14,154 matches
-
Are căutare fructul oprit, nu cel băgat cu sila pe gât. L - a ținut în poziția verticală nu demnitatea, ci artroza. Despre ortopezi se spune că fac vile din oase. Cei cu prea multe fețe nu mai au loc pentru obraz.. Maestre, ești genial ! Ți - o spun cu toată sinceritatea mea de ucenic. Și bărbații știu, slavă Domnului, să fie țațe. Cel mai sadic îndemn adresat poeților contemporani ar fi : citește - te pe tine însuți ! Unii pretind că au ajuns în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
salvarea! Fără sublimă jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate. Diversitatea spaimei sporește densitatea vieții. Femeia simte imediat clasa bărbatului. Și nu se lasă până când nu i-o ridică ori i-o coboară. Întindem și celălalt obraz pentru echilibru, nu pentru echitate. Marea dificultate a lumii a fost întotdeauna să coboare democrația și libertatea din lozinci în detalii. Neadaptații schimbă relieful spiritual al epocii, ori mor de scârbă. Viitorul încearcă uneori să repare contra selecția prezentului. Tandrețea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca sigur, din cauza unor nenorocite de coșuri. Coșurile, ce-i drept, erau cam multe și-o năpădise cam peste tot. În numeroasele momente de duioșie când dorea din tot sufletul să o sărute, risca să nu găsească loc liber pe obrazul ei plăpând și chinuit de dorințe, însă el nu ținea cont de aceste mici neajunsuri. O săruta așa, o săruta cu pasiune; risca dar merita. Ea era conștientă de aceste vitregii ale naturii, însă se supunea sorții, consumându-se, probabil
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viitoarea soție și mamă a copiilor lui sănătoși și isteți. În treacăt fie spus, și el trecuse printr-o asemenea invazie de acnee juvenilă, când disperat, nici nu îndrăznea să se uite la o fată, deoarece îi era rușine cu obrajii și mâinile sale. Mai mult decât atât, ca să-și mascheze defectele devenise mofluz, butucănos și uricios. Acum, slavă Domnului, era curat, sănătos și optimist. Și la ea, coșurile, se vor vindeca cât de curând și va rămâne numai ființa pură
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Un corp curat, croit perfect, dornic de viață. Doi ochi negri, mari și zglobii, încadrați în niște gene lungi, ce nu vor avea niciodată nevoie să fie date cu rimel, deoarece frumusețea lor naturală întrecea orice încercare de înfrumusețare artificială. Obrajii rumeni și rotunzi, părul negru, fin, mătăsos, pe jumătate creț de la natură, pe care-l prindea într-un fel de coc la spate pentru a nu o încurca la treabă. Toate aceste particularități, specific feminine, puteau fi sesizate numai de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ce-i drept, o verighetă la mâna stângă, dar nu era o certitudine, deoarece acesta semăna mai mult a inel din aur masiv. O căldură mai puternică ca de obicei puse stăpânire pe el. Era sângele care-i năvălea în obraz. Roșu la față și transpirat, ieși pe coridor la o altă țigară. Deocamdată, aceasta îi era salvarea. Era hotărât să rămână acolo până la capătul drumului. Dacă s-ar întoarce în compartiment, s-ar da de gol, ar roși și mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
diferite, continente, mări și oceane, și nu în ultimul rând, mai mult ca sigură, existența vieții și în alte sisteme solare învecinate sau chiar galaxii. Există păreri preconcepute despre cei ce citesc mult. Aceștia ne apar ca niște ființe cu obrajii scofâlciți, glas pițigăiat, puțin aduși din spate și sunt porecliți, pe nedrept, "șoareci de bibliotecă". Concepție total falsă și lipsită de orice temei. Acest, așa-zis, rozător de cărți era un tip curajos, puternic, cu o forță musculară pe măsură
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mirarea, când l-a întrebat în cunoștință de cauză: "Dumneavoastră sunteți Bidaru Costică, student la Matematică, dacă nu mă înșel? Pot afirma că ne cunoaștem bine din descrierile amănunțite ale soției; numai cuvinte de laudă". Înconjurați de o aureolă invizibilă obrajii, fruntea, până și cuvintele lor degajau asupra celor din jur o bună și molipsitoare dispoziție. După despărțire, a simțit pe propriul său organism influența benefică a radiațiilor pozitive emise de ei. Devenise mai ușor, mai curat și mai încrezător în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj, ripostă tot în șoaptă. Nu știm cum să ne spălăm obrazul. Vă rămânem datori. Fetele însă căutau să asculte slujba cu pioșenia cuvenită. Era ora douăsprezece noaptea, un moment de răscruce între ziua ce a trecut și cea ce va să vină. Numai vocea preotului sonoră și melodioasă, amplificată de difuzoarele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bine dezvoltată: Întotdeauna mi-au plăcut fetele mai plinuțe, spunea el, ele răspândesc optimism și oferă garanția unei viitoare familii cu copii zburdalnici și sănătoși". Acum, la lumina sutelor de lumânări aprinse, se putea observa că bujorul din buchet, cu obrajii rotunjori, era exact cel din pastelul pe care îl creionase expresiv de mai multe ori în fața prietenilor, cel pe care și-l imagina în momentele de nostalgie, cu care adormea în gând și visa plăcut. Oriunde ar fi întâlnit-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încins cu mangal, cu sandale tot albe împrumutate de la sora lui Lala, care purta același număr cu el, întră în scenă sigur pe sine. În față o sală mare, plină ochi cu spectatori. Chiar din apropierea scenei, îl privea direct în obraz cel mai respectat și mai de temut om din școală directorul Butucelea în persoană. Pe scaunul din dreapta, misterios și solemn, se afla un personaj cu mare influență asupra directorului, probabil un inspector școlar, iar în stânga, alte personalități din partea conducerii orașului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când el împlinise deja douăzeci și șapte de ani. Biata fată, tot așteptându-l, s-a îmbolnăvit grav de plămâni. L-a întâmpinat o ființă suferindă, formată numai din piele și oase; nu tânăra veselă, zâmbitoare, dornică de viață, cu obrajii trandafirii, așa cum o lăsase la plecare. L-a așteptat ca să-i moară în brațe la câteva săptămâni de la revedere. Lista cu surprize nu se încheiase. La ea s-au mai adăugat și dispariția unor rude și a mai multor prieteni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
veniți, după primele impresii, erau sigur intelectuali, după felul cum se priveau, păreau îndrăgostiți sau doi proaspăt căsătoriți, după vârstă și comportament, erau doi vechi capi de familie: soț și soție fără nicio îndoială. Bărbatul părea înalt, ras proaspăt, de pe obrajii căruia se degaja încă mirosul de spray; ceva între șaten și brunet, cu perciunii nu prea mari, până la jumătatea lobului urechii, parțial cărunți, înzestrat cu un început de chelie destul de vizibilă. Purta o geacă de sezon Edelweiss, căptușită discret, dintr-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îi acoperise retina până în momentul respectiv s-a destrămat ca din senin, mintea i s-a luminat brusc ca și cum i s-ar fi aplicat pe tâmple o compresă de gheață binefăcătoare după care, un val de căldură îi năvăli în obraz. În acel moment și-a dat seama că ceva nu era în regulă. Precis era vorba de o încurcătură, o confuzie copilărească pe care nu și-o poate ierta, că a repetat o greșeală pe care a mai făcut-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vrut să prindă din zbor întregul conținut. Deși se străduia din răsputeri, nu a ajuns la urechile lui nici măcar o frântură de cuvânt. Insuccesul îl indispuse și-i sporea nerăbdarea. O fi vreo veste bună sau...? Nici după expresia de pe obraz nu putea să-și dea seama, deoarece fața Danei se afla într-un con de umbră. Tata, unde suntem acum? După toate probabilitățile, ne apropiem de Râmnicu-Sărat, însă Rapidul nu cred că oprește decât la Buzău. Convorbirea nu a durat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ion Creangă. Imposibil! Exclamă ea privindu-l în față. Drept cine mă iei? Personajele sunt fictive, iar autorul, despre care vorbești, e mort de... peste 120 de ani; nici urmă de-a lui nu mai există! Apoi, văzând seriozitatea de pe obrazul soțului, continuă: Și zici că i-ai întâlnit cu adevărat? Ai discutat totuși cu ei? Desigur. Exact cum discut acum cu tine! Mi-a dat și un sfat pe care-l voi pune, probabil, cândva în aplicare. Nu pricep nimic
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un cazan cu smoală topită, s-au fixat deasupra orașului, sabotând orice intenție a soarelui de a se mai arăta. Nu apucă să facă decât câțiva pași când simți cum o șfichiuitură de aer de origine polară îl pișcă pe obraz, în timp ce pe frunte îi căzu și câțiva stropi din aceeași proveniență. Observând că picăturile răzlețe se îndeseau văzând cu ochii, privi mai cu atenție în jur. Se stârnise o ninsoare în toată regula. "Curios fenomen", își zise dialogând cu propria
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în anii studenției, contra unei sume acceptabile, nu era duminică lăsată de Dumnezeu să nu alunece pe gheața de pe patinoarul "23 August" alături de mulți alți băieți și fete care aveau aceeași pasiune. Doamne, ce fete frumoase și sănătoase și ce obraji purpurii! Zâne în adevăratul sens al cuvântului, în care clocotea viață reală, nu scoase din poveștile culese de Petre Ispirescu cum ar putea să creadă unii cârcotași! Dintr-un pocal de cristal, le-ar fi sorbit pe toate picătură cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
frigeau copanele de bizon; în jurul lui o mulțime de copii, veseli și neștiutori; strânși de mâini, sar și țopăie până la extenuare. Ce frumos tablou!... Numai copii, naivi, nevinovați, exaltați și vioi zburdând odată cu flăcările ce se reflectă în bujorii din obrajii lor!...". Cu gândul la tabloul în centrul căruia ardea leanca, simți cum cineva îi ia încet cartea de care uitase... tot ca prin vis, un îndemn abia șoptit pe care în ultimul timp îl auzise de multe ori: Dormi! Nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se aplecau sub povara grea a zăpezii, în timp ce de sus fulgii mari și deși cădeau întruna fără a se opri. Nu puteai privi în direcția lor, deoarece aceștia împrăștiați de o boare slabă de vânt, după ce intrau în urechi, acopereau obrajii și se propteau pe sprincene, nimereau direct în ochi. Mirele cu mireasa la braț, în fruntea alaiului, despicau nămeții proaspăt așezați. Într-o clipă de neatenție, pantofii cu tălpile din piele de bovină, fără ținte, au alunecat trăgând și trupul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prezinte în fața altarului imediat ce va trece un an de la decesul soției. Nu mai aveau mult de așteptat; aproximativ trei luni. Din acel moment, ea devenise o cu totul altă persoană; lucra mai cu spor, mânca mai cu poftă, iar în obraji, în locul palorii care o caracteriza, apăruse puțină roșeață. I s-a întâmplat de mai multe ori să fie admirată de unele persoane cu care nu s-a mai văzut în ultimul timp; chiar și de unii bărbați: Ce frumoasă te-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se întâmpla să treacă cineva prin apropiere. Rămas fără soție, constrâns la abstinență sexuală, căpitanului îi crescuse libidoul. Tocmai voia să o invite la un restaurant. Își făcuse și un plan în minte, adică să o sărute nu numai pe obraz, dar și pe buze, cu alte cuvinte să-i mărească încrederea în bunele lui intenții și să-i anihileze tendința de conservare a unor așa-zise virtuți cu care se mândresc domnișoarele bătrâne. Avea un corp bine conturat, sâni promițători
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rog să mă credeți. Și când ne-am căsătorit noi, argumentă Bidaru, unii s-au opus, dar până la urmă dragostea ne-a unit. În timp ce-și ținea pledoaria în favoarea iminentei căsătorii, observă cum o grimasă de neîncredere apăru pe obrajii doamnei Borza care-și schimbaseră culoarea, deveniseră mai livizi, privirea i se întunecase brusc ca după o mare înfrângere, parcă ar fi vrut să le spună: Am avut mare încredere în voi, însă acum m-am lămurit... Nu sunteți cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
apropiați, au observat și... ca un făcut, nu pierdeau nici o ocazie să facă bășcălie de mine și de slăbiciunea mea. Ca să le demonstrez că nu au dreptate, când fata respectivă trecea pe lângă mine, mă prefăceam că nu o observ, însă obrajii mă dădeau de gol. Roșeau ca proștii, iar ei, hoțomanii, nu pierdeau ocazia de a mă face să recunosc până la urmă că sunt îndrăgostit lulea, deci o ființă slabă, pierdută. Totuși, în sinea mea, păstram un sâmbure de speranță, adică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
apoi continuă... „Fagii la cea mai mică adiere, povestesc povestea ei și a lui Tudor, îi auzi și începe să murmure cu ochiul închis...“A fost odată, a fost... ce n-a mai fost...!“, din ochiul închis șiroind lacrimi pe obrazul mutilat. Bietul om... asculta glasul pădurii și plângea... plângea și povestea povestirea nescrisă, a Anucăi, fata pădurarului. ...Era povestea nenorocului neamului ei... Născută în ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună Plină, pe un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]