dacă poezia mea... (1996) are în centru metafora telurică a țării de naștere și a Israelului, lumina solară umplând boabele grâului, germinația și stingerea alternând. Livada și pomul roditor, obsedante la D., au echivalențe biografice, mărturisite în prefața cărții
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
frapantă naturalețe. Subiectele, luate aproape fără excepție din banalul cotidian, aduc în prim-plan personaje simbolice dintre cele mai inedite. Minunata viață de câine a lui Adam (2002) relevă o rafinare a mijloacelor expresive, distribuite în proze scurte, care denotă imaginație epică și virtuozitate verbală. Iarna îngerilor (2002) este romanul nașterii unui roman, într-o formulă în care autorul își retrage propriul comentariu din substanța epică, permițând astfel personajului principal degajarea unui flux confesiv de tip diaristic. O dramă erotică (imposibilitatea
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
ruptură iremediabilă între semnificant și semnificat, cu rezultatul că ceea ce la început se anunța drept un divorț scandalos, dar revoluționar, a intrat în sfera locului comun. Prin subversiunea creației „intenționale” de tip romantic și a conceptelor asociate de invenție și imaginație creatoare, se promovează în schimb o poezie „involuntară”, scrisă de un scripteur uzând de tehnica plagiatului, a dicteului automat și a hazardului obiectiv. Scriitorul-artist de talent și vocație, omul de litere cedează locul scriitorului-receptacol, scriitorului-nescriitor („Nu-mi fac o meserie
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
dintre articolele de teorie literară publicate. Cu un concept estetic dacă nu învechit, cel puțin inadecvat momentului literar căruia îi era contemporan, criticul accepta, de pildă, doar ideea unei literaturi „sănătoase”, refuza realismul lui Balzac ori se arăta opac la imaginația genial-romantică a lui Eminescu. De altfel, în istoria literaturii române D. a trecut multă vreme drept detractor al lui Eminescu, fiind identificat, fără temei, de N. Iorga, ca autor, sub pseudonimul Gr. Gellianu, al articolului Poeziele d-lui Eminescu (1875
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
unor perioade arhaice din istoria locuitorilor Daciei. Lucrarea, aproape unanim contestată de specialiști, reprezintă o încercare - impresionantă prin dimensiuni și erudiție, ca și prin ipotezele temerare - de a reface, cu ajutorul tradițiilor populare sau al urmelor arheologice (reale sau „descoperite” de imaginația istoricului), vechea civilizație a imperiului pelasg, al cărui centru s-ar fi aflat pe teritoriul Daciei. Aici s-ar fi găsit „leagănul civilizației ante-elene” și al întregii zone mediteraneene: monumentele „megalitice” ale imperiului sunt identificate în munții Bucegi (Sfinxul, Omul
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
eschivelor, a mișcărilor înșelătoare, îndelung premeditate. Voievod al unor vremuri de neguroasă restriște, Vlaicu se înfățișează, într-o proiecție arhetipală, ca un erou tragic al unor permanențe istorice. Nevoit, sub amenințarea unor grave primejdii, să acționeze cu prudență, cu o imaginație perspicace a șansei și a riscului, el valorifică, în tactica pe care o aplică, experiența poporului însuși, deprins de vitregiile istoriei să tacă și să rabde, în așteptarea unui prilej potrivit pentru ripostă. Sub semnul parabolei, drama evocă o adevărată
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
a apărut în D. M., fără a fi terminat. Hasdeu fixează, precedându-l pe T. Maiorescu și nu departe de spiritul acestuia, criteriile poeziei, insistând asupra „imaginii pure sau ideii poetice”, care e „sâmburele” ei, și asupra rolului determinant al imaginației. Tot aici Hasdeu începe și polemica sa cu T. Maiorescu, pe care-l ironizează la rubrica „Tutti frutti”. Conflictul se adâncește în urma acuzei de imoralitate pe care Comitetul central de inspecțiune școlară (din care făcea parte și Maiorescu) o lansează
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
altă trilogie, închinată de data aceasta lui Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Mihai Viteazul, domnitori ai Țării Românești. Dar peste tot ce-i dase timpul său și exemplul înaintașilor recenți, Delavrancea rămâne el însuși prin mai multe însușiri ale imaginației sale și printr-o seamă de procedee ale realismului, pe care el le introduce mai întâi în proza noastră. Darul său vizual, adeseori remarcat, este incontestabil. Comparațiile și metaforele sale traduc o viziune totdeauna fragedă. TUDOR VIANU SCRIERI: Poiana Lungă
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
și fără perspective pentru un protestatar), devine cititoare a romanului, ale cărui eroine sunt două prietene adolescente, care descoperă la rândul lor compromisul moral sau refuzul lui, iubirea născută din iluzii sau refuzul ei. Jocul proiectării eului în trecut, al imaginației care pornește de la real deformându-l, reacțiile cititoarei profesioniste rafinează scriitura, fără a o încărca cu analize insuportabile cititorului postmodern. Câteva reflectări ale situațiilor morale din societatea contemporană sunt remarcabile: adolescenta care descoperă că părinții i-au ascuns, prin omisiune
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
construit, care exploatează ludic tema „milenaristă”, oarecum la modă în proza momentului. Monografia Ion Creangă (2002) are calitățile unei cărți cu o documentație serioasă, în care intră și informații și trimiteri comparatiste. G. propune un discurs critic dezinhibat, de o imaginație epică savuroasă, cu atât mai mult cu cât cititorul este implicat direct prin diverse artificii oratorice în acest discurs. Autorul reușește astfel să readucă la viață un gen critic și să reîmprospăteze lectura unui mare clasic. SCRIERI: Patru povestiri (în
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]